ComenteazăSunt un mic stat în stat, dar care se supun regulilor Israelului, numai că în interiorul comunității toată lumea are un rol bine asumat. Este ca un stup de albine în care fiecare „albină” muncește pentru binele lui și al apropiaților în egală măsură. Aici, tot ce se câștigă financiar se împarte în mod egal între fiecare membru, mic sau mare.
Kibbutz Elifaz se află chiar pe marginea drumul 90 cum mergi de la Eilat spre Timna Park. „Vatra satului” este înprejmuită cu un gard înalt de sârmă, care are pe deasupra un rulouri de sârmă ghimpată pentru a se proteja de hoți. Ajungi la poarta principală și ești întâmpinat de o poartă mare care nu se deschide decât dacă știi codul kibbutz-ului.
Oamenii de aici au ales gen de viață tocmai pentru a nu se complica prea tare cu regulile societății. Trăiesc decent, ne spune Woody, gazda noastră, un bărbat la vreo 40 de ani, al cărui tată este originar din România, de pe lângă Roman. Fiecare membru câștigă cam 7000-8000 de shekel (sub 2.000 de dolari).
Activitățile kibbutz-ului
În Israel sunt mai multe kibbutz-uri și toate se ajută între ele. Asftel că, în Elifaz, este o fermă de pomelo care pare a fi principala activitate de susținere a comunității, iar de ceva ani și-au construit pe teritoriul kibbutz-ului și mici căsuțe pentru a face turism. Dar să le luăm pe rând.
Peste Autostrada 90, kibbutzul are câteva proprietăți Agricole. Au reușit să facă adevărate minuni din acest loc având în vedere că nu este decât piatră și praf. Localnicii spun că Dumnezeu a fost bun cu ei pentru că, pământul cu cât este mai sărat cu atât fructele și legumele pe care le cultivă sunt mai dulci. Le-am încercat și noi pentru a ne satisfice curiozitatea și putem spune că nici nu se compară cu orice altceva ce am mâncat până acum.
Pomelo și curmale
În primul rând, livada de pomelo și pomelito (încrucișare dintre portocală și gref) are doar 2,5 hectare, dar destul cât să producă o cantitate de fructe pe care să le comercializeze și să scoată un profit bunicel. Cu toate acestea, Woody spune că vinde kilogramul de pomelo destul de ieftin, 80 de cenți, pentru că și israelienii ca și restul lumii, cumpără cu ochiul, nu în cunoștință de cauză. „Cu cât este mai mare fructul cu atât li se pare că va fi mai bun”, spune Woody.
Seara, la masa, Woody ne povestește râzând despre pomelo venit din China care se vinde foarte bine în Israel, cam ca și în România. „Și la voi se vinde pomelo acela în plasă? Cel care nu are nici un gust deși are o greutate de mai bine de 1,5 kilograme. Da? Nici la noi oamenii nu știu să cumpere. Dar îl iau de la noi cu 80 de cenți și apoi îl vând ei cu mai bine de un dolar pe kilogram”, spune Woody.
Și după ce plecăm din livada de pomelo, ne arată serele de castraveți, busuioc, spanac și porumb (cel mai dulce porumb pe care l-am mâncat în viața asta!) și multe alte legume. „Tot ce plantăm aici sunt doar pentru consumul din interiorul comunității.Tot aici aducem și grupuri de eleși și turiști pentru a le arăta cum se trăiește în kibbutz și cum se cultivă legumele pe piatră”, ne-a mai povestit Woody.
Lângă acestea există și o livadă de curmale pe care fermierii de acolo le cultivă tot pentru comerț dar și consumul comunității. Pe lângă toate acestea, în interiorul comunității, ascuns după gardul mare de sârmă există și câteva solarii unde oamenii cultivă marijuana medicinală. Nu am putut intra acolo, fiind nevoie de un mediu controlat cu strictețe.
Viața în kibbutz
Aici, comunitatea și-a ales o companie private de pensie care le gestionează fondurile și după ce cotizează până la 67 de ani bărbații și 65 femeile, pot ieși liniștiți la pensie. Plătesc și ei taxe ca și restul oamenilor din Israel, numai că modul acesta de viață le este mai prielnic, chiar dacă este un pic mai greu.
Cu toate acestea, când vine vorba de educația copiilor, există în apropiere un alt kibbutz care are școală. Acolo merg toți copiii de la vreo zece astfel de comunități. O altă comunitate alte fermă de vaci și fac schimb sau comerț între ele, iar viața este destul de ok. „Și în interiorul comunității noi suntem o mare familie. Ne mai și certăm, dar ne împăcăm pentru că aici vom trăi o viață întreagă. Cel mai des ne certăm din cauza câinilor care latră noaptea”, spune Woody.
Când ai invitați din alte țări, și nu sunt destui cât să deschidă sala mare a comunității, familiile își asumă fiecare un rol. De data aceasta, Woody a fost ghidul, iar un alt membru al comunității a fost gazda pentru cină.
Scurtă istorie a kibbutz-ului Elifaz
Comunitatea a luat naștere la începutul anilor 80, când mai multe familii s-au întors în țară și pentru a supraviețui condițiilor aspre de atunci s-au constituit în acest kibbutz. Acum, pentru a putea fi primit într-o astfel de comunitate, ei îți pun la dispoziție terenul și te ajută și cu construitul casei, dar pentru a ajunge la această performanță va trebui să trăiești mai întâi un an alături de ei. Primesc familii, nu persoane singure, și, poate cel mai important, trebuie să ai sânge de israelian.