7 comentariiJurnaliștii AFP au mers la Urziceni, unde au stat de vorbă cu Iulia Blagu, care constată neputincioasă efectele secetei în exploataţia sa: floarea-soarelui arsă, porumb prăjit de căldură, frunze scorojite.
Agricultoarea în vârstă de 39 de ani a venit în urmă cu cinci ani de la Bucureşti şi a preluat ştafeta de la tatăl său, cele 300 de hectare din comuna Urziceni, fără să se îndoiască de provocarea climatică ce o aştepta, notează AFP.
„Cinci ani de foc. Ca un compresor imposibil de oprit”, rezumă ea în soare, după ce mai multe episoade caniculare i-au pus la încercare în acest an recoltele.
„Problema nu este dacă, ci când vom muri”, a declarat Iulia pentru AFP, care a spus că a fost nevoită să se împrumute pentru prima oară pentru a plăti salariile.
Câmpurile sale oferă un peisaj dezolant: un plug ruginit este abandonat pentru că „aratul drenează solul, ceea ce este extrem de periculos” în situaţia actuală.
„La mila lui Dumnezeu”
Guvernul român le-a promis compensaţii financiare proprietarilor a două milioane de hectare afectate de secetă în acest an, potrivit unei estimări oficiale. Iar impactul nu se limitează la sectorul agricol. În unele sate, puţurile au secat, sunt implementate măsuri de restricţionare a apei, iar lacuri dispar, remarcă AFP.
Din cauza recordurilor de căldură care se înlănţuie, unii se simt „la mila lui Dumnezeu” şi fac apel la preoţi ortodocşi să le binecuvânteze câmpurile şi să facă să vină ploaia.
Alţii sapă în sol pentru a găsi surse de apă, însă „nu iese nimic, clima s-a schimbat în mod clar”, a spus și Marian Florea, un muncitor în construcţii în vârstă de 53 de ani.
În decurs de un an, apa unui loc din apropiere a scăzut drastic şi s-ar putea „termina în această toamnă”, a mai spus românul.
Iulia Blagu încearcă să se adapteze la aceste condiţii noi.
Românca nu mai vrea să cultive porumb, care aducea până de curând profituri mari, ci vrea să planteze plante mai adaptate căldurii puternice, ca de exemplu sorgul şi poate, în viitor, coriandrul sau năutul.
„Sahara românească”
Mai la sud se află o întindere vastă de nisip, de aproximativ 100.000 de hectare, în apropiere de Dunăre, care formează frontiera naturală cu Bulgaria.
Este o „Sahara românească” ce creşte inexorabil din cauza încălzirii globale.
România pierde 1.000 de hectare de terenuri cultivabile anual, potrivit datelor Ministerului Mediului, care se teme de o „deşertificare totală” a sudului în 50 de ani, mai scrie AFP.
Începând din 1959, un centru de cercetare a fost instalat, pentru a încerca să „fructifice nisipurile” şi să furnizeze expertiză şi seminţe agricultorilor, un rol devenit crucial odată cu încălzirea globală.
„Schimbările climatice ne împing să experimentăm noi varietăţi, pe care nu ni le-am fi imaginat niciodată posibile acum ceva timp”, a declarat Aurelia Diaconu, director al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Dăbuleni din județul Dolj.
În centru există kaki, curmale, kiwi, fistic, cartofi dulci sau arahide.
Însă locul are şansa să beneficieze de un sistem de irigaţie – un „aur albastru” de care sunt privaţi majoritatea zdrobitoare a agricultorilor români.