ComenteazăPână în 23 mai, Comisia Europeană trebuie să se pronunţe în privinţa pachetului de separare propus de Grupul ArcelorMittal, care vrea să cumpere Combinatul Ilva din Italia. Pentru ca tranzacţia să aibă loc, ar putea fi obligat, pentru a nu deţine monopolul pe piaţa europeană a oţelului, să renunţe la unele unităţi de producţie deţinute în prezent, printre care şi combinatul de la Galaţi.
Îngrijorare și multe temeri printre muncitorii combinatului
Perspectiva vânzării Combinatului ArcelorMittal de la Galaţi a generat multă îngrijorare în rândul angajaţilor, care se tem că unitatea s-ar putea închide sau se vor face disponibilizări şi îşi vor pierde locurile de muncă, după ce au lucrat mulţi ani pe platforma siderurgică.
Puţini muncitori sunt însă dispuşi să vorbească despre atmosfera de pe platforma siderurgică, iar la vederea reportofonului, majoritatea se îndreaptă grăbiţi, de la schimbul de tură de după-amiază, poate din obişnuinţă, către cursele de autobuz din apropierea principalei porţi de acces către combinat. Cei mai mulţi spun că sunt obosiţi şi că nu au timp de stat la vorbă. Printre ei, un bărbat de aproximativ 40 de ani, care spune că se numeşte Marian, este dispus să vorbească deschis, atât timp cât nu este fotografiat şi nu îşi spune şi numele de familie.
„Vă spun eu cum stă treaba… Nu cred că va fi prea bine, mai ales pentru cei de la birouri. Noi, de bine de rău, ştim să batem un cui, putem da la lopată, dar pentru ei e greu să-şi găsească un alt loc de muncă. Noi am muncit, dar s-a furat mult din combinat… Există îngrijorare. Ca să nu vă mai spun că sunt colegi care cred că a fost deja vândut Combinatul. Pe noi ne-a chemat şeful de departament şi ne-a spus să nu ne facem griji, că se fac investiţii, că avem unde munci, că se vor păstra locurile de muncă. Asta este ceee ce ne interesează direct, în rest, vom vedea”, spune bărbatul.
Un alt angajat de pe platforma siderurgică afirmă, la rândul său, că, deşi este îngrijorat de perspectiva vânzării combinatului, va găsi o cale să se descurce, poate chiar să plece din ţară.
„Eu lucrez de 15 ani în combinat, mă ocup de calculatoare. Nu am avut până acum impulsul să plec în străinătate, dar dacă se închide, voi pleca. Dar nu cred că vom fi afectaţi noi, cei de jos. Ceilalţi, veri, nepoţi, fii care au locuri călduţe şi primesc bani mulţi. Se duc ei să muncească pe 1.500 de lei în altă parte, când aici câştigă de 6-7 ori mai mult doar pentru că sunt rudele unor şefi, pile…?”, afirmă cu convingere angajatul.
El adaugă că nu are încredere nici în conducerea combinatului, dar nici în sindicalişti.
„Un şef spunea că oare cine ţine un ciorap găurit? Dar cine l-a găurit, nu tot ei, cu firme terţe şi ce mai au? Să fim serioşi, cine va cumpăra combinatul, dacă vrea să producă oţel şi să facă profit, poate să facă, dacă nu vrea, nu face. Închide, îl dă la fier vechi şi a rezolvat”, spune bărbatul.
Unii angajați speră să le fie mai bine
Sunt însă şi muncitori care cred că le va fi mai bine dacă va fi vândul combinatul de la Galaţi şi, implicit, va fi schimbată conducerea acestuia.
„Este o stare de aşteptare, de incertitudine, se aşteaptă decizia Comisiei Europene. Sincer, eu aş vrea să se realizeze vânzarea, să scăpăm de partea franceză. Nu a fost bine nici pe partea salarială, nici pe cea de protecţie socială, a mers prost din toate punctele de vedere. Cred că, cine va cumpăra, va vrea să producă, nu cred că cineva bagă bani să cumpere fier vechi”, afirmă bărbatul.
Un alt muncitor spune că aceeaşi stare de incertitudine a fost şi înaintea privatizării combinatului, în 2001.
„Nu ştiau oamenii ce se va întâmpla, dar multe aşa au fost, pentru că au plecat mulţi din combinat. S-au făcut disponibilizări, s-au mulţumit cu banii primiţi şi apoi au ajuns şomeri. Au plecat mulţi colegi în străinătate… Ce să mai facă aici? Lumea este îngrijorată, nu se ştie cine va veni, sperăm că va fi bine, într-un fel mă gandesc că pot să îmi pierd locul de muncă, dar depinde de patron. Pentru tineret e mai greu, noi avem o vârstă. Dacă moare combinatul însă, moare şi Galaţiul”, afirmă bărbatul, angajat ca sudor electric.
Și printre sindicaliști domnește incertitudinea
De altfel, spusele muncitorilor sunt întărite şi de către sindicalişti: deasupra platformei siderurgice, după atâţia ani de la privatizare, domneşte o stare de incertitudine pentru ceea ce va aduce ziua de mâine.
Construit în anii 60, Combinatul Siderurgic de la Galaţi a fost în trecut pe locul şase în lume la producţia de tablă groasă şi număra, înainte de 1990, aproximativ 40.000 de angajaţi, în timp ce producţia de oţel se ridica la aproape 8 milioane de tone anual, spune Crişan.
În timp, însă, după 1990, producţia de oţel a început să scadă, iar în 2002, după ce unitatea a fost preluată efectiv de ArcelorMittal, producţia a scăzut la jumătate.
„Este o atmosferă tensionantă, plină de instabilitate, este îngrijorare în rândul salariaţilor după ce s-a aflat despre acest pachet de separare. Noi, ca sindicat reprezentativ, putem spune că am rămas şocaţi de această veste, mai ales după eforturile uriaşe făcute de către salariaţi. Acum, această societate este aşezată din punct de vedere economic, social şi profesional”, afirmă Vasile Crişan, secretarul general şi purtătorul de cuvânt al Sindicatului Siderurgistul AMG, singurul sindicat reprezentativ din cadrul ArcelorMittal Galaţi.
Zona Galațiului ar putea deveni „o a doua Vale a Jiului”
Vasile Crișan spune că sindicatul a transmis adrese către autorităţile locale, naţionale şi internaţionale, prin care solicită sprijinirea combinatului de la Galaţi, în condiţiile în care se pune problema vânzării acestuia.
„În momentul când Mittal a preluat combinatul, pentru că pe 25 iulie 2001 s-a semnat contractul, dar preluarea efectivă a fost de la 1 ianuarie 2002, capacitatea de producţie la Galaţi era de 8,5 milioane tone de oţel pe an, dar în 2002 se făcea o producţie de 4,2 milioane de tone de oţel, iar un lucru important este că, în programul acela de achiziţionare, unul dintre puncte era că Mittal se angajase că va creşte producţia, lucru extrem de important. Nu a dat cifră, dar asta înseamnă că tu trebuia să ai cel puţin 4,3 milioane tone de oţel, ori acolo ai redus la 2 milioane de tone oţel. S-a mai angajat că va face un laminor nou pentru piaţa asta auto, venise Renault atunci; nu au facut-o nici pe asta. Şi alta era să păstreze personalul, dar iată că, din 27.832 de angajaţi din 2002, astăzi mai suntem 5.500 de oameni. Povestea cu gaura neagră înainte de privatizare a fost să se grăbească acel proces de trecere de la economia de stat la cea privată, să meargă cât mai repede economia privată”, mai spune Crişan.
În cazul în care combinatul va fi vândut, zona municipiului Galaţi va deveni „o a doua Vale a Jiului”, afirmă Crișan.
Liderul sindical spune că, până pe 23 mai, sindicatul a ales această cale diplomatică, trimiţând adrese la nivel local, naţional, internaţional, inclusiv către premier, în care a explicat toate aceste lucruri.
„Este o societate care produce 28 la sută din PIB-ul Galaţiului. Noi respingem această nominalizare a combinatului în acest pachet de separare, pentru că noi,în primul şi în primul rând, nu ne aflăm în sudul Europei, apoi, nu producem ceea ce produce Ilva. Într-adevăr, noi executăm bobine, dar pentru construcţii industriale, iar ei produc acele bobine pentru produse auto. Nici nu suntem pe aceeaşi piaţă cu Ilva. Şi un element foarte important, din punctul nostru de vedere, este acela că suntem dependenţi de cocsul pe care îl luăm din Grupul ArcelorMittal, din Polonia. Bine ar fi fost dacă acest cocs continuam să îl facem la Galaţi, să fie uzina cocso-chimică modernizată, nu închisă şi demolată, aşa cum este ea acum”, mai spune sindicalistul.
Incertitudinea, după anunțul că ArcelorMittal cumpără Combinatul Ilva
În această situație de incertitudine s-a ajuns după ce Grupul ArcelorMittal a decis să cumpere Combinatul Ilva din Italia. Dar pentru ca achiziţia să aibă loc, Comisia Europeană ar putea obliga compania să vândă o parte dintre unităţile deţinute în prezent, pentru a nu ajunge într-o poziţie de monopol pe piaţa europeană de oţel.
În acest scop, compania ArcelorMittal a întocmit o listă de unităţi pe care este dispusă să le vândă, iar printre aceste unităţi de producţie se numără şi Combinatul de la Galaţi.
„Rămânem la părerea că această vânzare a combintului – şi, repet, acum se fac teste de piaţă – este o problemă crucială. Din punct de vedere economic, cred că este o catastrofă, atât pentru Galaţi, cât mai ales pentru sudul Moldovei, dar şi pentru România. Dacă se va realiza vânzarea combinatului, încet-încet cred că vom deveni o a doua Valea Jiului”, afirmă Vasile Crişan.
În momentul de faţă, pe platforma siderurgică a combinatului de la Galaţi lucrează aproximativ 7.000 de persoane, dintre care circa 5.500 sunt angajaţi proprii ai ArcelorMittal, iar 1.500 aparţin unor firme contractoare.
Citește și: