Încet-încet, au văzut unele schimbări în bine, dar se tem că, odată încheiat proiectul, copiii vor ajunge ca înainte. Totuși, tinerii sunt optimiști și spun că e greu, dar este și frumos atunci când copiii aleargă spre ei, îi iau în brațe și nu se mai dezlipesc.
În luna august, în timp ce mulți tineri de vârsta lor au plecat în vacanță, șase tineri din Timișoara își petrec timpul liber alături de câțiva copii din familii defavorizate. Petrec câteva ore pe zi alături de ei. Scopul a fost să le arate ce înseamnă arta, să facă cu ei ateliere de muzică, de teatru, de magie și de desen, dar s-au lovit de o situație deprimantă. Cei mici nu știu să se comporte, sar mereu la bătaie și au un univers limitat.
InclusiveArt este un proiect al Institutului Intercultural Român, care a primit finanțare din fonduri europene: 2.500 de euro. Suma nu este mare, dar e suficientă astfel încât tinerii implicați să poată cumpăra cele necesare pentru a le explica arta celor peste 30 de copii și tineri dintr-o zonă urbană defavorizată a Timișoarei. Este vorba despre cartierul Kuncz, un loc populat în mare parte de familii de etnie romă, cu mulți copii, dintre care unii nici măcar nu merg la școală.
Numitorul comun al copiilor din Kuncz este fotbalul
Intervenția culturală din Kuncz a început în luna august. Tinerii au mers zilnic să-și petreacă împreună cu copiii necăjiți din acest cartier. Au vrut să facă ateliere de teatru cu ei, de pictură, de muzică, dar s-au văzut nevoiți mai întâi să-i învețe cum să se comporte.
::placeholdeR–>
Singurul numitor comun al copiilor din Kuncz este fotbalul, așa că tinerii implicați au pus la cale diverse exerciții, pentru a-i învăța să se joace în echipă.
„Scopul proiectului nostru a fost revitalizarea comunităților. În Kuncz nu există niciun spațiu social, ne întâlnim zilnic în parcul de pe strada Torac. Ideea era să îi implicăm pe oameni, facem muzică și teatru cu ei, am confecționat din materiale reciclabile instrumente muzicale, boxe, xilofoane, pe care am decis să le lăsăm în parc. Eu am vrut să fac exerciții de teatru cu ei, dar sunt copii sub 11 ani, este cam imposibil să facem ceva coordonat. I-am învățat să cânte la tobe, am vrut practic să le oferim un exemplu de comportament”, a povestit Sebastian Dobrescu, coordonatorul proiectului.
S-a gândit că o să poată face teatru cu ei, dar nu s-a putut așa cum spune că își dorea… A luat niște lut, a încercat să facă modelaj, să dea un sens acelor bucăți de lut, dar, în cele din urmă, mai mult a exersat pe comportament și psihologie.
Primele zile au fost foarte grele. Copiii din Kuncz, mulți de etnie romă, habar n-aveau să se comporte în societate. Au fost violenți, sălbatici, dornici oricând să sară la bătaie. Au prins cumva drag de tinerii coordonatori și au început să asculte, dar a fost nevoie de ceva muncă de lămurire.