ComenteazăUn labrador negru cu clopoțel auriu prins de zgardă așteaptă cuminte în lesă semnalul stăpânului său. Din stația de emisie-recepție se aud câteva cuvinte în franceză. Stăpânul câinelui răspunde la fel. Animalul dă nerăbdător din coadă, dar nu face nicio altă mișcare. Conductorul îi desprinde lesa de zgardă și cu un „du-te”, câinele o zbughește pe câmpul de la marginea Craiovei. Doar clopoțelul se mai aude, câinele negru dispare printre buruieni.
Câteva minute mai târziu, un lătrat puternic anunță că „victima” a fost găsită.
Cei mai buni câini de salvare
Cam așa arată o misiune de căutare a victimelor la suprafață. O simulare, de această dată, într-o competiție desfășurată la Craiova. „Victimele” nu au fost într-un pericol real, dar câinii salvatori nu au știut asta, așa că și-au luat misiunea foarte în serios.
80 de echipe de salvare din toată lumea cu câinii lor au participat în perioada 5-7 noiembrie la Campionatul Mondial canin din Bănie. Au venit din țări precum Belgia, Rusia, Suedia, Slovenia și Cehia, pentru a demonstra arbitrilor că sunt cei mai buni.
România a participat cu două echipe – șase însoțitori de câini cu patrupedele lor și doi lideri – pregătite la Centrul Național de Educare Canină din Craiova, singurul club din România acreditat de Federația Chinologică Română și singurul recunoscut internațional.
„Dacă n-ai câini antrenați și condiție mentală, clachezi”
„Se consideră că echipele calificate pentru a participa la un Campionat Mondial au experiență și sunt gata să intervină în cazuri reale. Trebuie să se plieze pe zonă, pe tipul, forma ariei respective. Sunt țări foarte variate, cu vegetație foarte diferită și trebuie să se adapteze la ce se întâmplă aici”, explică Liviu Ionescu, președintele Centrului Național de Educare Canină și vicepreședintele Comisiei Mondiale de Salvare a Federației Chinologice Internaționale.
Echipa de salvare a Belgiei a terminat proba de căutare, iar cei trei câini se odihnesc lângă corturile voluntarilor. Animalele au avut de găsit trei „victime” în 20 de minute, pe o suprafață de aproximativ 50.000 de metri pătrați. O probă dificilă în care strategia și comunicarea om-om și om-câine sunt esențiale.
„Zonele de căutare ale acestui campionat sunt considerate cu un risc foarte mare, cât mai aproape de realitate, fapt pentru care și provocarea este foarte mare”, explică Liviu Ionescu.
Dacă n-ai niște câini antrenați, pregătiți și condiție fizică și mentală a conductorilor, riști să clachezi, să te enervezi sau pur și simplu să te simtă câinele și să nu mai vrea să caute
Liviu Ionescu, președintele Centrului Național de Educare Canină:
Chinologia de salvare, o necesitate
Echipa de salvare a Cehiei a demonstrat că este cea mai bună și a câștigat campionatul canin. Rusia a luat premiul I la proba de căutare pe suprafață și Belgia, la căutare sub dărâmături.
Ambele echipe ale României s-au situat pe podium la categoria urmă.
„Nu trebuie să faci performanță, în club avem multe persoane care vin cu câinii pentru a-i pregăti pentru cei 7 ani de-acasă, adică să fie ascultători”, spune Radu Marin, liderul celor două echipe ale României.
Precum colegii lui, Radu Marin este voluntar la centrul de pregătire canină din Craiova. A început să lucreze la centru în urmă cu 12 ani, când a venit să-și dreseze propriul câine, un ciobănesc german. A vrut să-l educe doar, să-și facă un câine de pază și apărare la curte, dar i-a „intrat microbul în sânge”.
De-atunci, în familia sa a mai primit încă patru câini și a început să participe cu ei la concursuri. Fiecare este antrenat pe câte-o specializare.
„Ca să pregătești un câine îți trebuie multă, multă muncă, răbdare și timp. Toți suntem voluntari, toți avem familii, toți avem un serviciu. Dar având această pasiune pentru prietenii noștri patrupezi, ne găsim timp pentru antrenamente”, spune Radu Marin.
Nu mai este un sport, nu mai este un lux, este deja o necesitate. Multe țări pun mare accent pe acești prieteni necuvântători în găsirea persoanelor dispărute.
Radu Marin, voluntar Centrul Național de Pregătire Canină:
16 câini de salvare, pregătiți în București de un ONG
România pregătește câini pentru misiuni pe mai multe fronturi.
La Centrul Chinologic din Sibiu deținut de Ministerul Afacerilor Interne, zeci de câini sunt pregătiți anual pentru patru specializări diferite, în funcție de aptitudinile la care excelează: patrulare şi intervenţie, prelucrare urme şi descoperire cadavre umane, detectare explozivi, stupefiante, tutun sau bani şi căutare, şi salvare (persoane dispărute la suprafață sau sub dărâmături). După un proces lung de dresaj canin, animalele sunt trimise în teritoriu, alături de pompieri, polițiști și jandarmi.
Fiecare specializare este importantă în felul său, însă cea care implică cel mai mult latura umană este cea de căutare și salvare, pentru că înseamnă găsirea într-un timp cât mai scurt a victimelor. Înseamnă, deci, de multe ori, o misiune contra cronometru pentru salvarea de vieți.
Este o specializare pe care Clubul Câinilor Utilitari, un ONG din București, pune accent, pentru a suplimenta astfel forțele militare. Cu ajutorul Fundației Comunitare București, CCU a antrenat 16 câini pentru căutare și salvare, în special pentru căutare sub dărâmături.
Doi dintre ei, Challapa și Billy, împreună cu conductorii lor, Vlad Popescu și Romică Chințoi, au participat la misiunea de salvare din Albania în noiembrie 2019, după cutremurul care a dus la moartea a peste 40 de oameni.
Exemplul 11 septembrie 2001
În astfel de misiuni, câinii sunt extrem de importanți datorită mirosului lor dezvoltat, care poate detecta imediat urma de om. Câinele este instruit să latre când găsește victima, alertându-și, astfel, stăpânul.
De exemplu, în urma cutremurului din Taiwan din 2018, când în jur de 20 de oameni au murit și aproape 300 au fost răniți, un labrador în vârstă de 4 ani aflat la prima lui misiune a găsit o supraviețuitoare blocată de 15 ore sub dărâmături.
La atentatele din 11 septembrie 2001 din New York, SUA, soldate cu aproape 3.000 de morți, peste 300 de câini au fost folosiți pentru căutarea victimelor. Din păcate, animalele au descoperit în mare măsură doar morți. Un caz fericit a fost al unei femei, „adulmecată” de un câine după 27 de ore.
Cei peste 300 de câini salvatori de la World Trade Center au muncit chiar și 12 ore pe zi, 17 zile continuu în căutarea supraviețuitorilor. Au suferit ei înșiși tăieturi, zgârieturi, arsuri și epuizare. Cea mai mare durere a lor a fost însă frustrarea că nu găsesc persoane în viață după ore întregi de căutări. Pentru că antrenamentele lor se încheie tot timpul cu găsirea „victimei”, când sunt în situația în care muncesc fără rezultat, încep să se simtă descurajați și își pierd motivația, a explicat un medic veterinar pentru New York Times.
„Relația de iubire ne-a sudat mult”
Taz se trântește brusc pe spate și se întinde, cu limba scoasă și cu burta în sus, pentru ca Mihnea Stănescu, stăpânul lui, să-l scarpine. „Este foarte energic, deși e cel mai bătrân dintre toți”, spune acesta.
Stăm de vorbă pe terenul de atletism de lângă Stadionul „Ion Oblemenco”, acolo unde s-a desfășurat o altă probă, cea de obediență. Pe rând, câinii au fost nevoiți să arate că sunt ascultători, atenți și execută întocmai comenzile stăpânilor.
Taz, un ciobănesc belgian în vârstă de 9 ani și jumătate, se află la al doilea campionat canin. Și al doilea la care iese pe podium după cel din 2016. Atunci, a participat alături de Oscar, un labrador doar puțin mai tânăr decât el, și stăpâna lui, Carmen Popescu.
Lângă Taz și Oscar, Arty, un ciobănesc german de 4 ani, își împinge stăpâna, pe Andra Boțiu, cu botul. Nu mai are răbdare pentru alte interviuri. Pe Esatos, Oana Marica îl ține strâns în brațe.
„Este foarte atașat de mine, avem o relație foarte apropiată, mai specială, care se vede și în timp ce lucrăm. Relația asta între noi, de iubire, ne-a sudat mult mai bine. El simte foarte bine emoțiile”, spune Oana.
Esatos este un ciobănesc alb elvețian în vârstă de 5 ani și este primul său concurs mondial. E specializat pe căutare urmă. A muncit mult și a arătat-o, obținând podiumul.
Relația și comunicarea om-câine contează mult când vine vorba de misiuni de salvare, fie ele reale sau simulate, spun voluntarii de la Centrul de Pregătire Canină. Trebuie să știi ce vrea câinele, iar câinele trebuie să știe ce-i ceri.
„Trebuie să fie o relație foarte strânsă, mai ales psihic, între câine și handler (stăpân, n.r.). De aceea, când începi să lucrezi cu un câine, lucrezi doar tu cu el”, explică Radu Marin, liderul de grup.
Și stăpânii trebuie să-și depășească limitele
Oricine se poate pregăti, împreună cu câinele său, pentru a deveni voluntar în misiuni de salvare. Oamenii au însă și ei nevoie de pregătire, în special psihică.
„Cei care participă în acțiuni, misiuni sau demonstrații nu trebuie să aibă probleme de înălțime, întuneric, probleme în apă, foc. Deci limita trebuie să și-o depășească. Să se plieze, să lucreze pe orice vreme, în orice echipă. Trebuie să aibă niște cunoștințe de prim ajutor și de orientare în teren”, explică Liviu Ionescu.
„Chinologia de salvare nu este doar sport, este o activitate socială”, punctează el.
Orice câine poate fi pregătit pentru misiuni de salvare
Câinii cel mai des folosiți în misiuni sunt din rasele ciobănesc german, ciobănesc belgian, labrador, golden retriever, doberman sau rottweiler. Sunt rase care și-au dovedit iscusința în vânătoare sau în protecție, au anumite simțuri mai bine dezvoltate de la natură și sunt ușor de dresat.
„Dar rasa are doar o mică parte importanță. Toți câinii pot fi folosiți pentru salvare. Ce contează foarte mult este timpul pe care-l investim în cățeii noștri și atenția pe care le-o acordăm”, subliniază, în schimb, Mihnea Stănescu.
O dovadă grăitoare este maidaneza Challapa, de la Clubul Câinilor Utilitari, care și-a ajutat colegii patrupezi de la MAI în Albania.
Un beagle încăpățânat
Iar în Craiova, un beagle de 3 ani a arătat că nu contează cât ești de mic, ci cât ești de iscusit.
„Pentru toată lumea e o surpriză ca un beagle să vină să facă salvare”, spune stăpânul Nerei, Cosmin Rădulescu.
Lucrează de un an și jumătate ca voluntar la Centrul Național de Pregătire Canină din Craiova, este de profesie inginer și a participat anul acesta la primul campionat mondial împreună cu Nera.
Pe durata probei de obediență, Nera nu a fost cel mai ascultător câine. A adulmecat continuu terenul, iar comanda „culcat” i-a zburat pe lângă ureche fără să o ia în seamă. De mai multe ori. Dar stăpânul ei este mândru, mai ales că este primul lor concurs, iar specificul rasei este încăpățânarea.
„Beagle-ii sunt niște căței foarte încăpățânați, răspund destul de greu la dresaj. Sunt câini în special pentru pădure, căutare pe suprafață. E un cățel care, dacă prinde un miros, pleacă după miros. E destul de greu de controlat. Pur și simplu, pleacă”, spune Cosmin Rădulescu.
„Prin aceste competiții, putem vedea că orice exemplar canin poate să aibă un palmares chinologic utilitar, fie că e de rasă sau nu”, subliniază și Liviu Ionescu, președintele centrului.
El spune că totul depinde de oameni și de cum aceștia își educă animalele de companie. Pedigree-ul contează mai puțin, punctează el.
„Chiar dacă e frumos și cu pedigree și mama, tata campioni, comportamentul lui poate fi incompatibil cu al nostru. Totul depinde de noi, de mentalitate, atitudine și educație. Atât uman, cât și chinologic”, mai spune Ionescu.