REPORTAJ. Care este noul pol al secetei din România unde zeci de fermieri se declară în faliment. Declarațiile oamenilor din generația nouă de agricultori 

Următoarea criză a Europei e apa, scria Politico la sfârșitul lunii aprilie. Și atașa dovada supremă: o hartă a secetei în Europa, în care zonele de alertă severă erau marcate cu roșu.

Harta, realizată de Copernicus, programul de observare a Pământului al Uniunii Europene, a fost preluată și de publicațiile din România.

Partea roșie din țară se suprapune aproape în totalitate județului Vrancea, lovit de secetă încă din 2022. Cum se prezintă situația în teren?

Liderul fermierilor și explicații despre hartă

Încă din sudul județului, unde drumul care face dreapta din Râmnic intră în primele sate vrâncene, multe parcele dau semne de sete. Doar rapița se ține tare și înviorează cadrul. Un galben care pălește când mașina depășește hectare cu pământ, o humă palidă și gălbuie la culoare. Cât vezi cu ochii, solul poartă un icter, o boală pe care agricultorul Teofil Dascălu, pe care-l găsim la Tătăranu, în fosta fabrică de zahăr, o numește „o secetă șocantă”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Dascălu este președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Vrancea. El și alți fermieri au protestat încă din aprilie față de întârzierile subvențiilor pentru secetă. 

Da, știe harta. „E vorba de soil water index. Măsoară umiditatea solului pe o adâncime de 100 de centimetri. Din satelit. Sigur, pixelul este de 10 kilometri pătrați, rezoluția măsurătorii nu e foarte bună”, explică el.

„Dar, ca fermier, poți să prevezi anumite aspecte. Harta trebuie să fie la îndemâna tuturor agricultorilor. E secetă. Nu pun porumb. Pun rapiță sau grâu, dacă n-am irigații”, adaugă Teofil Dascălu.

Când porumbul ajunge la zero pe hectar

Dascălu face parte din generația tânără de agricultori ai României. Adeptul noilor tehnologii, el este prezentat în presa de specialitate drept „fermierul care a redus costurile cu ajutorul digitalizării”. 

Dar lipsa de apă bate tehnologia. Nu poți doar prin post industrialism să rezolvi probleme telurice, străvechi. Seceta începută anul trecut l-a lăsat fără replică. „Ar trebui precipitații duble, triple să compenseze deficitul de anul trecut”, crede Dascălu.

Intervine Nicoleta Olteanu, directorul executiv al ACCPT, care spune că unele culturi au fost compromise în procente de 90-100%. „La culturile de primăvară au fost medii de 800 de kilograme la grâu, 750 de kilograme la floarea-soarelui și zero la porumb”, adaugă ea.

Verificări și vizite pentru 1.000 de lei

Decis să refacă platforma fostei fabrici din sat, unde are deja un siloz și calea ferată la doi pași, Teofil Dascălu își aduce aminte și discuțiile cu Administrația Națională de Meteorologie.

Zona asta a fost cea mai afectată. Vorbeam cu cei de la ANM, ei spuneau că n-au mai avut o altă secetă așa cum a fost în Vrancea. Vrancea a fost cel mai afectat județ.

Teofil Dascălu, președintele Asociației Cultivatorilor:

Anul trecut, fermierul a chemat Direcția Agricolă să constate „mai din timp”, din aprilie, „pentru că mi-am dat seama că o să fie secetă foarte mare”. Asta pentru ca agricultorii să primească subvențiile pentru lipsa apei.

„Vizitele s-au făcut din iulie-august, anul trecut, s-a spus că vor veni cu ajutoare pentru fermieri. S-a dat pentru toamnă ceva, dar ajutoarele n-au mai venit pentru primăvară”, completează el.

Cum se fac verificările care să certifice seceta? Direcția Agricolă, APIA și un reprezentant al primăriei vin la parcelele vizate. Plus fermierul. Se face proces-verbal și apoi ar trebui alocate sumele. Care, conform lui Dascălu, sunt mici.

„Banii aceia sunt 1.000 de lei, dau un exemplu. Iar paguba e de 5.000, 6.000 de lei. Fermierii care n-au avut terenuri, proprietăți pe care să le gajeze la bancă, să poată continua, cei care n-au avut garanții au dat faliment. În jurul meu sunt cel puțin șase, iar în tot județul Vrancea vreo 20-30 de fermieri sunt în faliment, în imposibilitate de plată”, adaugă el.

„Amplitudini, abateri foarte mari ale climei”

Dascălu numește, în mod repetat, situația drept „șocantă” și spune că e sigur că este vorba de schimbări climatice, de aceea nici nu poate interpreta pentru un singur an.

„Vorbim de o climă în continuă schimbare. Să fim onești. În 2019 am semănat porumb în iunie, că era prea umed. Și am recoltat în ianuarie. Anul trecut, am semănat în martie și dădeam cu discul în porumb. Vorbim de amplitudini, abateri foarte mari ale climei. Ba inundații, ba secetă. Nu mai avem o climă normală”, explică el.

Soluțiile

Care ar fi soluțiile? Conform lui Dascălu, există patru principii de prevenire și îmblânzire a riscului. Fiecare dintre soluții are și minusurile aferente, spune el. 

1. Tipul de rotație a culturii. „Alese specii mai rezistente. Nu mai pui porumb, că e sensibil. Are nevoie de multă apă. De asta vedeți multă rapiță”. Aici trebuie respectat și Planul Național Strategic, aprobat de Comisia Europeană.
2. Verigile tehnologice pe care le utilizezi. „Dacă lucrezi solul într-un timp minimum util, fără arătură, fără apă în sol, te ajută foarte mult. Ai ocazia să semeni în umiditate și umiditatea să se păstreze în sol. Dar ai nevoie de o gamă de utilaje puțin mai moderne. Nu toți fermierii își permit asta”. 
3. Asigurarea la secetă. „Și subvenționarea asigurării la secetă. E scumpă. Dar cum toți își fac RCA la mașină, ar trebui să fie obligatorie. Nu e obligatorie la momentul acesta”.
4. Ca ultimă variantă, irigatul. „Dar vorbim de cu totul altă investiție pe hectar. Imensă. Să spunem că tu cumperi terenul cu 7.000 de euro pe hectar. Ca să faci irigații trebuie să investești 10.000 de euro. Pe hectar. Plus că dacă nu ai apă în canalul mare, degeaba faci. Doi, nu ai toate terenurile astea în proprietate. Unele sunt în arendă. Investești pe ceva care nu e în proprietatea ta. Lucrul bun ar fi că se dau niște bani, subvenții pentru irigații, pe curentul electric, s-au dat pentru asociațiile de irigat niște bani. Dar trebuie făcut mai mult”. 

Hai să luăm industria auto. Au rămas 2-3-4 companii mari multinaționale. Unii rezistă, alții mor. Dar noi, ca țară, nu știu dacă ne dorim să mai avem doar câțiva fermieri.

Teofil Dascălu, președinte ACCPT:

Ce spun ceilalți?

„Am scos 25-30% din investiția inițială”

În mijlocul județului, pe un câmp de lângă Focșani, discutăm cu Radu Mărtinescu. Are 30 de ani și, împreună cu familia, deține circa 900 de hectare de teren arabil.

Mărtinescu a pus floarea-soarelui, porumb și grâu. Insistă că din porumb n-a reușit să scoată nici măcar planta, utilizată la animale, darămite știuleți.

„Cu tot cu arenda plătită și subvenția primită, dacă am scos 25-30% din investiția inițială”, e concluzia sa, resemnată.

Problema cerealelor din Ucraina – explicație pe scurt

Fermierul introduce în discuție și tema cerealelor din Ucraina, care, zice el, „după ce că a fost cum a fost anul trecut, ne-am trezit și cu ele”.

De ce e supărat tânărul fermier? „El, ucraineanul, produce cu 50 de bani și vinde cu un leu. Eu produc cu un leu și trebuie să vând tot cu un leu. Nu e corect. Să impună aceleași reguli și pentru ei, regulile UE, pe care noi le respectăm. Să folosească și ei aceleași erbicide reglementate pe care le folosim și noi”, conchide bărbatul.

Știuletele care n-a mai venit

Spre nordul județului, dincolo de Mărășești, discutăm cu Marian Ciuruc și Ciprian Baclov din Modruzeni, Vrancea. 

Pentru a ajunge la ei, mașina iese din DN2, face un cot și trece un pod peste un canal de irigație. La doi pași, câteva hectare de rapiță sunt compromise.

Cei doi sunt la semănat de porumb. Au încredere că totuși 2023 va fi un an mai bun. Scormonesc în pământ cu vârful pantofului și arată că solul e umed la câțiva centimetri sub suprafață. De aceea se gândesc că, anul acesta, porumbul se va prinde. Nu ca în 2022. „Când n-am putut să-i fac pe plac nici fetei mele, să mănânce și ea un știulete fiert”, spune Baclov. Din acest motiv, el, Ciuruc și alți oameni din zonă s-au unit într-o cooperativă de circa 400 de hectare. S-au unit ca să facă un proiect. 

„Anul ăsta e un an mai promițător, dar așa se anunța și anul trecut. Semănăm porumb pentru că e o cultură ușoară și îți asigură un venit bun. Sigur, dacă se face”, explică ei. 

Spun că au pus și rapiță. Pentru că a fost o „brumă de apă” prin august. „Și, ca orice om disperat de a pune ceva, am pus. Fermierii se leagă de orice ca să obțină ceva”.

Până la urmă, ca fermier, ți-ai asumat riscul. Nu te obligă nimeni. Nici guvernanții, nici APIA. Ne place! Toți suntem fermieri de mai multe generații. Am două pasiuni, când plugul întoarce brazda și când combina descarcă produsul. Soția lucrează într-un loc bun, cu salariul ei putem duce o viață decentă. Dar ne place. Nu luăm banii pe subvenții și mergem în concediu.

Ciprian Baclov, fermier:

„Tigaia” de 28.000 de euro

Baclov adaugă că a avut gaură de 3 miliarde la 200 ha. 300.000 de lei. „Am contabilizat, am avut timp”, face haz de necaz. „Eu gaură de 5 (n.r. – miliarde)”, completează Ciuruc.

Antreprenorii afirmă că, pe lângă pierderile din secetă, costurile utilajelor au luat-o în sus.

„În 2021 am avut un an bun. Dar să vedeți ce am observat. Producătorii ăștia de utilaje au văzut asta. Tractorul ăsta, de la 70.000 de euro, deja l-a făcut 110.000. Semănătoarea, de la 15.000, a ajuns 25.000. Undeva la 30% toate utilajele. Să vedeți o «tigaie», intră 4 saci de îngrășăminte în ea. 28.000 de euro fără TVA. Mașina asta are măcar roți, motor, geamuri. Aia e o cutie de tablă cu un calculator care dozează. 28.000 de euro. Imens. Dar ți se spune că are 5 straturi de vopsea și e anticorozivă”, râde zgomotos.

Află de la noi că am văzut canalele de irigații. Și se schimbă la față.

Irigații pe doar 5% din suprafața arabilă

„Noi știm să facem de toate. Un singur lucru ne lipsește. Apa”, e mottoul spus într-un câmp aflat sub cer senin.

Cei doi fermieri insistă pe faptul că n-ar trebui investiții serioase din partea statului pentru ca apa să ajungă din canale până la culturile lor.

Și că au venit inclusiv guvernanții când porumbul era uscat, iar apa era lângă, neclintită. „Ne-au întrebat OK, dacă vă dăm mâine drumul la apă, cât salvați? El, porumbul, era deja varză”, își amintesc fermierii.

Și cu subvențiile pentru secetă. Credeți că dacă ne dă 10 milioane de lei (1.000 de lei, n.r.) ne scoate din secetă? Nu ne scoate, dar măcar ne mai bagă și pe noi în seamă. Pentru noi poate e un gest. Pentru alții, mai mici, îi scoate din foame.

Ciprian Baclov, fermier:

Ne uităm pe datele oferite de Teofil Dascălu. Vrancea are 60.000 de hectare de teren arabil. Din care 3.000 sunt irigate. Adică doar 5 la sută. Cu posibilitate de irigat, vreo 15%. „S-a investit foarte puțin”, punctează el.

Încă mai sunt supărați pe „antigrindină”

Baclov și Ciuruc insistă, în schimb, că s-au investit bani în sistemul antigrindină. Libertatea a documentat situația chiar anul trecut, când a scris că fermierii erau convinși că între secetă și sistemul care trage în norii cu gheață e o legătură.

„Noi suntem aici în epicentru. De ce nu ajunge apa pe sol? Că ei spun că gheața se transformă în apă. Să o vedem. Auzim numai pof, pof, pof, pleacă norii”.

Liderul lor spune că e normal ca fermierii să caute vinovați cât timp problemele sunt mari, iar numărul lor scade. Teofil Dascălu arată că, din 300-350 de fermieri, anul 2023 se va încheia cu circa 100-150 de fermieri în județ.

„Terenul se va cultiva. El nu dispare, e acolo. Va fi preluat. Problema e cât vom plăti noi pe aceste produse. Lumea e într-o schimbare completă. Și ne este afectată siguranța alimentară. Până la urmă, mâncare o să fie. Dar o să fie cu alt cost”, mai spune „agricultorul digital”, care insistă pe ideea că știința și apa vor face, cândva, casă bună și aici, tocmai prin încăpățânarea fermierilor și prin răsplata banilor. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro