20 comentariiLa începutul lunii aprilie, la școala gimnazială din satul prahovean Pietriceaua, comuna Brebu, în timpul orei de engleză, doi elevi au făcut gesturi obscene în jurul profesoarei, iar alți elevi au filmat și au dat mai departe filmarea. Ce conține clipul: doi dintre copii au mimat acte sexuale cu profesoara, în timp de aceasta scria la tablă. Unul dintre elevi i-a ridicat fusta. Femeia nu a reacționat, a continuat să scrie și chiar a schițat un surâs.
Din om în om, din postare în postare, clipul s-a viralizat rapid în rețelele de socializare. A ajuns și la Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) Prahova.
„Ne-au pus asfalt din care crește iarba”
Satul Pietriceaua se află la 15 kilometri de Câmpina și are câteva sute de locuitori. Locuințele sunt răsfirate pe un relief destul de accidentat, cu multe pante abrupte, porțiuni împădurite și pășuni. La școală sunt înscriși în jur de 30 de copii.
Casele sunt mari, solide, cu multe anexe, cu iarbă verde în curte și mașini de teren parcate lângă gard. Creșterea animalelor e una dintre ocupațiile de bază. Dar mulți dintre localnici lucrează și ca navetiști, la Câmpina și la Ploiești.
Pietriceaua nu are rețea de apă, de canalizare sau de gaze. Singura utilitate publică o reprezintă drumurile, parțial asfaltate. „Vedeți, ne-au pus asfalt din care crește iarba. Prin unele părți, nu poți trece decât pe cal sau în căruță. Nu cu mașina și nici cu pasul”, explică un puști în trening și cizmulițe de cauciuc.
Școala din Pietriceaua nu are director, sarcinile manageriale îi revin directorului școlii din Brebu, Elena Mihaela Stoica. Imobilul școlii n-a mai fost tencuit de mult, în schimb, are termopane, iar toaleta a fost mutată înăuntru.
Curtea școlii e plină de dâmburi, bolovani și buruieni. Nu se zărește nici măcar scheletul unei porți de fotbal. „Unde faceți voi sportul?”, „Aici, afară”, răspunde copilul. „Și unde sunt porțile?”, „Punem și noi niște borduri, când jucăm. Dar mai des jucăm pe islaz”. Niște borduri și restul, imaginație.
Un pic mai jos de școală, situată la capătul unei pante destul de abrupte, se află clădirea căminului cultural, transformată în magazin universal. Pentru activități sportive, ne lămuresc localnicii, există două săli de sport în alte sate ale comunei.
Profesoara, „cercetată disciplinar”
Toți elevii care erau în clasă, în timpul incidentului de la ora de engleză, au acum nota scăzută la purtare. Trei elevi au primit mustrare scrisă și avut nota scăzută cu 6 puncte, pentru că, au considerat șefii de la inspectorat, au avut rol principal. Sancțiunea va fi ridicată, conform ISJ Prahova, doar dacă respectivii copii vor avea o purtare exemplară până la finalul acestui an școlar.
Ce alte măsuri a luat IȘJ Prahova în acest caz: conduita profesoarei de engleză „face obiectul unei cercetări disciplinare în curs”.
Celorlalți elevi prezenți în clasă li s-a aplicat sancțiunea observației scrise. Într-un răspuns pentru Libertatea, inspectoratul precizează că a realizat o inspecție tematică la școala din Pietriceaua și a dispus „o serie de măsuri privind îmbunătățirea activității manageriale”, un plan de măsuri în colaborare cu CJRAE (Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională) privind „activități de consiliere, precum și o serie de recomandări privind îmbunătățirea desfășurării orelor de limba engleză”.
Am discutat și cu Ovidiu Pânișoară, doctor în Științele Educației și profesor la Universitatea București.
Ce măsuri se impuneau în acest caz? „În momentul în care s-a petrecut fapta, lucrurile au devenit greu de gestionat. Lipsa de reacție din partea profesoarei a făcut ca limitele să fie împinse din ce în ce mai departe. Partea proastă este că un astfel de «model» social poate să devină interesant de «experimentat» pentru alți elevi, aflați la vârsta preadolescenței sau adolescenței. În acest moment, lucrurile s-au întâmplat, rolul reacției punitive este mai degrabă pentru acești elevi care ar fi tentați să încerce, nu pentru protagoniști”, afirmă profesorul Pânișoară.
Părinte: „Au filmat mai mulți, nu știu de ce a căzut numai pe el”
Am vorbit și cu familiile celor trei elevi și am fost informați că toți trei au fost pedepsiți și de părinți: li s-au luat telefoanele pentru câteva săptămâni.
„Telefoanele sunt de vină”, oftează tatăl lui Cristi*, băiatul care a filmat incidentul. „Erau mai mulți în clasă care filmau, nu știu de ce a căzut numai pe el. A trimis la cineva și tot așa, până a ajuns la directoarea școlii. Au întrebat cine a filmat asta și au ajuns la el. Când s-a întărâtat rahatul, ceilalți copii au zis că ei nu, n-au mai filmat, n-au mai trimis. Și așa a căzut pe el”, adaugă părintele.
Cristi are 13 ani, este în clasa a VII-a. Stă lângă tatăl lui și ascultă, încurcat. „Un copil care nu ne-a făcut probleme și nu ne așteptam de la el. Nu că-i al nostru și așa… Dar nici acasă… Ăsta al doilea e mai nebunatic (n.red. – Cristi are doi frați mai mici). Trei săptămâni are interzis la telefon. O oră pe zi, pentru teme, și atât. Fără bătaie, fără nimic. Nu credem că bătaia rezolvă ceva. Faptu-i consumat. Să înțeleagă pentru totdeauna unde-a greșit. Dacă pierde un an, stă repetent, ce face? Eu am luat bătaie la școală de nu știu mâinile și urechile mele. Și nu spuneam nici acasă”.
Mama unui elev: „Profesoara trebuia să ia catalogul și să le tragă câte una peste ochi”
Mama lui Cristi se alătură și ea discuției, cu ochii după băiatul cel mic, care rupe păpădii și le pune la nasul unui metis improbabil de ciobănesc mioritic și câine de-ntors oile. „Eu știu ce-a fost în capul lor…? Tehnologia asta… Mă uit și eu pe telefon, dar mă depășește uneori. Că mă gândeam: și noi făceam prostii la școală, cum era dacă le și filmam?”.
Părinții băiatului speră că ancheta poliției nu va continua, pentru că, spun ei, „nu copiii sunt de vină pentru ce se întâmplă la ore”.
„Dacă doamna profesoară considera că nu-și poate ține ora, lua catalogul și pleca. Eu, când am văzut filmarea, am zis: Poate-au fost niște momente, femeia nu și-a dat seama. Ea n-a avut nicio reacție. Râde la un moment dat. Dar nu contează, până la urmă, e cadru didactic. Ea trebuia să ia catalogul și să le tragă câte una peste ochi”, concluzionează mama elevului.
Deocamdată, cei trei băieți și părinții lor nu au fost chemați la secție. „Păi, ce să zic, fratele meu e comisar la București. Să-ncep să fac tot o vâlvă, ce-ar însemna? Nu. Lăsăm să vedem mai-marii țării ce gândire au ei. Alții au făcut altele și mai rele”, explică tatăl lui Cristi.
Într-adevăr, unchiul băiatului e colonel în rezervă, fost comisar-șef la IGPR. Acum se ocupă de sculptura în lemn și de publicat editoriale în care îl laudă pe mareșalul Ion Antonescu.
Expert: „Rolul părinților și al educației de acasă e esențial”
Expertul în educație Ovidiu Pânișoară consideră că telefoanele pe care le incriminează părinții ca să-și disculpe copiii „îi influențează dramatic doar pe cei care aveau probleme de comportament și în afara device-urilor electronice”.
„Sunt studii care spun că expunerea la violența din media crește riscul unor reacții violente la elevii cu probleme de comportament (îi afectează doar într-o mică măsură pe elevii care au un comportament corect și «sănătos»). Așadar, rolul părinților și al educației de acasă este esențial”, afirmă dr. Pânișoară.
Școala de agenți de poliție Câmpina e aproape, familia lui Cristi nu e singura din Pietriceaua care are rude în uniformă. Primarul Gheorghe Adrian Ungureanu a fost profesor ofițer la școala din Câmpina, între 2002 și 2008. După incidentul de la engleză, susțin sătenii, edilul a cerut voie să asiste la ore la Pietriceaua, dar a fost refuzat de conducerea școlii.
„Eu cred că totuși avem profesori buni și la noi. A avut ea o scăpare, Dumnezeu știe”, insistă tatăl lui Cristi. Copilul confirmă că, de obicei, la ora de engleză stau cuminți, chiar dacă nu înțeleg mare lucru, pentru că „doamna vorbește numai în engleză cu noi. Dar ascultăm și de ea, și de ceilalți profesori”.
Teama părinților e că școala din sat va fi închisă, iar elevii vor fi mutați la Brebu. „Cine răspunde pentru copii, dacă-i trimiți la 8 km depărtare? Pe valea asta a fost ursul, astă-toamnă, colo-n deal a fost porcul… Cine răspunde?”
Un alt motiv de nemulțumire e că filmarea de la ora de engleză a fost „distribuită masiv” de către oamenii din sat. Inclusiv de către „persoane foarte în vârstă, de la care nu te-ai fi așteptat, s-au amuzat, uite ce fac ăia la școală, au dat mai departe. Știau ei și nu știam noi”, spune mama. „Nu comentez nimic. Toți avem copii și să ne uităm întâi la copiii noștri, dacă sunt perfecți…”, completează tatăl.
Cei șapte ani de acasă acum sunt trei
Bătaia, la școală sau acasă, este aproape unanim regretată de sătenii din Pietriceaua, care deplâng lipsa disciplinei din alte vremuri în unitățile de învățământ.
„Pedeapsa corporală este exclusă din discuție, nu este doar imorală, ci și ilegală”, subliniază profesorul Ovidiu Pânișoară. „Dacă ne referim la orice alt tip de sancțiuni, ele nu sunt eficiente din mai multe considerente. În primul rând, pedeapsa nu încurajează ce trebuie făcut, interzice doar ceea ce nu trebuie făcut, așadar, nu este motivantă. Apoi, pedeapsa se fundamentează pe legea obișnuirii. În momentul în care ne-am obișnuit cu o pedeapsă, aceasta nu mai are valoare, nu mai produce efecte. «O să mă trimiți în camera mea. Nu-mi pasă!», «Trebuie să vină părinții la școală! Nu-mi pasă!». Pedeapsa se bazează pe conflict, mai ales când copilul nu înțelege de ce este pedepsit prea dur pentru o «nimica toată»”.
Ce recomandă specialistul în educație: „Așa cum spune Dreikurs, putem aplica legea consecințelor logice… Dacă continui cu acest comportament, ți se întâmplă asta. Tu alegi, nu eu te pedepsesc. Și pozitivarea comportamentelor bune, pe care nu le premiem, considerându-le de la sine înțelese. De exemplu, nu înțeleg de ce profesorul are o reacție negativă când un elev nu-și face tema, dar nu are o reacție pozitivă, în oglindă, când elevul își face tema. Cadrul didactic are tendința să nu recompenseze comportamentul considerat normal, dar pedepsește când acest comportament nu se produce”.
Rudolf Dreikurs, reputat psihiatru austriac, și tezele lui nu se bucură de nicio trecere în satul prahovean. În loc să solidarizeze spiritele și să sune alarma că noua generație a rătăcit drumul, isprava copiilor a alimentat rivalități latente pe ulițele de tip montagnes-russes din Pietriceaua.
Un bărbat care-și repară mașina își amintește, aproape cu nostalgie: „Ce bătăi luam la școală și ce stricți erau profesorii, mai ales unul de desen tehnic, nu mișca nimeni la ora lui. Mai contează și cei șapte ani de acasă, care-acuma nu mai sunt șapte, sunt trei, că de la trei ani te dă la grădiniță”.
O femeie în vârstă de 78 de ani, fostă femeie de serviciu la școala din sat, deplânge faptul că s-au împuținat copiii: „Am prins când erau 360 de copii, erau și clase A și B. Acum nu mai, gata. Au clase simultane”. Comentând incidentul, femeia insistă că nu profesoara e de vină, ci elevul, care „vine cu educația de acasă. Păi, băiatul ăla de se împingea în profesoară, ăla micul, nici nu dă bună ziua pe drum. Ce să mai zici? Erau și fete în clasă. De ce au râs și fetele, de ce nu s-au dus la cancelarie să anunțe? Cum să stai, ca fată, și să râzi la așa ceva?”.
„Vrea să facă lucruri rele, să arate că e bărbat”
Peste drum de casa fostei femei de serviciu, într-adevăr, locuiește familia lui Andi*, unul dintre copiii care apare în filmare – 14 ani, clasa a VIII-a. Tatăl e la lucru, tinichigiu auto la un atelier din Câmpina, mama e plecată cu Andi și sora lui în vizită la o rudă.
Bunica e „la ciulini”, în vale. Curăță o pășune de plantele cu spini, „să nu se zgârie ugerul la vaci”, ne lămurește femeia, punând pe stand-by grebla și furca. Vocea îi tremură de lacrimi când începe să povestească despre necazul nepotului. „Pe el l-au împins. Anturajul e de vină. Băieții ăia s-au mai luat de el și-nainte. Acuma l-au împins și i-au arătat cum să facă. L-a întrebat taică-său: Mă, tu știi ce e aia să faci ca iepurele? Nu știa, zice că a văzut pe telefon. Soră-sa mai mică l-a auzit la școală pe Andi zicând că el vrea să facă lucruri rele, ca să arate că e bărbat. Și soră-sa: «mă, da tati nu face lucruri rele, vrei să zici că tati nu e bărbat?» Da. Minte de copil de clasa a III-a”.
Bunica își laudă nepotul și suspină. „Nici profesoara aia… După ce că nu înțelege nimeni de la ea, că vorbește engleză… Le dă la toți zece, nouă. Nu fac nimic, discută doar cu doi, trei, mai avansați. Îi lasă să facă ce vor la oră. Se duc la magazin, la fotbal. Lui Andi i-au plătit meditații, să învețe engleză cât de cât. I-au zis părinții la ședință și ea a răspuns: da ce nu vă convine, că au toți note mari?”.
Reacția profesoarei o nemulțumește profund pe bunică, „trebuia să-și ia catalogul și să plece de la oră, să se ducă la cancelarie”. Andi este și el pedepsit, părinții i-au restricționat accesul la telefon o vreme. „Eu l-aș fi bătut. L-aș fi bătut, îl rupeam cu bătaia. Nu m-a lăsat taică-său”, adaugă femeia, sprijinită în furcă.
Drumul impracticabil spre școală
Elevul mai mare care apare în filmare e Ionuț*, 14 ani, clasa a VIII-a. Locuiește împreună cu părinții, o soră și un frate într-o casă aflată la vreo 3 kilometri de școală. Drumul pe care vine Ionuț la ore are urme adânci de căruțe și potcoave. Nu e nici măcar pietruit, de aceea, povestește un coleg al băiatului, când e zăpadă sau când e noroiul foarte mare, Ionuț nu are cum să ajungă la școală. Câteva zile pe an lipsește, atât.
Mama lui Ionuț mărturisește că și ea i-a luat telefonul copilului. „Nu mai are voie cu el, de-acum câteva săptămâni. Ne-au chemat cei de la conducerea școlii, să ne ducem cu copiii, să spună copiii cum e la ora de engleză. Altceva, nimic, nu ne-au chemat de la poliție. Ionuț nu e chiar problemă, mai face el prostii. Dar vina cea mare cred că e a profesoarei. Că ea se amuza cu elevii. Când a văzut ce se întâmplă, trebuia să-și ia catalogul și să plece. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și a zis că nimic. După ea, nimic nu s-a întâmplat”.
Cei trei elevi vor avea parte de suspans până la sfârșitul anului, să vadă dacă trec sau nu clasa. Incidentul încă împinge cercuri pe oglinda aparent liniștită a satului.
„E viață grea aici, e mult de muncă. La oi, la vaci, la lemne. Niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva. Să ne știe toată țara pentru treaba asta cu școala. Aici e frumos să vii ca turist, vara. Acum cine mai vine? E răscoală mare în sat. Nu știu. Ceva trebuie făcut”, spune un tată din Pietriceaua. Răsuflă ușurat că fiica lui e acum la liceu, la Câmpina, și „de-acolo, cine știe, mai departe”.
„Reacția trebuie să fie umorul, dar aplicat cu fermitate”
Despre atmosfera la orele de engleză din Pietriceaua, expertul în educație Ovidiu Pânișoară crede că lucrurile au degenerat în timp: „Trebuie să pornim de la ideea că o astfel de situație nu se întâmplă peste noapte. Lucrurile au crescut treptat în intensitate și gravitate. Cadrul didactic trebuie să aibă o reacție în momentul de debut al comportamentului nepotrivit. Este similar cu o afecțiune medicală, la început este mai ușor de intervenit, dar dacă situația se agravează, devine mai greu de gestionat.
Există un rol provocator al elevului (Redl și Wattenberg îl numesc cel de clovn), în fiecare clasă sau grup social o să găsim un elev sau mai mulți care își vor asuma rolul de clovn. Reacția cadrului didactic trebuie să fie umorul, dar aplicat cu fermitate pentru a trasa granițele între care un clovn poate „să se miște” în clasă.
Ovidiu Pânișoară, profesor universitar, doctor în Științele Educației:
Libertatea a solicitat, prin intermediul școlii, un punct de vedere din partea profesoarei de engleză. Până la momentul publicării articolului nu am primit niciun răspuns.
Până la acest moment, Inspectoratul Județean de Poliție Prahova nu a răspuns solicitării Libertatea dacă are o anchetă în curs având ca obiect incidentul de la școala din Pietriceaua.
*Numele au fost schimbate pentru protejarea identității elevilor.