REPORTAJ Copiii din Ucraina au fost chemați de ucrainenii din România să le inaugureze o sală de sport. „Mai uită că au tații plecați la război”

Mișa, Vova și ceilalți 14 colegi își trag ghionturi în fața sălii de sport din Bistra, Maramureș. Nu se hotărăsc în ce ordine să se pună la poza de grup. „Ăia înalți sus, ăia mici jos, ce atâta tămbălău!”, strigă antrenorul la ei.

Îmbrăcați, cum altfel!, în galben și albastru, copiii se ciocnesc, fac schimb de locuri și se intercalează cu localnicii. 

Au fost chemați din Rahău – Rahiv, în ucraineană – să inaugureze prima sală de sport a ucrainenilor din nordul Maramureșului românesc. Sunt copii ucraineni născuți în 2007, 2008 și 2009. Războiul din 2014 a început exact când începeau să înțeleagă mai bine lumea din jur. Și, ca „să mai schimbe decorul”, cum se zice la noi, puștii au fost invitați în România, ambasadori printre cei ce le vorbesc limba, însă s-au născut câțiva kilometri mai la sud

Sala în care s-a investit peste un milion de euro a fost ridicată de Compania Națională de Investiții (CNI) și e noul punct de atracție din Bistra, un sat de 1.000 de locuitori. Comuna mai are două sate, Valea Vișeului și Crasna Vișeului, și ajunge la 4.000 de suflete.

Construirea sălii a durat mai puțin de un an.

De unde sunt copiii

Rahăul are circa 15.000 de locuitori și e unul dintre cele mai mari orașe din Carpații ucraineni. Asta pentru că Ujhorod, Mucacevo (Muncaci), Colomeea sau Hust, localități mai mari, stau la poale – și nu în inima munților.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Din Rahău pleacă primul tren către România, momentan oprit temporar pentru reparații la linie. Calea ferată a fost reinaugurată în ianuarie 2023, după 16 ani.

De-aici pleacă și trenuri către toată Ucraina. În termeni de comparație, Rahăul e un fel de Borșa. Chiar dacă la Borșa nu mai ajung vagoane de decenii întregi.

„Fiecare copil trebuie să fie protejat”

La Rahău, pe 1 iunie, copiii au fost sărbătoriți în cel mai colorat mod. Au fost invitați în piața din fața Căminului Cultural, unde micuții s-au umplut de vopsea și de bucurie. 

„Fiecare copil are dreptul să fie protejat, să se dezvolte și să învețe pentru un viitor mai bun. Iar azi nu e doar despre distracție, ci și despre respectarea drepturilor copiilor și lupta ca toți să crească fericiți”, au transmis organizatorii.

Peste două zile, o parte dintre ei s-au urcat într-un microbuz și au plecat către România.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Drumul celor 16 micuți

În linie dreaptă sunt 19 kilometri între Rahău și Bistra. Au făcut 88 de kilometri, ocol pe la cel mai apropiat punct de trecere a frontierei, cel de la Sighetu Marmației.

Au șerpuit pe lângă Tisa, pe lângă centrul geografic al Europei, de lângă satul Dilove, au trecut podul de lemn pe care doar ei îl pot trece, pentru că tații fie sunt la război, fie au interzis la graniță dacă nu au trei copii.

Au văzut poduri de fier, poduri de lemn și podețe care sunt în pericol la fiecare inundație. Au trecut prin și pe lângă păduri de foioase la fel de verzi ca toată luna iunie. Au comparat, din priviri, afaceri noi cu popasuri vechi, uitate de călători și de ani.

Și, după pasul Hera și alte serpentine, au ajuns, într-un final, la Bistra. 

Tinerețe și mișcare

Deși în zona de unde vin copiii e liniște față de estul zbuciumat, e greu ca războiul să treacă neobservat pentru niște copii de 13-14 ani, spun adulții care i-au însoțit.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

„Mulți copilași din zonă au părinții plecați la război. Prin acțiunile astea mai uită că tații lor sunt plecați acolo. Dintre cei de aici, putem să vă spunem că tatăl unui băiat e pe front, unde se duc bătălii grele”, explică primarul din orașul Rahău, Viktor Medvid.

Cum vede sala fostul profesor de sport

La fotbal, micii ucraineni sunt amestecați, acum, cu echipele de copii din Valea Vișeului – Bistra și Vișeu de Sus. Triunghiularul are copii ucraineni din Ucraina, ucraineni din România și români din România. 

Îi privește, cu ochii umezi, Dumitru Coreniuc, 71 de ani. Personaj popular în nordul Maramureșului, cunoscut în anii 2000 și ca umorist, și autor de cărți în huțulă. Dialectul ucrainean care unește, lingvistic, zona din nord și cea din sudul Tisei.

Coreniuc e, în același timp, și fostul profesor de sport din localitate, cel care a predat educația fizică timp de patru decenii. Și a jucat volei de performanță la Explorări Baia Mare.

„E extraordinar pentru copiii de aici. Acum e entuziasm, însă trebuie să profite de sala de sport, să se bucure de ea”, spune el.

Pe vremea în care preda în sat, în locul sălii de sport era un teren mlăștinos.

Ca la un meci internațional

El le dă celor mici trei exemple, toate prezente în sală. Un boxer de la Dinamo, Iura Cureleac, campion național la juniori.

Vasile Marchiș, campion al Finlandei cu Tampere United. Și Vasile Curileac, om cu zeci de meciuri în prima ligă a României la Botoșani sau Timișoara. 

Copiii îi aplaudă pe sportivi. Ascultă imnul României, apoi cel al Ucrainei, ca la un veritabil meci internațional. 

Micii ucraineni cântă „Șce ne vmerla Ukraini” cu mâinile la piept. Apoi intră pe parchet și marchează la una dintre primele faze.

„Zici că alergi după două!”

Pentru sală nu contează scorurile. La 14 ani, însă, fiecare fază e importantă.

„Miș, fii atent la minge! Zici că alergi după două!”, se strigă fundașii între ei.

Pregătite de sărbătoare, doamnele satului, împodobite cu șirincile, baticele multicolore, se amuză în tribună.

„Pentru ei am făcut asta, pentru copii”, spune și primarul Vasile Duciuc.

Ardei iuți

Până la final, curioșii intră și ies în sală, apoi mută șezătoarea la doi pași de sală.

„Arată bine, poate ne băgăm și noi dacă mai putem să alergăm”, râd bărbații de vârsta a doua.

În spatele lor, parcă pe vârfuri, tinerii din Ucraina se duc la masă. Se amuză că unul dintre colegi a avut, în loc de jambieri, ciorapi pe care erau desenați ardei iuți.

Apoi, cu capetele lipite de geamuri, pleacă fericiți. Iar fericirea înseamnă, în vreme de război, adăpost. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro