Călin Ignat e un fost fotbalist care a avut talent, a fost remarcat inclusiv la loturile naționale ale României, dar când a trebuit să aleagă o ofertă mult mai bună pentru el din Liga 1, a decis să meargă la echipa unchiului său, „care era primar la Deva”.
Dar totul s-a terminat mult mai repede decât își imagina și asta „după un accident de căruță”. A pus ghetele în cui, a intrat în depresie și nu știa pe ce drum să o ia. Cum fotbalul și berea au ceva în comun, noua poveste a lui Călin a început în urmă cu zece ani.
„Am ajuns la 4.000 de feluri băute”
„Prietenul meu cel mai bun, nașul meu acum, m-a invitat într-un pub cu peste 200 de feluri de bere. A fost prima seară când am băut o bere adevărată. Mi-a deschis o ușiță către incredibila lume a berii artizanale. Am început să beau foarte multă bere artizanală și am ajuns la 4.000 de feluri băute. Căutând despre fabrici de bere, am dat peste un site unde puteai să-ți cumperi ingredientele și să-ți faci berea acasă. M-a costat 80 de lei”. Și de aici începe povestea.
Primele beri le-a făcut în bucătăria părinților cu malț, hamei și drojdie, iar cum prietenii erau dornici să încerce „nebunia” lui Călin, acesta a zis că e momentul ca berea lui să poarte un nume, cu care să rezoneze atât el, cât și amicii lui. Așa l-a ales pe Noah! Cățelul familiei Ignat, un Golden Retriever.
„Noah a apărut în cel mai greu moment din viața mea”, spune Călin. Și așa s-a „născut” berea „Noah, Poet of Pale Ale”. A fost singura bere pe care imaginea micuței fabrici din Târgu Mureș a prins-o în viață.
„O bere încărcată cu multă emoție”
„Noah a murit acum trei ani, pe 24 februarie. Fusese internat la Cluj, iar când am aflat că a murit, atunci am făcut o bere nouă numită «Angels have tails», pentru că de atunci îngerii aveau codiță. O producem o singură dată pe an, în februarie. Pe etichetă sunt o grămadă de alte nume de animale de companie, când ei au devenit îngeri cu codiță. E singura bere sold-out înainte să înceapă fermentarea. E o bere încărcată cu multă emoție”, povestește Călin.
Și din acel moment, fiecare sortiment de bere scos de Călin are o poveste specială, iar cei care o degustă „află totul doar citind eticheta”. Pe toate etichetele apare, evident, cățelul, caricaturizat în mai multe ipostaze.
„Suntem doar trei persoane care lucrează la fabrică, iar capacitatea este de 10.000 de litri pe lună. E o capacitate care ar necesita mai mult personal, dar vreau să fim siguri că atunci când ar apărea altcineva în comunitatea noastră, trebuie să rezoneze și să înțeleagă că nu facem rabat de la absolut nimic”, mai spune fostul jucător.
14 lei costă cel mai ieftin sortiment din berea Noah care se poate cumpăra la puburile din Târgu Mureș. Berea se găsește și în magazinele de specialitate din București, dar prețul unei sticle ajunge la 20 de lei.
Ediție în memoria lui Noah
Golden Retrieverul lui Călin era născut pe 5 iunie. Și în fiecare an, stăpânul îi dedică o ediție specială de bere.
„De fiecare dată de ziua lui îi făceam câte un tort din biscuiți sau din alte chestii care-i plăceau lui. Acum, de fiecare dată la aniversarea lui îi facem câte o etichetă specială ca să ne aducem aminte de el și să-i mulțumesc într-un fel, pentru că ce mi se întâmplă astăzi este datorită lui. A murit la 11 ani, i-am făcut pentru 12, 13 și 14 ani. Anul ăsta făcea 15 ani. Inclusiv autorizația de fabricare a berii am primit-o de ziua lui, când a împlinit zece ani. Totul se leagă foarte mult”, spune Călin.
Au produs special și pentru Paraziții
Succesul berii artizanale produse într-o mică fabrică din Târgu Mureș a ajuns repede la urechile pasionaților. Iar cei de la trupa hip-hop Paraziții au dat comandă specială de un sortiment dedicat.
„Berea Cavou, rece ca mortul” se numea. Călin își amintește că „a avut un succes incredibil, s-a vândut extrem de repede și țin minte că într-o seară m-a sunat disperat cel care se ocupa de distribuție. «Călin, mai avem nevoie de patru cutii de bere… Am uitat să închidem comenzile și au venit peste noapte». A trebuit să mai facem. A fost o plăcere”.
Cadou pentru prietenul din școala generală
„Iepurele” este doar o poreclă pe care a primit-o colegul lui Călin din școala generală. Cum prietenii au fost mereu alături de Călin, acesta a decis să-i dedice o ediție limitată bunului său amic din gimnaziu, iar berea „Crazy Rabbit” a apărut pe tarabe.
„Când aveam problemele cu producția, că am dat tot felul de rateuri, el mi-a dat puterea să continui. M-a luat într-o cursă cu mașina, pentru că este pilot de raliuri în coastă și de atunci mi-am dat seama ce viață frumoasă am. Și i-am spus că nu-l voi uita niciodată, iar după un an am făcut berea asta pentru el”.
Noah a cimentat relația cu soția sa
Călin a povestit un episod care i-a marcat viața și pe care nu-l va uita niciodată. Pentru că și de această dată Noah are meritul principal. „Când mi-am cunoscut actuala soție aveam o viață mai de fotbalist și nu eram pregătit să am carieră stabilă. Mi-era frică de stabilitate. La un moment dat, am găsit periuța ei de dinți la mine în baie. A fost momentul când mi-am dat seama că lucrurile devin serioase”, spune Călin.
Ce-a urmat? „I-am spus: «Uite, vreau să ne despărțim. Nu sunt pregătit de ceva serios!». «OK!, nicio problemă. Dacă asta îți dorești». S-a aplecat să-l pupe pe Noah și mi-a zis doar «Ai grijă de el, fă-l să fie fericit». A coborât pe scări….”. Problemele abia acum încep să apară.
„A fost pentru prima dată în doi ani când Noah a început să mă muște de pantaloni, să sară pe mine, să dea cu lăbuțele, să facă precum un lup! M-am panicat, am ieșit pe scara blocului, am chemat-o înapoi pe Alina și când s-a întors, Noah nu a mai făcut nimic. Și uite cum luna asta facem zece ani de căsnicie și avem doi copii”, a dezvăluit târgumureșeanul.
Viața l-a încercat, dar n-a renunțat
După ce-a terminat-o cu fotbalul, Călin n-a făcut altceva decât să producă bere artizanală. „Am fost cu banii și la fundul sacului. Bani pentru trei tranșe de bere, din care speram că bulgărele se va rostogoli din vânzare”, își amintește.
„În prima zi de făcut bere, după doi ani de construit și autorizații, am uitat o valvă închisă la un transfer și s-a produs o explozie în tanc! Toată fabrica a fost umplută de must, de bere, de grâne. O lună nici n-am mai trecut pe la fabrică. Am mai făcut o încercare, am trecut peste transfer, dar când am ajuns la fierbere s-a luat curentul. Panoul de curent era în flăcări… A doua tranșă aruncată la canal!”, sună povestea, care continuă.
„Eram extrem de dezamăgit. Două luni n-am mai trecut la fabrică. Atunci am zis că nu sunt făcut pentru asta. De la găleată ajunsesem la ceva industrial. Seamănă, dar nu e același lucru. Mai aveam o singură șansă cu materialul pe care îl aveam. Și am dus-o la bun final, dar am avut o problemă cu oxidarea și am decis să nu o pun pe piață. Îmi doream o bere conformă… M-am împrumutat de bani și acum avem o bere de suflet cu o rețetă neschimbată”, mai spune Ignat.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro