2 comentariiMinistrul educației, Sorin Câmpeanu, declara zilele trecute că dimensiunea procesului de învățare nu poate fi redusă la statistici sordide și că, până la urmă, copilul care vrea să învețe o va face în orice condiții, chiar și cu o toaletă în curte. În realitate, cei mai mulți copii din medii defavorizate, acolo unde școlile au grupurile sanitare în aer liber, abandonează învățământul după terminarea a patru clase.
Toaleta e construită la 65% de trei ani
45% dintre unitățile de învățământ din județul Suceava funcționează fără autorizație sanitară, 19 școli sau grădinițe nu au apă curentă și păstrează încă toaletele în fundul curții.
Am ales să mergem la Școala Primară nr. 2 din Stamate, un sat din comuna suceveană Fântânele, care are un grup sanitar construit în proporție de 65%, conform datelor de la Inspectoratul Școlar Suceava.
Toaleta elevilor care învață la școala din Stamate a rămas în acest stadiu – de 65% – de mai bine de trei ani. Nu are apă, nu poate fi folosită și e închisă cu cheia. Copiii își fac nevoile în gaura din spatele școlii, care funcționează pe post de grup sanitar.
Primarul comunei spune că mai are nevoie de două avize și va începe construcția unei noi școli, care va include și WC-ul rămas la 65%.
„Și dacă ar fi avut toaletă, nu știu dacă ar avea grijă și ar folosi-o. Ei (elevii romi, n.r.) nu sunt obișnuiți, ar merge tot afară. Dar sunt tot ai noștri, ce să faci!”, a stabilit Corina Bălan, directoarea de la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Bănești, de care aparține și școala din Stamate.
Stamate 1 vs Stamate 2
Stamate se află la 30 de kilometri de Suceava. Satul poartă numele unui boier care a ctitorit o bisericuță de lemn aici, la începutul secolului XVIII, pe vremea domniei lui Antioh Cantemir. Unele lucruri s-au păstrat și-n secolul ministrului Câmpeanu.
În sat nimeni nu pare a fi auzit de școala Numărul 2. De fapt, numerele nu trimit la nimic. Există școala din deal și școala din vale. Localnicii le cunosc după segregarea pe criterii etnice, interzisă altfel în România, dar prezentă însă în realitatea sistemelor de educație.
„Cari număru 2? Școala țiganilor, ziceți așa! În vale, pe imaș!”, primim repere.
E ora 7.30 și deja câțiva copii așteaptă în fața școlii prima zi din noul an. Pe ei nu-i ia niciun microbuz școlar dimineața, din fața casei, deși primăria are unul. Majoritatea vin pe jos de la 4-5 kilometri distanță.
Viitorul educației în România se vede „într-o căcăstoare”
Un trecător e uimit să vadă doi reporteri la Stamate. Ne face rapid rezumatul. Școala e din chirpici, a fost ridicată prin 1966 din banii comunității, dar „acum e paradită rău, primitivă”. Iarna se încălzește cu o sobă pe lemne, copiii se spală pe mâini dintr-un butoiaș cu robinet deasupra unei găleți, umplut în fiecare dimineață de femeia de serviciu. Nu există apă potabilă, iar două geamuri sunt crăpate.
„O vrut să facă o căcăstoare nouă, modernă, dar o pus numa o carapace, un acoperiș, or luat banii și or plecat”, suntem informați. Ne spune că, dacă vrem să înțelegem mai multe despre viitorul educației în România, să privim direct în căcăstoare.
Bunicii lui Fuego, la Școala Stamate 2
Vizavi de școală e magazinul lui nea Tudor. Omul primește dis-de-dimineață transportul cu alimentele din programul „Laptele și Cornul”. Sunt 28 de cornuri, vor fi prezenți la ore 26 de elevi, din ciclul I-IV.
Nea Tudor a făcut și el școală aici, pe vremea în care nu existau „unități de învățământ pentru români și pentru țigani, separat”. Școala Numărul 2 ar fi dat un șef de regională CFR și mai mulți impiegați de mișcare, „că se făcea carte serioasă pe vremuri”, susține acesta.
Învățători la Stamate 2 ar fi fost bunicul și bunica lui Fuego (Paul Surugiu). Când bătrânul Surugiu se încrunta și privea pe sub ochelari, era semn rău. Supărat pe „democrația care a dus de râpă totul”, nea Tudor crede că rigla și cureaua te fac să deosebești între merele bune și merele stricate.
„Măcar oleacă să-l tragi de perciuni, ca să simtă frica. N-ai voie acum să-i stresezi, să răcnești, și nici măcar o cerere de mână nu mai știu să scrie, așa or ajuns timpurile astea”, spune proprietarul de magazin.
Ca nea Tudor însă gândește în continuare o bună parte din dascălii țării. Un studiu realizat de Salvați Copiii în 2022 arată că abuzurile sunt prezente în școlile din România sub diverse forme.
76% dintre copii sunt expuși abuzului verbal și violent la școală, din partea profesorilor sau a colegilor. Libertatea a arătat și cazuri punctuale în care elevii au fost hărțuiți sexual de profesori chiar la școală
O femeie trece cu vitele spre imaș. Îi salută pe copii: „Spor la învățătură, copilași, să învățați bine!”, le strigă.
Doamna Dana, domnul Doru
Copiii mai intră în magazin să-și cumpere gumă și chipsuri. Unul e adus de bunic cu căruța și ține în mână două flori mov, artificiale. Sunt pentru doamna Dana, care vine tocmai de la Suceava. Învățătoarea se trezește zilnic la 6.00 să prindă microbuzul spre Stamate și mai vine pe jos 2,5 kilometri, din deal, de unde o lasă „mașina”.
Lucrează de un an la Nr. 2. Spune că a răbufnit într-o dimineață, când a trecut pe lângă casa unei fetițe pe care o avea la școală. L-a găsit pe tatăl ei sprijinit de gard, cu o bere în mână. Bărbatul i-a transmis că fetița nu va ajunge la cursuri, pentru că e pe câmp la muncă, pentru că la școală nu se câștigă bani.
„Știți, un copil e o responsabilitate, nu-l poți abandona pur și simplu, nu-l poți folosi ca pe un animal de povară la muncile câmpului. Cum să-i refuzi dreptul de a merge la școală”, spune Dana Huțanu. E înconjurată rapid de copii. Fiecare îi cere o îmbrățișare și o primește imediat.
Înaintea primei zi de școală le-a adus prăjituri. Femeia crește singură doi copii, admite că și-a dat ochii peste cap când a ajuns prima oară la Școala nr. 2 din Stamate, dar acum e convinsă că munca ei poate schimba destine. Și spune că e dispusă să încerce, că a văzut progrese într-un an de lucru cu copiii. „Doamna” lucrează alături de învățătorul care predă la Stamate de mai bine de 20 de ani, Aliodor Daniliuc, „domnul Doru”. Pe banii lor au organizat o excursie pentru copii, până la Suceava, acolo unde pentru mulți dintre ei se termină „lumea cunoscută”.
„Până la Suceava pentru mulți copii e o călătorie fantastică”, explică învățătorii. Pe banii lor cumpără uneori rechizite de la Pepco pentru a-i stimula pe copii să nu abandoneze școala și pentru a avea cu ce să lucreze.
Sunt două săli de clasă în mica școală din Stamate. Într-una din ele spațiul e meschin, în jur de șase metri pătrați. Învățătoarea își încurajează micuții elevi să mai aducă scaune.
„Haideți, oamenii buni încap oriunde. Dacă nu, mâine facem schimb cu domnu Doru!”, le zice copiilor. Ea predă la clasele 3 și 4, colegul – la boboci.
Primarul: „În continuarea grupului sanitar voi construi o școală”
În salcâmii din jurul școlii și-au făcut cuibul zeci de ciori. Păsările încep să se agite, când un Duster parchează în fața școlii. Coboară în haine festive doi bărbați și o femeie, primarul de la PNL, vicele de la PSD și directoarea școlii din Bănești, de care aparține și clădirea din chirpici „Stamate 2”.
Sunt prinși cu festivitățile legate de începerea anului școlar. N-aveau în program să treacă și în comunitatea de romi, dar au aflat că cineva de la ziar a ajuns în zonă. Primarul Vasile Hîj și directoarea Corina Bălan fac o echipă imbatabilă, vorbesc simultan și mitraliază cu explicații.
„Deci, vine aici o altă clădire, cu două săli de clasă lipite de grupul sanitar. Proiectul e gata, ne mai trebuie două avize. N-am vrut să investesc pentru că-i din chirpici, din anii 60, și se macină. Noi am vrut să relocăm, dar băieții, romii, n-or vrut. La Fântânele am spațiu adecvat pentru ei”, spune primarul Vasile Hîj.
„La Fântânele, da, că a venit și domnul general (n.r. – inspectorul general), dar n-au vrut. De față cu domnul general am spus că-i relocăm la Fântânele. Aici vine construită în continuare școală și asta din chirpici va fi dărâmată”, întărește directoarea.
„Haideți la Stamate 1, că avem toalete noi!”
Oamenii sunt convinși că proiectul băii fără apă, nefinalizat de trei ani, se va lipi de proiectul viitoarei școli. „N-au vrut relocați”, repetă directoarea. Și ne invită într-un loc mai frumos, la români. „Veniți la Stamate 1, că acum avem deschiderea acolo, să vedeți ce frumos e”, insistă directoarea, în timp ce primarul spune că are fondurile pentru școală nouă.
Viceprimarul intervine și el: „Anul acesta am definitivat băi la Stamate 1. Vă invităm acolo”.
„Toate școlile au toalete noi. Și la asta e, că se vede că intenția a fost s-o termin. Știți de ce vreau să fac o școală nouă? Peste tot în țară populația la romi e în creștere față de populația de la noi. Dacă tot crește numărul, să facem una nouă”, revine primarul, întrerupt de directoare:
Exact cum am declarat la inspectorat, grup sanitar în proporție de 65 la sută! Nici ei nu se integrează prea tare în comunitate. Ei sunt ei, îs un pic mai închiși, dar haideți la Stamate 1, că acum mergem.
„Sunt ai noștri și trebuie să-i iubim așa cum sunt”
Va fi un întreg, așa e proiectul: acoperișul de la viitoarea școală se va îmbina armonios cu acoperișul de la toaleta 65%, adaugă primarul. Cineva întrerupe discuția. Spune că a fost trimis de doamna contabilă să ia un stingător de la Stamate 2. Vicele îl invită înăuntru.
Directoarea vrea totuși să profite de faptul că a ajuns la Stamate 2, să le spună câteva cuvinte elevilor. Le cere acestora să fie ascultători, să învețe și să urmeze sfaturile profesorilor lor.
Doamna directoare se plânge de mizeria de pe stradă când ieșim. „Uite, deși sunt două containere. Asta-i mentalitatea romilor, n-ai ce face. Dar sunt ai noștri și trebuie să-i iubim așa cum sunt”, încheie.
„Învățați, învățați, învățați!”
Mergem la Stamate Nr. 1, unde e o altă mentalitate. Preotul e deja în mijlocul slujbei de deschidere a anului școlar. Apoi ia cuvântul un profesor care confirmă faptul că Stamate 1 are, începând cu acest an, toalete interioare.
„Putem autoriza această școală pentru că aproape corespunde corectitudinii a ceea ce înseamnă învățământul corespunzător. Iată că, dacă se dorește, se și reușește. Poate terminăm și acest teren de sport în curând. Ați reușit, domnule primar, vă felicit! Mulțumesc și doamnei director prezentă aici, pentru că de un an de zile ne conduce, și ne conduce bine, dat fiind faptul că, uite, astăzi este prezentă în mijlocul nostru. Vă doresc în continuare o conducere ușoară și spornică, pentru binele nostru, al tuturor”, spune acesta.
Nu uită ca, în final, să relanseze îndemnul lui Lenin: „Învățați, învățați și iar învățați! Vă doresc ca obrăjorul vostru imaculat să nu fie brăzdat niciodată de lacrimi. Cine are carte parte își face”.
Ia cuvântul primarul localității. „Bună ziua, copilași, bună ziua, părinți, bună ziua, domnilor din presa scrisă!”. Hîj le transmite micuților să nu-și dezamăgească părinții, pentru că ar fi cea mai de preț investiție a acestora din urmă. Îndemnul atribuit lui Lenin a apărut iarăși în loc de concluzie: „Deci copilași, învățați, învățați, învățați! Că pentru voi învățați, și nu pentru domnul primar sau domnul profesor”.
Primarul Hîj ne face apoi turul toaletelor conforme și proaspăt renovate de la Stamate 1. Directoarea îl însoțește și ne deschide emoționată ușa, să vedem minunea. Ne despărțim în stradă și ne întoarcem la școala cu minunea la 65%, Stamate 2.
Copiii sunt în pauza marea, se joacă în curte, de-a rațele și vânătorii. Învățătorii sunt vânătorii, elevii – rațele. Cine iese din joc se alătură unei galerii care strigă și bate din palme: „Doamna, doamna, doamnaaa!”.