REPORTAJ. Cum a reușit un primar din România să aducă sătenii la vaccinare, oferindu-le dovada că cineva muncește pentru ei

Este sâmbătă și e a doua zi de când a început pelerinajul speranței aici la Ciugud, zece kilometri de Alba Iulia, cum sari Mureșul. 

Începutul nu a anunțat cine știe ce. Vineri, puțin după 8.00, peste comună domnește încă liniștea unei dimineți mohorâte de mai. O femeie între două vârste mătură de zor intrarea în primărie, iar în interiorul instituției e forfotă mare. Se lansează campania „Vaccinarea la poarta ta”, o inițiativă ce are ca scop imunizarea persoanelor vârstnice și a celor care n-au reușit să ajungă la unul dintre centrele de vaccinare din oraș.

Timp de opt zile, locuitorii din cele șase sate ale comunei și nu numai s-au putut înscrie – online, prin telefon sau prin intermediul medicului de familie – în campanie, pentru ca medicii să le bată la poartă în weekendul 14-16 mai și să-i imunizeze.

Cei mai în putere au fost rugați să se strângă într-un singur loc, de regulă în curtea unui vecin, pentru a câștiga timp, fiindcă fiecare persoană vaccinată trebuie supravegheată de un medic preț de 15 minute.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

„Eu, ca om care a trecut prin COVID, și nu cu simptome ușoare, dar și ca fost cadru medical, mă simt dator să conving oamenii că doar vaccinul ne poate proteja pe noi și pe cei dragi și ne poate aduce comunitatea într-o stare de normalitate”, spune primarul Gheorghe Damian.

Am plecat de la ideea că această campanie de vaccinare nu e doar atributul Guvernului și al DSP-urilor, este și atributul nostru, al autorităților locale.

Gheorghe Damian, primar Ciugud:

Ceva în plus funcționează din Ohio în Ciugud

„Oamenii sunt încântați de orice servicii în plus”, adaugă bărbatul. E un buton pe care puține autorități centrale au apăsat în campania de vaccinare, dar pe care primarii îl cunosc bine, cu un reflex loial exersat la firul ierbii. Omul reacționează bine când are senzația că cineva se preocupă, că se fac eforturi pentru el.

Un guvernator din SUA, cel al statului Ohio, a dat milioane la loterie celor vaccinați. Primarul din Ciugud le-a spus oamenilor lui că autoritățile se organizează pentru ei.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Resursele?

„Am apelat la medici de familie, la voluntari, la consilieri și preoți, în așa fel încât să sporim încrederea în acțiunea noastră. E important ca noi, administrația publică locală, să înțelegem rolul nostru, să înțelegem că e important să ne implicăm”, spune Gheorghe Damian.

„Mi-e un pic teamă, dar vreau să-l fac”

La 8.30, micul părculeț din spatele Primăriei Ciugud începe să se anime. Aici s-a organizat o altfel de șezătoare – în loc de cântec și joc, sătenilor li s-a administrat serul Pfizer.

Oamenii și-au pus hainele de sărbătoare și au venit chiar mai devreme decât ora anunțată, respectiv 9.00, pentru a fi siguri că prind unul dintre cele zece scaune. Reflexul funcționează.

Tanti Sofia, în vârstă de 84 de ani, a ocupat primul scaun. Nici n-a fost greu, căci stă gard în gard cu primăria. „Mi-e un pic teamă”, recunoaște femeia frângându-și mâinile. „Dar vreau eu să-l fac, nu m-o pus nimeni! Vreau să scăpăm de boala asta care ne bântuie, asta dacă ne ajută Dumnezeu”, adaugă, în timp ce privește cu nerăbdare și curiozitate către mica armată de oameni în halate chirurgicale care pregătesc dozele de vaccin.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

Cavalerul de pe scaun

Mai sunt doar câteva scaune rămase neocupate, iar norii groși de ploaie fură startul. Se începe mai devreme. Minionă, cu păr creț și ochi albaștri, doctorița Cerasela Săndoiu stă în mijlocul oamenilor și îi îmbărbătează: „E foarte bine că îl faceți. O să vă protejeze de virusul ăsta care circulă”.

Nea Aron, în vârstă de 68 de ani, n-are însă nicio teamă și, dacă nu l-ar împiedica cavalerismul, le-ar lua-o înainte vecinelor din sat. Pe scaun n-are stare, se mută de pe-un picior pe altul – abia așteaptă să-i vină rândul.

N-am nicio emoție, am venit hotărât. Am fost hotărât de mult, pentru că e în beneficiul tuturor. Și al meu, dar și al celor din jur. A fost cu programare, mi-a fost greu să ajung și când am auzit că se face aici m-am bucurat tare.

Aron Boier, locuitor Ciugud:

„Ușor n-a fost în pandemie, să stai în casă, să n-ai libertatea, care e cea mai scumpă…”, adaugă bătrânul rostind cuvintele egal, fără niciun tremur în voce.

Fiecare minut contează

Medicii funcționează ceas. Mânuiesc dozele cu grijă și precizie, îi ajută pe săteni să-și completeze fișa de consimțământ, le explică tare și răspicat fiecăruia în parte ce efecte adverse pot apărea și ce e de făcut și le scriu câte un bilețel cu ora exactă la care sunt liberi să-și vadă de treburile gospodărești. Nimeni n-a putut păcăli numărătoarea celor 15 minute de precauție, nici măcar tanti Sofia, grăbită nevoie mare să-și ia pită.

Oamenii omoară timpul și-și îmblânzesc teama vorbind despre vreme, despre ce produse s-au mai scumpit și despre ce mai e de făcut prin grădină. Zumzetul este întrerupt, din când în când, de câte-o glumă ce le mai descrețește frunțile bătrânilor. „Epilepsie, nu. Cancer, nu. Gravidă nu-i cazul”, i se adresează o asistentă unei femei de 86 de ani, stârnind hohote de râs. Glumele sunt dintr-o bucată, nu stă nimeni la nuanțe în dimineața transilvăneană.

Ocazia unei consultații gratuite

Doctorița Săndoiu se plimbă de la o persoană la alta neîncetat – pe bătrâne le mângâie pe creștetul capului, iar pe bătrâni îi bate bărbătește pe umăr.

Oamenii profită de ocazie și îi cer sfaturi medicale: ce „boabe” (n.r. – pastile) ar fi mai bune pentru diabet, cum să-și trateze reumatismul sau durerile de șale. Medicul le răspunde cu răbdare. Spune că e obișnuită, pentru că cei mai mulți dintre ei îi sunt deja pacienți.

Au, în general, multe întrebări. Acum, cu vaccinul, cei mai mulți sunt interesați dacă interferează cu tratamentul lor de fond, pentru că în comună media de vârstă este de peste 60 de ani, iar mare parte dintre ei au patologii cronice.

Dr. Cerasela Săndoiu, coordonatoarea campaniei „Vaccinarea la poarta ta”:

Drive-in la botul calului

N-a trecut o oră și au fost imunizate nouă persoane. Nu e nici bine, nici rău. Echipa și-a propus să vaccineze 50 de oameni în fiecare dintre cele trei zile pe parcursul cărora se desfășoară campania. Trag nădejde că în următorul sat lucrurile se vor desfășura în ritm mai alert. Încep să-și strângă ustensilele. Merg mai departe. 

Este ora 10.00 și plouă mărunt când pe aleea dintre primărie și biserică coboară o femeie cu pași grăbiți. „Aoleu, ați terminat! Și eu ce fac? Am venit să mă vaccinez… Eu m-am dus și am strigat în altă parte, dar n-a răspuns nimeni. Am fost derutată, noroc că au venit două vecine și m-au trimis încoace”, spune tanti Rodica, în vârstă de 64 de ani.

Ca într-un drive-in pastoral, medicii se apucă numaidecât de pregătit doza, spre marea bucurie a femeii, care a venit pregătită: și-a ales o bluză specială, să-și poată sufleca rapid mâneca, și și-a notat conștiincioasă, cu cifre de-o șchioapă, numărul de telefon pe un bilețel.

„Trebe să-l facem, ca să nu ne îmbolnăvim. Eu am vrut mai ales c-or venit chiar aici. Ar fi și păcat să ratezi! Era mai greu să mă programez în altă parte”, spune tanti Rodica, adăugând că nu se teme absolut deloc, deși este alergică la antibiotice și, în urmă cu vreo câțiva ani, a făcut un șoc anafilactic.

Având în vedere istoricul medical, asistentele decid să crească timpul de supraveghere la „30 de minute de stat la povești”, timp în care îi explică femeii tot ce poate merge prost, dar și ce frumos va fi după rapel. Jumătatea de oră se scurge fără incidente, iar tanti Rodica pleacă fericită spre casă. A ieșit și soarele între timp.

„Eu mă vaccinez, da să nu văd acu!”

La 10.36, întreaga echipă ajunge în Șeușa, cel mai mare sat din comuna Ciugud. Aici, șezătoarea a fost organizată în curtea soților Borza. Domnul, în vârstă de 73 de ani, le avertizează pe asistente: „Eu mă vaccinez, da să nu văd acu!”.

Hohote de râs răsună pe prispa cochetă, iar vecinii încep ba să-l ia peste picior de fricos ce e, ba să-l încurajeze. Nici nu știe când a fost înțepat. E fericit că a trecut, dar și mândru nevoie mare că totul are loc la el în bătătură.

Vaccinul devine, încet, încet, el însuși un personaj al satului, ca în Poiana lui Iocan. Iese din furtuna amenințătoare a televizorului și capătă realitate. Îi privești pe acești oameni cum vorbesc despre vaccin ca despre un vecin și te gândești că, de fapt, imunizarea va deveni lesnicioasă când comunitățile vor privi vaccinul nu ca pe un personaj idealizat (cum poate vor autoritățile), nu ca pe un dușman (cum crede tabăra cealaltă), ci ca pe un seamăn real, pe de-o parte capricios, pe de altă parte necesar.

„M-am vaccinat în primul rând pentru sănătatea noastră și a copiilor noștri. Sunt recunoscător că am putut să o fac. Noi suntem o comunitate strânsă și ne bucurăm să ne ajutăm între noi. Le mulțumim și celor care au venit în ajutorul nostru, al pensionarilor”, spune domnul Borza.

„Eu îl fac ca să nu mă betejesc, să nu iau boala”, intervine râzând tanti Ionela, o femeie în vârstă de 73 de ani. „Suntem prea bătrâni ca să ne mai fie teamă de o înțepătură…”.

Pandemia asta a fost urâtă tare. Am mai ieșit din casă, dar n-am putut să mai schimb și eu o vorbă cu nimeni. Acum toată lumea e cu mască, treci unul pe lângă altul și nu te mai cunoști. Am auzit că scăpăm de mască și sunt foarte fericită. Ce să facem, asta-i viața și trecem prin toate…

Tanti Ionela, localnică din Șeușa:

Puterea exemplului

Se vaccinează cu repeziciune toți cei aproximativ 15 oameni adunați în curtea familiei Borza și, în scurt timp, echipa mobilă pleacă din poartă în poartă. Ajunge mai întâi la Vasile Săbău, 61 de ani, care e proaspăt întors din Germania și izolat la domiciliu pentru zece zile. Bărbatul ne întâmpină împreună cu doi câini gălăgioși, care o fac pe asistentă aproape să urle pentru a se face auzită.

„Am diabet, tensiune, tulburări de ritm cardiac. Un pic mi-e frică de vaccin, frică de ace”, îi mărturisește bărbatul timorat asistentei, care încearcă să-i distragă atenția de la ac iscodindu-l despre animalele din ogradă.

„N-a fost greu, un pic de emoții, că așa e firea mea, cu toate că fac în fiecare an vaccinul antigripal. Am fost hotărât să-l fac de la bun început, mai ales că am vecini și prieteni care l-au făcut și se simt excelent. Mi se pare foarte bună inițiativa și ar trebui să se vaccineze toată lumea ca să scăpăm o dată de pandemia asta. Eu am atâta de lucru…”, se tânguie nea Vasile.

Bucuroși de oaspeți, fie ei și cu seringa în mână

Următoarea destinație este casa familiei Oltean, unde, auzind hărmălaia, au venit și frații Oarga. Toți au fost imunizați și acum stau la taclale pe pridvor. „Dacă s-ar fi putut fără programare, eu aș fi făcut din capul locului, de când s-a început vaccinarea. E mai greu cu programarea, avem animale de crescut, nu putem să tot umblăm, să mergem până la Alba. Dacă s-o putut așa, a fost mai bine”, spune Cornel Oarga, un bărbat de 56 de ani.

La numărul 109, în capătul celălalt al străzii, așteaptă vaccinarea soții Cotoară, ambii trecuți bine de 70 de ani. Femeia, guralivă, ne anunță că ea nu poate face vaccinul, i-a interzis medicul, deși ar fi preferat să facă „20 de injecții” după ce două săptămâni a suferit de COVID-19 și, spune ea, a fost „la un pas de cimitir”. Soțul, în schimb, n-a avut nimic, dar recunoaște: „Cum să mă simt? Mă simt ca la 78 de ani!”.

Nea Cotoară abia așteaptă să se vaccineze și nu se încurcă în detalii, deși reacțiile adverse enumerate de doctoriță îi mai taie din entuziasm.

– După vaccin puteți s-aveți febră, frison, dureri musculare.
– Păi, d-astea eu nu vreau!

– Nici eu nu vreau să le aveți, dar ele pot apărea. Dacă doamne fere apar, luați un paracetamol de două-trei ori pe zi, bine?
– Bine!

„Au fost mulți preoți care chiar ne-au sprijinit”

Purtătorul de cuvânt al primăriei, Dan Lungu, spune că nu s-a trecut cu vederea niciun ajutor.

„Noi ca să îi înscriem am dus o muncă de convingere, am făcut o campanie de informare mai întâi. Eu cred că asta e marea provocare pentru sat, pentru că la sat și fake news-urile se distribuie mai repede, informațiile sunt un pic mai distorsionate. Nu doar noi, cei din primărie, ci și colegii consilieri locali s-au implicat. Preoților le-am trimis o scrisoare, cei care au vrut, au citit-o în biserică. Au fost mulți preoți care chiar ne-au sprijinit”.

Un sătean confirmă – la slujba de duminica trecută a auzit îndemnul: mergeți și vă vaccinați! E un citat dintr-o carte netipărită încă, dar pe care 7,6 miliarde de oameni o citesc împreună de 15 luni, cele mai lungi pe care ni le amintim.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 22

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro