ComenteazăCâțiva șobolani aleargă pe digul care separă malul Senei de șoseaua care o urmărește, șerpuind, spre centru. E ora 22.30, am schimbat două metrouri ca să ajungem în spatele Gării Austerlitz și așteptăm de jumătate de oră un autobuz. Promisiunea este că ne va duce aproape de Parcul Champ-de-Mars, imensa grădină din fața Turnului Eiffel, să vedem cum celebrează parizienii Revelionul pe care statul a fost nevoit să-l anuleze treptat.
Patru zile cu peste 200.000 de cazuri pe zi
„Nu, nu e interzisă circulația pe străzi noaptea. Nu încă cel puțin”. Recepționerul hotelului ridică pasiv din umeri. E un tip înalt, la aproape 2 metri, îmbrăcat cu o cămașă neagră cu mâneca scurtă. Numai bună de purtat la cele 16 grade anunțate în noaptea de 31 decembrie pe străzile Parisului. Își dă jos masca, bea o gură de apă și-mi arată televizorul din holul central. „Sau, mai bine zis, președintele spune că nu va fi”.
Pe ecranul care ascunde o jumătate din peretele lateral, Emmanuel Macron, președintele Franței, adresează poporului un mesaj oficial. Le spune francezilor să rămână încrezători, chiar dacă vremurile nu sunt cele mai bune. Peste 230.000 de cazuri de infectare cu tulpina Omicron au fost anunțate de Franța pe 31 decembrie, în ultimele 24 de ore. Este a patra zi cu peste 200.000 de cazuri, Franța fiind cea mai afectată țară europeană de valul de COVID-19 generat de tulpina Omicron. Dar se și testează enorm: la fiecare colț de stradă e un cort cu teste antigen, unde oricine se poate testa gratuit.
Președintele anunță că petrecerile sunt interzise, ca și adunările mari în aer liber sau focurile de artificii.
Centrul, blocat
Pentru a descuraja astfel de adunări, în seara zilei de 31 decembrie, liniile principale de metrou și de tren suprateran care deservesc toate destinațiile din centrul Parisului au fost închise de la ora 19.00. Unii au aflat cu câteva ore înainte, alții – direct din difuzorul metroului, când s-a oprit cu câteva stații mai devreme.
Măsurile au descurajat o bună parte dintre parizieni sau turiști, însă numărul celor care au ales să iasă în stradă a rămas impresionant. Fie la Arcul de Triumf din capătul celebrului bulevard Champs Elysee, fie în grădina imensă din fața Turnului Eiffel.
Aer de petrecere studențească
Pornisem de la ora 22.00 în furnicarul de oameni care mișunau deja pe străzile capitalei Franței. Aplicația RATP a administrației locale ne-a arătat că ar fi totuși o alternativă de a ajunge aproape de Eiffel, chiar dacă metroul este închis: schimbăm două trenuri și luăm un autobuz.
Autobuzul, pe care l-am așteptat 20 de minute în spate la Austerlitz, a venit gol, dar s-a umplut în două stații. Șoferul le-a transmis tuturor: stația din fața muzeului Luvru e „terminus”, nu se merge mai departe.
De acolo, 50 de minute pe jos până la Eiffel și tot cam pe-atât până la Arcul de Triumf. Sub rezerva însă că, la întoarcere, sunt cel puțin 90 de minute de mers până la prima stație funcțională, prin care trece un autobuz de noapte sau un metrou cu program prelungit.
În fața clădirii Luvrului, mii de oameni îmbrăcați festiv au început să avanseze spre inima orașului. Mulțimea se mărește la fiecare stație de autobuz întâlnită, unde alte câteva zeci de persoane ce așteptau mașina au înțeles că stau degeaba. Taxiurile sunt de negăsit, copleșite de cererea mare.
Aerul cald mustește a petrecere studențească: oamenii au câte o sticlă în mână și, chiar dacă mai sunt 45 de minute până la noul an, dopurile de la sticle de șampanie încep să sară. Un grup de rusoaice cântă avansând pe malul Senei. Ne separă cam 50 de metri și trei etaje mari ale unei aripi din Luvru, dar tot se aude „Rusia, Rusia”, însoțit de strigăte.
Mulțimea intră cu viteză în curtea interioară a Luvrului, de parcă ar vrea să înfigă un steag în vârful faimoasei piramide de sticlă. Acolo se bifurcă, jumătate trec Sena și merg către Eiffel, restul continuă prin Grădinile Tuileries spre Champs Elysee și, de acolo, la Arcul de Triumf.
Pe bicicletă, în rochie de seară și tocuri cui
Transportul alternativ pare soluția. O doamnă la 50 de ani, cu rochie de ocazie lungă, verde-smarald, asortată cu tocuri cui de cel puțin 10 centimetri, ne depășește pe o bicicletă în Place de la Concorde. Nu este singura.
Pe fiecare trotinetă electrică disponibilă la închiriat merg câte două persoane, iar traficul de mașini e mai aglomerat decât în miezul zilei. Apar și primele victime: trotinete electrice zac abandonate, cu bateria consumată, în mijlocul drumului.
Toate podurile peste Sena, dinspre Luvru spre Place de la Concorde, de unde Turnul Eiffel se vede perfect, sunt ocupate de sute de persoane. Grupurile abandonează, pe rând, marșul către centru. Ici-colo apar petreceri spontane în aer liber: 15-20 de oameni se așază pe borduri, pe dig, pe structuri de beton, scot sticlele de șampanie și așteaptă.
În rândul lor ne-a găsit și miezul nopții: la intrarea în Champs Elysee, într-o piață mare, ocupată de oameni și de mașini oprite să claxoneze. Dintr-o mașină cu farul spart și bara căzută, coboară în grabă doi tineri și încep să se sărute, fiecare cu propria sticlă de șampanie în mână. Deasupra lor, în lipsa artificiilor și a petardelor, în jocul de lumini al Turnului Eiffel, un lampion se înalță solitar.