ComenteazăFaima cazinoului din Sinaia, o adevărată perlă a arhitecturii și cândva un simbol al prosperității României, a pălit după instaurarea comunismului. Iar dacă atunci când avea rolul de cazinou clădirea era inaccesibilă unora pe motiv că aceștia nu aveau bani să joace, în vremea comuniștilor a fost o perioadă în care localnicii au putut admira clădirea doar de dincolo de gardurile montate de exponenții noii orânduiri socialiste, care propovăduiau că totul este al poporului. Totul, până la ceea ce le plăcea nomenclaturiștilor. Iar cazinoul din Sinaia a fost unul dintre aceste lucruri.
În numele poporului, garduri pentru plebe
Cazinoul de pe Valea Prahovei, construit după arhitectura celui de la Monte Carlo, a scăpat de la demolare după instaurarea dictaturii în România, însă în perioada comuniștilor accesul oamenilor simpli, în numele cărora clădirea fusese confiscată de la „nobilimea care sugea sângele poporului” a fost timp de mulți ani interzis. Folosit drept casă de cultură și mai apoi drept sediu al Gospodăriei de Partid, cazinoul a fost înconjurat cu garduri de care localnicii sau turiștii nu aveau voie să se apropie. Din loc în loc, au fost amplasare gherete, iar obiectivul era păzit de către militari.
”Erau amabili, dar nu ne lăsau să trecem de garduri”, își amintesc localnicii.
Acolo aveau acces mai marii Partidului Comunist Român, care țineau ședințe și făceau chermeze. Au fost organizate chiar și câteva anuversări, își amintesc cei care aveau acces în zonă. Totul, cu circuit închis.
Birouri cu tapet de mătase, pentru primii tovarăși ai țării
Și tot acolo, la cazinoul din Sinaia, au fost amenajate un „cabinet 1” pentru tovarășul Nicolae Ceaușescu, și un „cabinet 2”, pentru consoarta acestuia, Elena.
Cele două birouri au fost amenajate în două săli speciale, în care cândva, pe vremea când cazinoul funcționa, își puneau la bătaie averile cei cu adevărat extrem de bogați, care nu se amestecau cu restul jucătorilor. Acolo s-au făcut averi și acolo s-au pierdut averi. În încăperile care au marcat destine au ales Ceaușeștii să-și facă birouri.
Cabinetul 1 al ”mult-iubitului conducător” era situat la parter, în timp ce cabinetul ”tovarășei academician doctor inginer” era amplasat la etaj. Ambele avesau vedere către o minunată grădină cu flori din care se vedeau crestele munților.
Încăperile destinate cuplului Ceaușescu au fost decorate cu mobilier și corpuri de iluminat făcute în România, iar totul arată înclinațiile dictatorului spre măreție și lux. Dar și că Ceaușescu prefera lucrurile produse în România, căci ambele birouri au fost amenajate numai cu obiecte făcute la noi. Însă nimic din ceea ce se regăsește acolo nu are de-a face cu austeritatea de care își amintesc cei care au trăit acele vremuri ca oameni simpli, nu ca răsfățați ai sistemului. Biroul tovarășului este decorat, ”simplu, muncitorește”, în stil Ludovic XVI, în timp ce al tovarășei este în stil Rococo. Elementul comun este luxul: candelabre care-ți fură privirile, corpuri de iluminat demne de un palat regal, birouri cu sculpturi fine, obiecte de decor, totul duce la ideea de lux. Iar priveliștea este, vorba americanilor, de un milion de dolari.
”Mobilierul a fost creat la fabrica de mobilă Eliade din București, care era specializată în producția de mobilă de protocol. Covorul din cabinetul tovarășei, cu o dimensiune destul de mare, este din lână și a fost țesut într-un război special, la Cisnădie. Corpurile de iluminat sunt create tot în România, la Mediaș, iar tapetul din mătase a fost produs la fabrica Dorobanțu”, povestește Rozalia Bremm, ghid la Casino Sinaia.
Comuniștii nu au păstrat mobilierul pe care l-au găsit în cazinou, iar tot ceea ce se află în cele două birouri ale cuplului dictatorial, care se păstrează așa cum au fost în acea vreme, a fost fabricat în perioada anului 1978.
Covor roșu și femei de serviciu cu pedigree de om al muncii
Cu toate că aveau tot confortul, iar birourile amenajate special pentru fiecare dintre ei aveau inclusiv baie proprie, Nicolae și Elena Ceaușescu mergeau foarte rar la cazinoul din Sinaia.
Cu toate acestea, cazinoul era pregătit în orice moment pentru vizitele dictatorului și ale consoartei.
Șase femei de serviciu din partea locului au fost angajate, la acea vreme, să aibă grijă de cazinou. Înainte de a fi angajate, toate au fost supuse unui control riguros, iar securitatea a verificat ca familiile lor să nu dea semne că ar fi dușmani ai orânduirii socialiste.
Datoria celor șase era să țină cazinoul în perfectă curățenie, chiar dacă dictatorul trecea foarte rar pe acolo. Aveau ordine clare ca totul să miroasă a proaspăt, ca nicăieri să nu fie fir de praf, iar grădina să fie perfectă, pentru că așa îi plăcea dictatorului. În plus, trebuia ca încăperile să fie aerisite zilnic.
În rarele ocazii când Ceaușeștii veneau la fostul cazinou, erau primiți cu covor roșu. Iar atunci femeile de serviciu dispăreau, pentru că dictatorul venea cu suita lui de la București. Aducea cu el mâncare, bucătari, secretari și angajați care să execute orice ordin, cu toții oameni în care avea mare încredere, fiindcă fuseseră îndelung verificați de cei care se asigurau că dictatorul nu pățește niciun rău.
În toată acea perioadă un singur șef de stat a fost primit la Cazinoul din Sinaia. Este vorba despre fostul președinte comunist al Bulgariei, Todor Jivkov.
În zilele noastre, cele două cabinete se păstrează așa cum le-a prins sfârșitul lui 1989. Deși Casino Sinaia nu este muzeu, clădirea și cele două cabinete pot fi vizitate de către public. Iar ghizii de la Casino au multe povești de spus despre istoria văzută între zidurile seculare ale monumentului care a supraviețuit comunismului.
Citește și: JURNAL DE FRONT DIN AFGANISTAN. Ziua 8: Alexandru și Deniz, o poveste de dragoste cu reguli de război – VIDEO