REPORTAJ. Cum se distrează oamenii dintr-o comună din Vrancea, atunci când nu apar OZN-uri pe cer

Fotbalul, fotbal mic, județean, dar tenace, e una dintre tradițiile comunei, așa că nu putea lipsi din programul zilelor Năneștiului, celebrate în weekendul trecut. 

Echipa locală, Tractorul, este una dintre cele mai vechi din județul Vrancea. Stau mărturie palmaresul, depozitat la magazinul unui oficial al clubului, și carnetul de jucător al unuia dintre veterani. Vasile Aldea, 70 de ani, a fost legitimat ca jucător la Tractorul în martie 1978. Acum evoluează la trupa de seniori a clubului, Vikingii Nănești. 

În dimineața zilei de duminică, 13 august, Nelu Hîrlău se confrunta cu una dintre problemele specifice meseriei de antrenor în fotbalul rural: „Nu aveam 11 jucători, aveam 7 copii, dar îmi mai trebuiau 4, să fac o echipă. Vă dați seama, în loc să mă ocup de strategie, de tactică, de treaba mea, dau telefoane, mă duc să-i aduc cu mașina, din alt sat, tot eu trebuie să-i duc acasă, după meci. Nu mai pot!”. 

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Domnul Nelu, care stă de 11 ani pe banca tehnică a Năneștiului, a zis „Nu mai pot!” în repetate rânduri, de fiecare dată insistând că vorbește serios. Dar a mai putut. „Gata, ăsta e ultimul meu meci! De azi mă retrag”, a spus domnul Nelu și cu ocazia turneului de duminică.  

În disperare de cauză, mărturisește el, pentru a umple locurile goale din lot, luase în calcul să-l titularizeze pe Costi Rogozanu, care jucase baschet în timpul facultății și pe care avusese ocazia să-l monitorizeze la niște miuțe informale. Până la urmă, n-a fost nevoie de gesturi extreme, pentru că Șobolanul, zis și Șobo sau Chicago, unul dintre jucătorii-cheie de la Nănești, înalt, solid și ras în cap, și-a făcut apariția la vestiarele stadionului comunal. După Șobolan, au ajuns și alți titulari, cât să aibă Tractorul cu ce „ara” terenul. 

O femeie pentru liniștea noastră

Domnul Nelu îl admiră pe Mircea Lucescu și e fan Dinamo, „toată familia Hîrlău ține cu Dinamo, din toate timpurile”. Dar, ca orice antrenor din fotbalul județean, cu picioarele pe pământ, își dă seama că n-are rost să-și bată capul cu antrenamente, sesiuni de pregătire fizică, ședințe tehnico-tactice, recuperarea, refacerea, vârful de formă și alte aspecte care îi preocupă pe idolul lui și pe restul confraților din fotbalul mare. 

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Dacă nu sunt juniori, jucătorii de la Tractorul se antrenează, în general, la locul de muncă și se refac acasă, după orele de program. Mulți dintre ei lucrează în construcții, în agricultură sau în alte domenii de activitate care presupun efort fizic susținut în condiții grele. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

La Cupa Nănești, ediția a 10-a, au participat, pe lângă echipele gazdă, Vikingii și Tractorul, echipe din comunele învecinate: Râmna Gologanul, Energia Vulturu și Siretul Suraia. Gazonul uscat și țepos ca o perie a fost considerat acceptabil de către concurenți. O brigadă condusă de o arbitră a oficiat la toate meciurile. „Noi am solicitat să ne trimită o femeie la centru, să se rețină echipele de la injurii”, a precizat Nelu Hîrlău. 

Fumigene la marginea terenului

S-a jucat în sistem de grupe de câte două echipe, iar o repriză dura 30 de minute. Stadionul comunal din Nănești este mărginit, pe două laturi, de un lan de floarea-soarelui. Ratările fotbaliștilor erau salutate din public deopotrivă cu „A dat-o-n semințe!” și cu „A dat-o-n păpușoi!”. 

Pe o a treia latură a terenului, se află o grădină și o curte cu păsări domestice, preponderent găini, iar a patra latură dă la un drum comunal, care, în timpul evenimentului, a servit drept parcare. De aceea, când mingea scăpa de sub control, din galerie se auzea și: „Băăăăi, mașina mea!”.

Vikingii, în frunte cu septuagenarul Vasile Aldea, au evoluat în deschidere, la ora 10, pe răcoare. Au jucat cu o echipă de foste glorii ale fotbalului zonal, apoi s-au retras la umbră. 

Nelu Hîrlău a trimis apoi în teren primul și singurul 11 de la Tractorul, care a înfruntat Energia Vulturu. Odată cu fluierul de start, au fost aprinși cărbunii la grătarele amenajate pe margini. Fumul s-a insinuat promițător în aerul limpede al dimineții. Tăvile cu mici au fost puse la dezghețat la soare. Pungile cu semințe, aflate în posesia suporterilor, au fost rupte la un capăt, iar conținutul lor a fost împrăștiat pe mese, să fie la îndemână. Un frigiderul a fost încărcat cu bere și apă, apoi a fost pus sub pază ca un seif. Conținutul lui era destinat doar sportivilor. 

Momeli și simulări

Tractorul Nănești a fost eliminat după lovituri de departajare de formația din Vulturu, spre dezamăgirea nu foarte mare a publicului, care avea și alte îndeletniciri pe lângă spectacolul fotbalistic. 

La o masă, se jucau table, cu miză de 10 lei partida. La altă masă, se desfășura un apel video pe Messenger cu rudele plecate la muncă în Italia. Cum în jurul Năneștiului, sunt multe iazuri, unii spectatorii dezbăteau chestiunea mereu arzătoare a momelilor: „Balta n-are acu pește pentru păpușoi.

Dacă dai la porumb, ce prinzi? Balta-i aproape goală, balta are peștișori din ăia de râmă”. 

Domnul Nelu a trecut cu fruntea sus peste eliminarea băieților săi, adunați cu atâta trudă: „Echipe mari au fost eliminate la penalty-uri, jucători mari de la acele echipe au ratat la penalty-uri. N-am ce să le reproșez. Iar arbitrajul a fost perfect!”.

Într-adevăr, cu o femeie la centru, fotbaliștii s-au abținut de la comentarii licențioase pe durata partidelor. Iar când aveau o nemulțumire legată de arbitraj, o formulau în felul următor: „Donșoară, mai ușor cu galbenele, donșoară, că ăla nu era de galben!”. 

S-a jucat într-un ritm rezonabil, în ciuda arșiței. Împinși mai degrabă de gravitație sau de hopurile din gazon, unii fotbaliștii cădeau pe teren, ținându-se de gambe și tăvălindu-se așa cum se întâmplă, vorba domnului Nelu, și la echipele mari. Asistenta medicală alerga repejor la accidentați, iar în timpul consultației începeau strigătele de ajutor ale admiratorilor ei din public: „Au, inima, inima! Ce-mi mai bate inima!”.  

Lăutari în joc de glezne

Dar, în mare, nu s-a jucat dur, n-au fost tălpi pe tibie și nici intrări la rupere. De altfel, atmosfera s-a destins total când, pe la jumătatea turneului, la teren au sosit lăutarii, precedați de boxele lor. O formație muzicală din Gologanu a fost tocmită de organizatori să asigure un fond sonor corespunzător sărbătorii. 

Muzicanții n-au avut răbdare să se termine meciurile și au început recitalul, constând în variate melodii de petrecere, cu texte sensibil adaptate pentru ocazie. Solista îndemna, din când în când, de la microfon: „Hai la joc, la joc, la joc!”, „Hai, jucătorii, hai, spectatorii!”. La un moment dat, arbitra s-a apropiat de tușă și a făcut semn formației să treacă de la vivace la andante, pentru că nu se mai auzeau nici fluierele, nici fotbaliștii între ei, nici indicațiile antrenorilor.

Diversiunea fonică a intervenit după ce, o bună bucată de vreme, s-a jucat în condiții de vizibilitate redusă, din pricina fumului de la grătare. În fine, s-a făcut și liniște și s-a cântat doar în pauze și după festivitatea de premiere. 

Când corpul duce, dar mintea, nu

În finala mică, Tractorul a reușit să se impună în fața celor de la Siretul Suraia, iar în finala mare, Râmna Gologanu i-a învins pe cei de la Energia Vulturu. De la căldură și oboseală, ritmul meciurilor a încetinit până la cel al unor plimbări de la o poartă la alta. Din când în când, aproape de nicăieri, apăreau însă și golurile, așa că spectatorii stăteau răbdători cu ochii la joc. 

„Vezi”, comenta unul dintre ei, după un șut prea larg al favoriților, „n-a mai avut suflu s-o dea în poartă, a dat-o în păpușoi. Aici se cunoaște… La oboseală. Tu zici că da, la fel alerg, dar creierul nu mai duce. Corpul duce, creierul, nu”, „Tu zici c-alergi la fel, dar corpul tău nu se mai mișcă la fel… Tu crezi…”, completează altul. „Ca la muncă”, aprobă primul, „muncești de dimineață până la 12, muncești mamă, mamă. După aia, zici: mamă, dar ce muncesc! Dar n-ai mai avut sporul ăla de dimineață, parcă merge altfel. Parcă n-aș mai face nimica, după masa de la 12, parc-aș dormi oleacă”.

Observația cu dormitul îi înveselește pe toți. Știu prea bine despre ce e vorba. Discutând, nici nu trebuie să termine conturul ideilor care bâzâie cu duiumul în jurul consacratului colț al mesei. Ajunge un cuvânt. Sau jumătate de cuvânt, un oftat, o uitătură „Tu crezi!” și-un deget îndreptate spre frunte. Berile circulă din mână în mână, din direcția frigiderului, și jocul invita la astfel de filosofii despre corpul care se ia, ca prostul, după minte și după iluziile ei contraproductive. 

La festivitatea de premiere, edilul din Nănești, Nuți Balinca, a împărțit diplome și medalii pentru toți participanții. A citit lista sponsorilor – câteva firme din comună și primăria, plus câteva zeci de săteni care au pus bani din buzunarul lor pentru lăzile de bere destinate fotbaliștilor. Echipa din Gologanu a ridicat trofeul și muzica a reînceput, eliberată de teama de cartonașe. 

Primărița comunei i-a mulțumit și domnului Nelu pentru contribuția la fotbalul local, i-a dat o diplomă și a anunțat cine îi va succeda acestuia pe banca echipei. Domnul Nelu a mulțumit și el și a dat noi asigurări că a fost chiar ultimul lui meci la Tractorul. Apoi s-a dus să ciocnească un pahar de bere cu antrenorul de la eterna rivală, Siretul Suraia. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro