6 comentariiE sâmbătă dimineață. Puțin trecut de ora zece. Sunt 14 grade în termometre. Soarele strălucește surprinzător pentru final de ianuarie. Refugiul tramvaiului 25 de la mallul Plaza România e plin până la refuz. „E zi de târg! Toți merg la Valea Cascadelor”, se aude din mulțime.
Sunt zeci de persoane pregătite să descopere „Bazarul cu amintiri” din capătul sectorului 6. Cei mai mulți au pungi mari de rafie cu tot felul de obiecte adunate de prin casă. „Mi-a murit baba, mă duc să vând ce mai am… Ce să facem, supraviețuim de pe-o zi pe alta”, spune un bătrânel.
Drumul cu tramvaiul Tatra și taxa de acces
E agitație mare pe peron, iar zecile de oameni nu intră în singurul vagon al celebrului tramvai Tatra, construit în anii 70 în Cehoslovacia și donat României. Pleacă plin ochi. A doua garnitură vine în 5-6 minute. Așa arată aplicația GPS a STB-ului. Și chiar așa se întâmplă.
De data asta, e un tramvai mare, dar care troncăne de zici că se rupe pe șine. În câteva clipe, peronul se golește de oamenii care merg la târg. Vatmanul pune o frână bruscă, oamenii se împing unii în alții, zeci de înjurături și un claxon puternic. „La prima coborâm”.
Vânzătorii trebuie să plătească 15 lei pentru o tarabă. „Dacă vii de la trei dimineața și ai mașină, o bagi în curte, scoți marfa direct din ea. E 35 de lei taxa. Dar eu vin cu două plase de haine, cu bocanci, ce mai am prin casă. Îmi iau doar o tarabă mică, îmi ajunge”, se destăinuie o doamnă în etate.
În târgul de la Valea Cascadelor ai posibilitatea să vinzi și pe jos, cum mulți o fac. Taxa de acces pentru vizitatori e de 3 lei. Neschimbată de ani. Poate și d-asta lumea vine.
Mici mai ieftini ca-n Obor
Dar până să intri în târg, învingi coada lungă, apoi treci printr-un nor mare de fum. Nu, nu e o intrare spectaculoasă ca la meciurile din NBA. E doar fumul de la grătarul de mici și cârnați.
„Pune cu muștar mai mult”, se aude, în timp ce cinci mici părăsesc grătarul pe-o bucată de carton, cu scobitorile înfipte în ei. 25 de lei. Mai ieftin ca-n Obor, dar la fel de buni? Doar specialiștii pot să-și dea cu părerea sau chefii de la emisiunile de profil.
Lumea stă la coadă, plătește biletele cu cod de bare, scanate cu un „pistol” special de unul dintre paznicii de la intrare. Zeci de camere de luat vederi sunt pe stâlpii din complex. Monitorizare și siguranță maximă la orice pas. Și de aici începe aventura.
Caviar din Ucraina, topoare și pistoale airsoft
Facem dreapta pe prima alee și dăm de o tarabă plină cu caviar, de la vecinii din Ucraina. 20 de lei borcănelul! Sau ofertă specială: două bucăți la 35 sau patru la 65 de lei. „Pâine prăjită, unt, caviar, plus vodcă”, e scris pe un carton al comerciantului. Care mai vinde lanterne, baterii și obiecte sanitare.
La doi pași, o adevărată colecție de arme albe! Topoare, cuțite cu lamă imensă, plus câteva pistoale airsoft. Un adevărat arsenal de luptă! Pistolul e la 150 de lei. Capsulele de CO2 plus bilele se vând separat. Prețurile variază între 25 și 100 de lei. Comerciantul ia „foc” când vede că îi e pozată marfa: „Ce faci, domnle?! Ești de la Jandarmerie?!”.
E agitat și extrem de nervos, deși nu încalcă vreo lege că vinde astfel de pistoale. Pentru acest tip de dispozitive nu este necesară deținerea unui permis de portarmă. Sunt arme neletale și pot fi cumpărate în România de orice persoană care a împlinit 18 ani.
Jucăriile nepoților, între 5 și 10 lei
Mergem mai departe și ne „lovim” de o adevărată magazie a unei unități militare. Prețuri pentru toate buzunarele, de la 50 până la 450 de lei. Bocanci de armată, farfurii și boluri de fier, gamele de metal și bidoane de apă, ghiozdane militare, pantaloni kaki, geci de iarnă și multe ecusoane.
Căciuli de iarnă, dar și băști dedicate gărzilor patriotice. Confecționate în noiembrie 1984, au încă prețul original atașat – 28 de lei, dar azi se vând cu 50. Nu lipsesc tot felul de decorații, insigne și alte grade militare. Măști de gaze, genți și rucsacuri speciale în culorile specifice armatei de la noi.
Târgul e imens. Iar oamenii vând tot ce au prin casă. Într-un colț, o femeie în vârstă și-a întins pe-o pătură tot ce-a găsit prin șifonier. Pantalonii de stofă ai soțului, sacourile cu care mergea pe vremuri la serviciu. Plus pături din zestrea de la nuntă. „Le vând să-mi iau medicamente”, spune.
Până și jucăriile nefolosite ale nepoților sunt scoase la licitație. De la 5 la 10 lei bucata. Toate puse pe categorii, în cutii. Câteva cărți și ceva albume de timbre, bibelouri și casete cu muzică populară.
„E sărăcie, supărare și tristețe. Hai dă-mi 50 de lei pe sacoul ăsta. Un parfum nu vrei? E nou, nu l-am folosit”. Unii cumpără, alții doar se plimbă printre tarabele ticsite cu produse.
„Am vândut o colecție din Flacăra lui Păunescu”
La doi pași ,un pensionar din Drumul Taberei își vinde colecția de „Magazin Istoric”, mai multe reviste „Cutezătorii” și niște vederi vechi de zeci de ani, de prin vacanțele pe care și le permitea atunci. Plus pozele familiei.
„Mi-am păstrat un costum și niște pantofi pentru înmormântare. Restul le vând. Ce să mai fac cu ele? Am pensie mică, trebuie să-mi plătesc întreținerea la bloc, să-mi iau de mâncare, plus medicamente. Atât mi-a mai rămas”, spune cu tristețe în glas.
Întrebat de un cumpărător dacă iese pe plus după o zi în târg, bărbatul răspunde: „Pentru o pâine și ceva parizer, mă completez. Mai pun și deoparte, recunosc. Aici mai bei o bere cu băieții, mănânci un mic. Bani faci, dar depinde și de ce marfă aduc. Anul trecut am avut niște albume tari de tot, am luat douăzeci de sute pe ele. Am vândut o colecție din Flacăra lui Păunescu. Azi a fost mai slăbuț!”.
Purcei, gâște, cocoși, curcani sau găini
Aici se negociază absolut orice! Nimeni nu dă prețul cerut inițial. Unii caută chilipiruri pe care le pot recondiționa și revinde apoi cu profit.
Prin miile de obiecte ale labirintului din târg se vând inclusiv purcei, gâște, cocoși, curcani sau găini. Negustorii nu au venit cu animalele în târg, dar au poze pe telefon. Digitalizare! Dacă bați palma și te înțelegi la preț, purcelul sau găina ajunge în scurt timp în posesia cumpărătorului.
Tot aici, găsiți și obiecte scumpe, pe care se cer mii de lei. Ceasuri vechi, mașini de scris și telefoane fixe de peste cinci decenii. Plus instrumente muzicale, de la viori la clarinete, aparate foto din perioada interbelică, dar și fiare de călcat vechi sau mașini de tocat. Dar și obiecte din fontă, de toate dimensiunile.
„Un leu, un leu, totul la un leu!”
Nu lipsesc nici tarabele pline cu detergent, ciocolată sau mezeluri. „Produse proaspete din Italia, Germania și Spania”, se laudă vânzătorii. Iar lumea cumpără, oferta fiind generoasă. Trei la zece lei pentru ciocolată, sau 15 lei pentru un kilogram de bomboane din Italia. „Cașcavalul e din Ungaria”, dar pe ambalaj scrie doar în română. „E mai ieftin ca la Lidl”, plusează comercianta.
Târgul funcționează trei zile pe săptămână: joi, sâmbătă și duminică, timp de zece ore, începând cu 4 dimineața. Dar sâmbăta e ziua cea mai aglomerată.
„Un leu, un leu, totul la un leu!”, se aude și lumea se îngrămădește ca la urs. Oferta e la chiloți, ciorapi sau dresuri. Toate noi, sigilate, aduse din Turcia.
Drumul înapoi spre oraș e la fel de aglomerat. Tramvaiul vine la fel de greu. Viața își urmează cursul. Până la o nouă zi petrecută în târg, cumpărătorii strâng bani pentru poftele de weekend, în timp ce mulți dintre comercianți mai caută câte ceva prin casă. Ca să supraviețuiască.
Fotografii: Andrei Crăițoiu