Craiova sau Cetatea Banilor era cunoscută pe la 1735 ca Țara lui Papură Vodă, un haiduc care a reușit timp de 35 de ani să potolească puseul de violențe ce se abătuse asupra regiunii în timpul dominației Imperiului Habsburgic. Conform istoricilor, boierii craioveni au lăsat destinul celor 836 de familii pe mâna haiducului Neagu Papură, de pe vremea acestuia rămânând expresia „Țara lui Papură Vodă”, care a depășit demult aria Craiovei sau Olteniei.
Câțiva ani mai târziu, a apărut “vremea lui Pazvante Chioru”, o altă zicală ce a ieșit dincolo de granițele Olteniei, rămasă întipărită în istoria locală printr-o serie de evenimente care au perturbat serios viața urbei.
La 1799, Pazvant – Oglu, fiul unor români timoceni, trecut la religia musulmană din interes de afaceri, este numit pașă al Vidinului. Un an mai târziu, el dă foc unei mari părți a Craiovei, din totalul de 7.000 de case numai 300 rezistând incendiului. Craiovenii se răzbună pe acesta, în anul 1809, când Iancu Jianu reușește să strângă o adevărată armată, formată din aproximativ 3.000 de haiduci, armele acestora fiind furnizate de mai marii boieri ai craiovei cu arme. În urma campaniei haiducilor, sunt incendiate Vidinul și Plevna, fiind ucis și pașa din Vidin Pazvant-Oglu.
Despre toate acestea și alte legende locale pot afla turiștii în timpul vizitelor pe care le fac în Bănie. Pot afla despre moșiile Brâncovenilor, despre prima clădire administrativă din Craiova, Casa Băniei, ridicată de Constantin Brâncoveanu, devenită acum muzeul care le dezvăluie vizitatorilor tot ceea ce este caracteristic zonei Olteniei.
“Casa Băniei este cel mai vizitat obiectiv al nostru, în special de către străinii interesați de caracteristicile zonei noastre, de la artă, meșteșuguri, gastronomie la port popular tradițional. Clădirea este cel mai vechi imobil administrativ din Craiova”, povestește Florin Ridiche, directorul Muzeului Olteniei.
Casa Băniei, refăcută de Constantin Brâncoveanu în 1699, are două niveluri, camere cu bolți de cărămidă la parter, iar la etaj, camere și cerdace. La vremea respectivă, aveau loc întâlnirile divanului Craiovei.
Stilul brâncovenesc poate fi admirat și acum pe străzile din Bănie, în special în Centrul vechi al orașului, acolo unde în ultimii doi ani se îmbină istoria cu glasurile de voioșie ale tinerilor care petrec în cluburile și restaurantele deschise aici după modernizarea străzilor Lipscani, Theodor Aman și Unirii.
La o plimbare prin cel mai mare parc natural din estul Europei
Turiștii care poposesc în Bănie nu trebuie să rateze o plimbare prin Parcul “Nicolae Romanescu”, cel mai mare parc natural din estul Europei, care se întinde pe o suprafață de 96 de hectare, realizat între anii 1901 – 1901, la solicitarea fostului primar al Craiovei Nicolae Romanescu, după planurile arhitectului Edouard Redont.
Recent renovat cu fonduri europene, parcul le oferă posibilitatea vizitatorilor să vadă o grădină zoologică modernă, să se plimbe cu barca pe luciul lacului din centrul acestuia, să viziteze Castelul Fermecat, să admire peisajul de pe Podul Suspendat și să se oprească la restaurantul de pe lac pentru a gusta din specialitățile bucătarilor, pregătite pe grătar sub ochii clienților.
Ouă în foi de ceapă și ciorbă de bureți
Craiovencele sunt învățate de mici copile cum se vopsesc ouăle de Paște. În fiecare casă, în Joia Mare se pun la fiert foi de ceapă, iar ouăle se scufundă în zeamă, după ce pe coajă le sunt lipite diferite frunze de leuștean, pătrunjel, flori.
“Nici în Craiova, dar nici în Dolj nu se încondeiază ouă. Ele se fierb în apă cu frunze de ceapă, modelele de pe coajă fiind date de diferite frunze și flori, legate bine. Foaia de ceapă este un colorant natural, foarte sănătos pentru noi, nu ca vopselurile din comerț. Se încondeiau ouăle la un moment dat în satele din nordul județului, cele aflate la granița cu Mehedinți și Gorj, dar nu se mai păstrează tradiția”, povestește Amelia Etegan, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj.
Și cum doljenii sunt oameni ospitalieri, turiștii pot avea ocazia să servească la masa de Paște ciorba de bureți (măruntaie de miel) sau bureții la cuptor. Lângă aceștia se adaugă multe specialități din pâine, însă niciodată pască, preparat importat din alte zone ale țării.
Bineînțeles, turiștii sunt îmbiați cu drob, făcut ca pe vremea străbunicii, copt în prapure de miel, cu ceapă și mult usturoi verde, leuștean și mărar. Prea puține familii mai pregătesc stufatul de miel, dar acolo unde se pregătește îi determină pe meseni să se lingă pe degete atunci când își termină porția.
Și dacă cumva nu au obosit după plimbări și masa bogată, turiștii sunt invitați la Hora de Pomană. Este un obicei străvechi, de cinstire a morților, ce are loc de obicei în a doua zi sau a treia zi de Paște. Anul acesta, craiovenii vor merge în localitatea doljeană Bârca, localitatea natală a lui Adrian Păunescu.
Invitație la picnic sau la o baie caldă
Pe lângă vizitele în timpul cărora pot afla despre istoria Craiovei, vizitatorii pot petrece zilele de Paști la picnic sau la piscină. Una dintre cele mai mari zone verzi ale Craiovei a fost special amenajată pentru ca locuitorii orașului și nu numai să iasă la picnic. La Hanul Doctorului au fost amplasate grătare și mese pentru iubitorii de timp liber la iarbă verde.
Și cum după o masă copioasă face bine puțină mișcare, cel mai mare parc de agrement din Oltenia, Waterparc, este deschis în zilele de Paști. Aici iubitorii de înot pot face baie în piscinele în care apa este încălzită și se pot întrece cu bărcile pneumatice pe toboganele aduse de peste hotare pentru a le spori distracția clienților.
Și pentru că oltenii iubesc fotbalul la fel de mult cum își iubesc muma, vizitatorii pot admira noul OZN al Băniei, arena “Ion Oblemenco”. “Priviți această sacră frumusețe/Oltenia, pământ cu oameni buni/Și pumn pedepsitor de cinci județe/Căuș al palmei vechilor tăciuni”, sunt doar câteva din versurile care răsună la fiecare meci disputat pe noul stadion, dar și la fiecare petrecere din casa fiecărui craiovean.
Citește și: REPORTAJ/Diana Toma, profesoara de engleză din Buzău care are 100 de ii. ”Sunt terapeutice, te încarci cu energie când le porți”