Orhei este orașul cu 30.000 de locuitori din Republica Moldova care a pus ștampila pe Șor – când era cercetat pentru furtul miliardului. În același timp, ca un paradox amar al acestor vremuri, oamenii visează tot la UE.
„O aparență a bogăției”
La nici 50 de kilometri nord-est de Chișinău, șoseaua care duce spre orașul ce și-a găsit un loc între versanții abrupți ce mărginesc râul Răut e nefiresc de practicabilă pentru standardul infrastructurii din Republica Moldova. Orhei e mărginit de coline înalte. Din fruntea lor, orașul din vale se introduce călătorilor prin poleiala aurie a acoperișului Catedralei Sfântul Nicolae.
De altfel, îmbunătățirea e atotcuprinzătoare pe străzile curate, cu stâlpi noi de iluminat, trotuare largi și o multitudine de flori. Unii o numesc „o aparență a bogăției”. Alții remarcă faptul că nu există nici pe malul românesc al Prutului o așezare urbană de dimensiuni similare la fel de bine dezvoltată fie și „în aparențe”.
Cine-și viclenește moșia? Și cine a furat miliardul?
La umbra clădirii Consiliului Raional Orhei stă statuia domnitorului moldovean Vasile Lupu. În soclul său e împietrit un mesaj: „Cel ce își viclenește moșia și neamul, mai rău ca ucigașii de părinți să se certe”.
De vizavi privește și Vladimir, care și-a trăit toți cei 43 de ani în Orhei. „E frumos aici, nu-i așa? Să spun că viața era mai urâtă înainte de Șor. Ăsta-i adevărul: lumină pe străzi mai deloc și drumuri vai de capul lor. Față de atunci, acum e de-o mie de ori mai bine”. Dar, chiar și așa, problemele vieții care se așterne în spatele porților nu au dispărut, iar Vladimir profită să-și dea glas ofului – pensiile din Moldova.
Astăzi, mama mea are o pensie de 2.000 de lei (n.r. – 522 de lei românești). În atâția ani, mulți au promis că vor duce pensiile peste 2.000 de lei. Ce să mai zicem? Eu nu protestez, că nu mă interesează politica.
Vladimir, 43 de ani, locuitor din Orhei:
Mama lui Vladimir, asemenea multor altor pensionari moldoveni, nu-și permite să cumpere din supermarketurile care au împânzit marginea orașului Orhei.
În schimb, calcă ceva mai des pragul magazinelor sociale „MeriȘOR”, în spatele cărora e chiar Ilan Șor. În Orhei sunt cinci asemenea magazine sociale, în care, până recent, o franzelă costa doar 1 leu moldovenesc (n.r. – 25 de bani românești).
Dispariția pâinii de 1 leu
Dar lucrurile s-au schimbat de când Șor a luat calea exilului pentru a scăpa de condamnarea la închisoare. De la intrarea într-unul din magazinele „MeriȘOR”, o foaie A4 îi anunță pe potențialii clienți că nu au să mai găsească pâine la 1 leu moldovenesc, căci o nouă lege a comerțului interior interzice din martie comercializarea de produse agricole și alimentare sub costul de producție, arată publicația Diez.md.
Practic, parlamentarii moldoveni au trecut o lege, motivând că îi interzic lui Ilan Șor să dea mită electorală sub formă de franzele cetățenilor vulnerabili ai Moldovei.
Înăuntrul unui magazin „MeriȘOR” nu e cine știe ce abundență. Câteva produse se odihnesc într-o vitrină de sticlă – o maioneză costă 7 lei românești, iar un prosop e 10 lei românești. Și, deși plata cu cardul e o obișnuință în multe magazine moldovenești, opțiunea asta nu există la „MeriȘOR”, anunță cu severitate gestionara din Orhei.
Piața unde găsești capace de borcane
Când magazinele sociale dau greș, rămâne piața din oraș, în care comercianți din împrejurimi vin cu scaune la purtător și se așază cu produsele din curte în orice loc prind un dram de umbră.
De sub prelata unui magazin cu produse casnice, Natalia se plânge că polițiștii vin adeseori să-i alunge pe țăranii care vin să vândă fructe, legume și verdețuri în piață, fără a avea vreo autorizație. „Eu am livadă. Dar la sat nu-i piață de desfacere, iar aici te alungă ăștia. Și ce să fac, putrezesc în pomi roadele. Ce să avem? O viață mai bună? Dacă muncești, sigur. Dacă aștepți să vină de la Șor, nu prea”, spune cu patos Natalia.
Cu părul șaten alunecându-i de sub basma, Natalia vorbește cu înțelegere despre vecinii ei care au mers la manifestările antiguvernamentale organizate de Șor. „Lumea se duce de nevoie, nu de plăcere, se duce pentru a exista. Cu ăia 400 de lei moldovenești (n.r. – 104 lei românești) plătesc o factură la curent ori la gaz. Asta nu-i politică, e supraviețuire”, spune femeia, care se teme să stea cu fața când vorbește.
În schimb, ea vrea ca lumea să vadă teancul de capace pentru borcane – un simbol pentru soarta grea a țăranilor din împrejurimile Orheiului, care bat drum până-n Chișinău pentru protestele lui Șor.
„Eu am venit azi până aci pentru capacele astea. Îs 70 de lei pentru 50 de capace în Orhei. La magazinul nostru îs 105 lei. 35 de lei moldovenești (n.r. – 9 lei românești) e diferența. Și asta doar pentru niște capace. Suntem și săraci. Plătim și mai mult. Asta-i viața noastră, dacă vă interesează”, încheie Natalia.
„Trebuie să fim cu UE. Cu Rusia am trăit deja 50 de ani”
La ieșirea din piață, sprijinită de o scară, o doamnă în etate așteaptă o mașină. Înainte de a răspunde, întreabă ce cred reporterii români despre Uniunea Europeană. Apoi, începe, aruncând repede cuvintele în aer. „Scrieți, măi copii, că trebuie să fim cu UE. Cu Rusia am trăit deja 50 de ani, atâta amar de vreme. Eu zic că e timpul să mai trăim și cu alții. Și chiar dacă-i viața mai bună în Orhei, Șor se duce cu banii noștri, iar viața o să fie ca înainte”, spune Maria.
Și, înainte de a urca repezită în mașina ginerelui, mai aruncă o ultimă vorbă de duh.
Tinerii noștri s-au dus deja în UE. Așa trebuie și noi acum.
Maria, 62 de ani, locuitoare din Orhei:
Vizavi, un grup de tineri și-au dat întâlnire pentru a o sărbători pe Anamaria, o tânără studentă care a împlinit 20 de ani și a ales să rămână în Orhei.
Tânără studentă: „Da, orașul s-a dezvoltat foarte mult”
„Avem și aici colegii. Un colegiu de Pedagogie și altul de Medicină. Sunt oportunități. Avem cu ce ne ocupa. Mai sunt și marketuri de unde să ne luăm haine frumoase”, povestește tânăra cu zâmbetul pe buze. Își amintește și ea că orașul era ceva mai cenușiu în urmă cu câțiva ani, dar se ferește de polemici politice.
„S-a dezvoltat foarte mult și, da, mulți cred că asta se datorează lui Ilan Șor. Cred că cei mai mulți oameni în vârstă și adulți îi sunt recunoscători într-un fel lui Șor. Eu nu știu dacă ce s-a întâmplat în Orhei i se datorează ori nu lui Șor”, încheie Anamaria.
Tinerii și frica de a vorbi despre politică în Orhei
Ieșind dintr-un restaurant, Richard răspunde simplu: „Nu mă plâng. Viața e bună în Orhei. M-am născut și am crescut aici, deși am muncit și peste hotare, în Franța, Polonia și Rusia. Dar m-am întors să-mi fac familie aici”, spune tânărul de 26 de ani, care nu poate ignora faptul că orașul e mai curat și liniștit decât în epoca pre-Șor.
Însă și el se ferește să vorbească despre politică, spunând că nu-i vede rostul.
„Pe mine nu mă interesează manifestațiile astea pro- ori anti-UE. Eu vreau doar stabilitate la mine acasă. Oricum nu suntem noi de alegem dacă Moldova se duce cu Europa ori cu Rusia. Moldovenii sunt niște pioni. Nu-i în puterea noastră, așa că e doar pierdere de timp să mergi la proteste, mitinguri și de astea”, încheie cu un zâmbet Richard.
Un alt tânăr moldovean nu pleacă ochii la panseluțele din Orhei, căci „ce contează că ai flori peste tot, când oamenilor le e greu să-și achite și facturile”, spune Ion, 33 de ani.
Venit din Găgăuzia, tânărul se scuză în repetate rânduri pentru greutatea limbii sale române, dar vrea să-și spună opinia despre Orhei și Moldova.
„E frumos aici, dar și frumusețea asta e pe banii oamenilor. Și mă gândesc la ce ajută că-i frumos, dacă salariile îs tot mici. Din păcate, oamenii sunt prea obișnuiți cu sărăcia, cu corupția. Lucrurile astea nu mai stârnesc nicio revoltă în ei. Sincer, eu aș vrea să fim în UE. Că dacă Rusia voia să fie bine în Moldova, era deja bine. Dar e clar că nu s-a vrut”, explică Ion.
Pentru el, o Moldovă europeană ar însemna că nu s-ar mai simți ca un străin în UE. Și nu-i singurul care speră la un asemenea viitor. Ajuns la vârsta pensiei, Vasile spune că mai rezistă doar pentru că vede lumina de la capătul tunelului – șansa europeană a Republicii Moldova.
„Eu aș vrea să merg la Chișinău. Dar, din păcate, nu pot pleca din oraș. Și mă doare sufletul, căci eu cred că un miting european la Orhei ar arăta într-adevăr lumii că noi suntem toți cu Europa”, zice Vasile.
Poate le e mai greu să ia autorizație în Orhei, că primăria e la Șor. Dar lumea ar ieși în stradă și aici, că doar nu suntem în Rusia să fim arestați pentru o bucată de hârtie goală.
Vasile, 63 de ani, locuitor din Orhei:
Parcul de distracție Orheiland s-a închis
La capăt de oraș, mai rămâne de vizitat doar Orheiland, un parc de distracții complet gratuit, ridicat de Ilan Șor în memoria tatălui său – afaceristul Miron Șor. Însă porțile sunt încuiate și doar câțiva muncitori se învârt în jurul unui carusel cu leagăne, în vreme ce la umbra unui montagnes russes spălăcit de ploaie e doar un container de gunoi achiziționat din fondurile USAid.
„Nu știu de când e închis. Nu vă pot spune. Dar se deschide pe 1 iunie. Gratuit, evident, cum o fost și până acum”, dă asigurări o doamnă, care-și trage ochelarii de soare pe nas sub un panou intens colorat ce anunță intrarea în magicul Orheiland. Ori ieșirea.
În ultima săptămână, numele lui Ilan Șor a apărut pe prima listă de sancțiuni adoptată de UE ca răspuns la acțiunile de destabilizare a Moldovei. Șor e în Israel, țara în care și-a găsit refugiu după condamnarea sa la 12 ani de închisoare pentru furtul miliardului din băncile moldovenești.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 27