ComenteazăSteagurile lui Caragiale din piesa “O scrisoare pierdută” au reapărut în satul Patru Fraţi, comuna Adâncata, Ialomiţa, sub forma a două sute de semne de circulaţie.
Acestea străjuiesc drumul ce desparte localitatea în două, întinzându-se pe nouă kilometri. Doar că aici, povestea este puţin diferită, “poliţaiul” şi-a făcut datoria. Două sute de semne în cap, amplasate din cinci în cinci metri! Nici mai mult, nici mai puţin.
“Să le numărăm, coane Fănică, să le numărăm… ”
Scoatem un pix şi o hârtie, apăsăm uşor acceleraţia şi pornim atenţi pe uliţa prăfuită. Curbă la dreapta, urmată de curbă periculoasă la stânga, apoi intrăm pe drum cu prioritate şi trebuie să reducem viteza, că urmează trecere de pietoni.
Suntem foarte atenţi la animale, că şi acestea apar pe panou, apoi realizăm că nu putem opri, că-i interzis prin semn. După care, viteza creşte şi scade brusc fiindcă urmează iar curbe la strânga şi iar la dreapta şi iar trecere de pietoni… Şi am pierdut şirul numărătorii.
O maşină trece din an în Paşte
Încălcăm legislaţia şi oprim maşina pe marginea drumului. Lumea se mişcă încet, semnele nu pleacă nicăieri. Sprijinit într-un umăr de stâlpul metalic al unui semn ce-i tronează în faţa porţii, un bătrân ştirb ne măsoară atent.
“Ce e, bre, cu semnele astea de circulaţie?”, îl întrebăm.
“Păi, Dumnezeu ştie, că pe la noi prin sat trece o maşină la o jumătate de oră. Eu zic să ne dea automobile la toţi, ca să învăţăm şi noi ce-i cu panourile astea multe de-a lungul drumului”, ne-a spus Vasile Ion (81 de ani), râzând de mama focului.
Vizavi, o femeie îşi scoate raţele la poartă. Dăm să traversăm, evident prin dreptul unui indicator de trecere de pietoni. Poate ne spune ea morala celor 200 de semne rutiere. Aproape suntem luaţi pe sus de o căruţă al cărei conducător a sărit câteva ore de legislaţie rutieră. “Ce faci, tataie, ne calci chiar pe trecere?”.
“Mă, oameni buni, mai rău mă încurcă tablele astea. Păi, dacă aş sta după fiecare panou, mi s-ar usca porumbul pe câmp şi ar închide aştia la crâşmă”, se scuză nea Gheorghe, un localnic de 63 de ani.
Îşi ridică pălăria de pe cap în semn de salut şi continuă să mâne atelajul, fără să ia în seamă vreun indicator. Calul tropăie uşor şi se mai opreşte să smulgă de pe marginea şanţului câte un smoc de iarbă.
Nu au apă curentă şi canalizare
Între timp, femeia cu raţele îşi adună orătăniile într-un loc şi începe să le numere.
“Câte raţe ai, mamaie?”, o întrebăm amuzaţi.
“Douăzeci, dă-le bolii, că mi-au mâncat sufletul. Stau numai pe stradă, noroc că pe aici trec numai căruţe şi biciclete şi le ocolesc ”, ne mărturiseşte lelea Safta (63 de ani) în timp ce loveşte uşor păsările cu o mătură.
“Dar câte semne de circulaţie sunt, ai idee, mamaie?”.
“Maică, mă plictiseam o dată şi am încercat să le număr, dar le-am pierdut şirul. Unele au mai căzut şi prin şanţuri, ruginesc pe acolo. Oricum, pe cine interesează? Mai bine ne-ar asfalta străzile secundare şi ne-ar pune apă curentă şi canalizare, că ne-am săturat să ne spălăm în lighean”, oftează femeia.
În sfârşit, un automobil trece în viteză, neţinând cont de limita de viteză. Praful se ridică până la nivelul semnelor de circulaţie. Raţele intră în panică şi o zbughesc în mijlocul străzii. Din păcate, ele n-au învăţat indicatoarele şi au tăiat cu nonşalanţă linia continuă.
Moşul de peste stradă zâmbeşte hâtru, căruţele n-au centuri de siguranţă, iar, cel mai important, în faţa cârciumii nu sunt semne de circulaţie. Viaţa la ţară e simplă şi se desfăşoară după propriile reguli.
Au golit bugetul statului cu 200.000 de lei
În anul 2012, cele 200 de indicatoare au fost puse în urma reabilitării a 20 de kilometri ai Drumului Judeţean 201 A, Moldoveni-Adâncata. Semnele rutiere din Patru Fraţi au costat 200.000 de lei, iar banii vin de la bugetul Consiliului Judeţean Ialomiţa.
Reprezentanţii instituţiei susţin că amplasarea acestora este perfect normală şi că locuitorii satului vor avea parte şi de asfaltarea străzilor secundare şi de canalizare. Secretarul general al Primăriei din Adâncata, Marian Tatu, afirmă că autorităţile au exagerat.
“Noi am fost puşi în faţa faptului împlinit, deoarece Consiliul Judeţean a decis. Cred că totuşi sunt cam multe semne pentru o localitate fără o circulaţie intensă”, ne-a declarat Marian Tatu.
Fotografii: Gabriel Pătruţ