REPORTAJ. Fericirea „pe caiet”. „Ca la țară, tataie. Aici nu e Capitala”. Sute de mici, bere multă și fotbal de plăcere, în comunele de dincolo de București

În comuna Finta, barul lui Ion Aciubotăriței e atracția sătenilor. De dimineață până seara, localnicii vin aici pentru un pahar de coniac, de rom sau o bere rece.

„A lu’ «Boacă» e celebru de ani de zile. Bravo lui, că s-a descurcat. E și băiat de comitet, mai dă și gratis, mai dă și pe caiet! Ca la țară, tataie. Aici nu e Capitala… Noi venim la el, stăm la un rom, la o sticlă de bere, vorbim, povestim, mai jucăm o tablă. Să treacă timpul mai repede”, ne spune unul dintre obișnuiții casei.

Ziua de meci aduce vânzări-record la mici

Nelu e grataragiul din micuța comună de patru mii de suflete. Mai ales în zilele cu meciuri în județeana de Dâmbovița, „Boacă”, așa cum e poreclit, scoate grătarul din curte și îl pune direct în fața casei, pe trotuar. Echipa locală joacă în Liga 5, însă fotbalul e mai mult de plăcere. Chiar și pentru jucători, dar mai ales pentru localnici.

Nelu cumpără toate produsele de la marile magazine, apoi frige micii pentru pofticioși. În zilele în care lumea se strânge la teren, face și 400 de mici. Îi vinde cu trei lei, cu tot cu pâine și muștar incluse în preț. Cârnăciorii sunt cinci lei, iar o ceafă bine asezonată cu mirodenii e 15 lei.

Recomandări

Agamiță Dandanache, varianta 2024. PNL și PSD continuă tradiția impunerii de oameni de la centru în teritoriu

Trendul scumpirilor n-a prins la barul comunal

Grataragiul e cunoscut de ani de zile. Când a văzut că afacerea a prins cheag, s-a gândit, ca toată lumea, să se alinieze și el trendului cu scumpiri. Chiar dacă merge pe aceeași rețetă de ani de zile, mici, cârnăciori și multă bere, oamenii au tras imediat frâna când prețurile s-au mărit, iar vânzările au început să scadă rapid.

„Domne, el a vrut să facă micul patru lei. Lumea ține la leu, la țară. Vânzările au scăzut. Plus că unii au început să se ducă mai la deal la o altă cârciumă. Cum a micșorat iar prețul, cum s-a făcut coadă! Are o viteză la dat din mâini… Acum vinde câte 20-30 de caserole d-alea mari de la Metro cu mici, pe patru ore cât stă lumea la stadion”, spune unul dintre clienții fideli.

Aciubotăriței și-a implicat în afacere și familia. Fata vinde la bar și dă o mână de ajutor la grătar, iar soția alimentează afacerea comunală cu tot ce trebuie atunci când Nelu e șeful grătarului. Ba cu pâine, ba cu murături proaspete la borcan. Nelu glumește cu clienți săi: „Știi cum stă treaba, tată? De aici nu pleacă nimeni nepăcălit! Sănătoși să fim, că aia e important”.

Recomandări

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”

Viața la țară e superbă, e extraordinară, e bine, chiar binișor! Nu e, domne, dracu atât de negru, dar nici ceva nemaipomenit. Fiecare înțelege ce vrea, fiecare face ce vrea

Nea Dragnea, localnic din județul Dâmbovița:

„Viața la țară nu e chiar așa simplă cum spune lumea”

Din Dâmbovița ajungem în Prahova. În comuna Ceptura, la 80 de kilometri de București, toată viața oamenilor e influențată de vin.

De la primar, până la antrenorul echipei de fotbal, toată lumea are hectare de pământ cu viță-de-vie. De exemplu, Crama Ceptura produce zece milioane de sticle anual, prelucrează zece mii de tone de struguri și stochează șase milioane de litri.

„Viața la țară nu e chiar așa simplă cum spune lumea. Primăvara trebuie să dai drumul la muncă, pe podgorie, să ai grijă, să uzi, să te îngrijești. Dacă ai o vară rea, secetoasă, trebuie să bagi mâna la sacul cu economii să scoți bănuți pentru irigații. Apoi începe culesul, după, producerea vinului. E simplu, nu? Nu e deloc așa cum pare”, ne transmite unul dintre localnici.

Recomandări

Putin e „ca bunicul meu care se îmbată la o petrecere de familie și îi deranjează pe toți”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (III)

Fotbalul, apoi vinul și pastrama

Aici, e clar că toată lumea se ocupă de vie. „Din tată-n fiu, domnule”, continuă specialistul. „Altfel ce să facem? Așa a lăsat Dumnezeu zona asta, trebuie să ne îngrijim. De la domnu’ primar, până la șeful de post sau antrenorul băieților ăștia de la fotbal, fiecare are în mașină șase sticle de vin la orice oră. Suntem o zonă celebră pentru așa ceva!”.

Inclusiv când joacă echipa locală, spectatorii sunt cu gândul la șprițul de după. „Băieții mei, dacă batem azi, facem chef mare. Aici victoriile sunt stropite cu vin, mai băgăm și-o pastramă. Facem spectacol, ne simțim bine, uităm de griji, de probleme. Fotbalul e mai mult de distracție, vinișorul e pasiunea noastră”, ne spune un fan al echipei care joacă în Liga 6 din Prahova.

„Țuica mea e vitamină curată!”

Dacă la Ceptura, oamenii sunt cu vinul, în Puchenii Mari, localnicii sunt cu țuica, dar și cu vânzarea legumelor din propria gospodărie.

 „Sunt campion mondial la pahare, crezi că mă joc? Asta e vitamină curată! Țuică adevărată, produsă natural, la mine-n curte. Am făcut câteva sute de litri, dar nu vând! Nu vând, domne, păi, eu ce mai beau? Ha, ha, ha! Dacă le dau jucătorilor să bea un pahar din ăsta, nici nu mai știu să dea cu piciorul în minge”, spune unul dintre oamenii locului.

Inclusiv primarul e dezamăgit că tineretul nu mai iubește sportul așa cum era odată. 

„Domne, pe vremuri aveam patru echipe în comună! Vă dați seama ce război, ce bătălii mari se dădeau? Acum abia strângem de o echipă, iar de «tineret» s-a ales prafu’, l-am și desființat! Avem planuri cu ei, dar să vedem… Nu mai e interesul de pe timpuri, tinerii de azi au alte planuri, alte gânduri”, spune edilul Constantin Negoi.

Prețuri mai mari ca-n București

Pe lângă țuică, oamenii mai vând la porți tot ce cultivă prin gospodărie. Lumea mai oprește mașina pe marginea drumului național care duce spre stațiunile din Valea Prahovei.

Oul de găină e 1,8 lei, kilogramul de ceapă albă e 9 lei, iar cartofii sunt 5 lei. Prețurile sunt mai mari decât la București, dar localnicii se laudă cu „produse de calitate, fără draci în ele, ca la voi acolo la Capitală”. 

Dacă pe vremuri, precupețele de ocazie din fața porților mai lăsau din preț, acum nici nu mai negociază: „Păi, ce, lumina e mai ieftină aici decât la matale acasă?”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro