REPORTAJ. În comuna cu cei mai mulți asistați social fără școală din țară, oamenii vor să se întoarcă în sălile de clasă. „E o rușine pentru noi”

• La nivel național, 22% dintre beneficiarii ajutorului social nu au terminat școala, adică aproape 38.000.
• Ministerul Muncii se angajează, printr-un parteneriat cu Ministerul Educației, că-i va școlariza pe cei care vor, doar că i-a numărat greșit. În comunicatul de presă este precizat că 14.000 nu au terminat școala, însă rapoartele solicitate de Libertatea arată că sunt aproape de trei ori mai mulți.

„Semnează cu degetul sau fac acolo o mâzgălitură”

În județul Brăila, anual, în jur de 100 de persoane termină ciclul primar sau gimnazial prin programul „A doua șansă”. Acum sunt 34 de cereri de înscriere în plus într-o singură comună, Viziru. Întâmplător, este și comuna cu cel mai mare număr de beneficiari de ajutor social care n-au fost deloc la școală, 134.

„Semnează cu degetul sau fac acolo o mâzgălitură, să se vadă că au semnat. Dar îi știm pe toți, le citim documentele, le explicăm ce se întâmplă cu cererea și semnează cum se pricep”, explică Tudorița Mungiu, asistentă socială în Viziru de 20 de ani. Ea le-a spus că ar fi bine să se întoarcă la școală, dacă tot se extinde programul Ministerului Educației, și i-a pus pe o listă.

Acum așteaptă să vadă dacă inspectorul școlar județean aprobă clasele. Ar fi nevoie de trei clase numai în comuna Viziru, numărul celor dintr-o grupă la „A doua șansă” fiind de 12-15 cursanți.

Recomandări

Cernobîlul de la Valea Călugărească, Prahova. Autoritățile și-au dat acordul pentru un mare depozit de gunoi lângă munții de deșeuri industriale. „Roșia Montană se mută la noi!”

„A doua șansă” este un proiect pe care Ministerul Educației îl desfășoară de zece ani și care asigură școlarizare celor care fie nu au fost deloc la școală, fie au abandonat. Au existat astfel de programe, cu alte denumiri, încă din 1999. Acum este un program gândit pentru persoanele peste 14 ani sau care depăşesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei.

Acum, singura școală unde există o clasă este la Unirea, comuna vecină, la 18 kilometri distanță de Viziru. Primăria ar dori să le asigure transportul la școală, numai să se organizeze grupele.

„Dacă s-ar face în fiecare școală din localitate măcar două clase, cred că ar fi ceva”, spune Tudorița Mungiu. În tot acest timp, femeia a văzut cu ochii ei cum sărăcia se moștenește din tată-n fiu și linia care o leagă este lipsa școlii.

Cifrele Ministerului Muncii sunt contradictorii 

Pe 18 martie, ministrul muncii, Raluca Turcan, și ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, semnau un parteneriat prin care se angajau să extindă programul „A doua șansă” și să asigure locuri în școală „pentru persoanele apte de muncă, dar care nu au studiile primare sau gimnaziale finalizate, persoane care nu au un loc de muncă și al căror venit este doar cel din ajutorul social”.

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Ministerul Muncii a anunțat tot atunci că a identificat un număr de 14.000 de persoane fără studii finalizate la nivel primar sau gimnazial. Libertatea a cerut raportul și, în realitate, sunt 37.945, din care aproape 14.000 care n-au făcut decât 8 clase.

La finalul anului trecut, erau aproape 174.000 de beneficiari de ajutor social. Asta înseamnă că 22% din totalul celor asistați social nu aveau studii finalizate. Dintre aceștia, 2 din 10 nu au fost deloc la școală.

Nevoia de școlarizare ar fi cu mult mai mare și decât a școlarizat Ministerul Educației până acum prin acest program.

Așadar, ar fi o provocare să școlarizeze 14.000, așa cum anunța comunicatul Ministerului Muncii, și cu atât mai mult o cifră de două ori și jumătate mai mare, cât spun că ar fi nevoia, din rapoartele primite de „Libertatea”.

Recomandări

„Nu trebuia să te pui cu Putin”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii de Aleksei Navalnîi”, care va apărea în România pe 22 octombrie

„Ei nu mai au unde să-și câștige pâinea”

E o zi de primăvară cu soare și un cer de un albastru timid, ciupit de nori mici și albi. Sub el, Rădița Coica a întins mai multe sârme de haine colorate. Este mama a cinci copii și are zi-lumină treabă în gospodărie. Iar de un an, mai are pe cap și școala online. Doi băieți sunt încă în școala generală și cu cel mic a mai stat și la ore. „Dacă eu nu știu să umblu, nu știu ce făceau ei acolo. Dar auzeam și eu”, spune femeia.

Rădița are 42 de ani și doar trei clase. Toată viața a lucrat „cu ziua”. Nici soțul ei n-a fost la școală, amândoi primesc cei 142 de lei pe lună, de la stat. „Am fost la școală, dar am fost puturoasă. Un an am rămas repetentă și nu m-am mai dus”. Dar a ținut ca toți copiii ei să nu-i calce pe urme și să facă măcar opt clase.

Pentru că a fost greu pentru mine. Dacă aveam și eu zece clase, poate că nu mai eram pe-aici. Poate că aveam și eu un viitor mai bun. Ești copil și nu-ți dai seama…

Rădița:

Marian, băiatul ei, e într-a V-a. A primit tabletă pentru școala online, dar s-ar întoarce oricând fizic la școală. „Dar fără mască!”. Recunoaște că nu se omoară cu școala. „Mie nu mi se pare că să învăț e un lucru util”, zice Marian.

„Noi am avut unde să muncim, ne duceam cu ziua la vie, luam banii, veneam acasă, le puneam pâinea pe masă. Dar acum ei nu mai au unde să-și câștige pâinea. Măcar să aibă acolo o școală cât de cât, să se ducă la muncă”, crede și mama lui, care din toamnă se întoarce la școală, împreună cu soțul.

Marian vrea să fie mecanic și de gura celor mari din jurul lui spune, fără convingere: „O să mă duc la școală. O să învăț…”.

„Am întâmpinat situații în care copiii nu vor să meargă la școală. Spun: «și ce? Nici mama, nici tata nu au fost la școală și ce, nu știu să numere banii?». Deci ei se rezumă la atât: să știu să număr banii, să știu să primesc rest”, spune asistenta socială.

Înapoi la școală, la 44 de ani

Soții Penelopa și Norel Gheorghe nu au fost deloc înscriși. Amândoi își dau seama azi, la peste 40 de ani, ce nenoroc au avut să nu fie dați la școală.

„Părinții noștri ne-a dus pe noi în Baltă, la muncă, de la 12 ani. Am stat în apă până la brâu și puneam coloanele acolo. Am reumatism, diabet, de toate”, spune bărbatul de doar 47 de ani. Nepoțelul lui îl ia în brațe și îi arată că s-a spălat pe mâini, apoi îi cuprinde fața. „Bravo, tataie”, îl încurajează bărbatul. Nu vor ca el să aibă aceeași soartă ca ei. Acum e la grădiniță.

Penelopa și Norel au plecat în străinătate în anii 2000 și așa s-au ridicat puțin. Au lucrat prin Italia, Spania, Marea Britanie. Acum au copiii plecați și ei au grijă de nepot. Și-au dat toți cei trei copii la școală și sunt mândri că au făcut-o. 

Acum cinci ani, fiica lor de 21 de ani a murit într-un accident de mașină și a fost un șoc din care își revin cu greu. Penelopa merge la psiholog, la Brăila, periodic. În urma tragediei, nu și-au mai dorit nimic. Dar viața cu ale ei te obligă să trăiești. Și acum, Penelopa e decisă să meargă la școală.

„Mă duc la Brăila undeva și nu știu ce înseamnă. Și eu pe cine să pun să citească acolo, că mi-e și rușine: «Doamnă, nu știu ce scrie sau nu știu ce înseamnă…». Este o rușine pentru noi…”, spune femeia. „Dacă mi-o fură cineva?”, glumește Norel. Apoi își dă seama că ar putea să meargă și el.

„Fără educație nu faci nimic”

Îngrijorarea asistentei sociale din Viziru este ca după ce i-a înscris pe listă, să nu se mai țină cursurile. Cererea este mare și oamenii s-ar îndemna unii pe alții. Își amintește de o mamă care s-a înscris singură, înainte de hei-rup-ul de la ministere. Avea 40 de ani. „A spus că e pentru ea și pentru a fi ajutați copiii și a terminat anul trecut șase clase. Știe să scrie, să citească, înțelege ce citește. Pentru mamă este un pas important”, spune Tudorița Mungiu.

Situația acestor oameni fără carte s-a îngreunat în pandemie, când au rămas cu copiii acasă.

În momentul în care au văzut că nu se descurcă, au conștientizat cât de mult înseamnă să faci acolo minimum de opt clase.

Asistentă socială:

Vede cum reușita la școală a copiilor este cea mai mare reușită a multor părinți. „Educația este foarte importantă, fără ea nu faci nimic”, crede Lenuța Constantin. Are 31 de ani și doar ea și un frate au terminat zece clase, cu mari eforturi din partea părinților.

„Veneam fără mâncare, fără nimic la școală. Veneam cu un rând de haine cred că și două săptămâni la rând. Sor-mea mai mare n-a făcut școală deloc, pentru că n-a avut mama posibilitate”, spune femeia. Soțul ei este înscris acum în „A doua șansă”. A făcut doar patru clase. Au o fată la grădiniță și una în clasa a V-a, care este mândria lor.

„Avem note extraordinare, am fost și la olimpiadă la matematică și română”, spune mama. Prin copilă, toți din familie au reușit.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro