La Mătăsari ar vorbi toată lumea. Și o face, dar în șoaptă. De când trei mineri de la exploatarea Jilț Sud au murit striviți, pe 17 ianuarie 2023, după ce mașina care îi scotea din tură s-a răsturnat, reacția localnicilor a trecut prin diferite stadii.
În primele minute a fost furie. Apoi, de la Târgu Jiu, unde își are sediul compania-mamă, Complexul Energetic Oltenia (CEO), s-a dat semnal de tăcere. Subit, 500 de angajați au primit interdicție să vorbească nu doar despre accident, ci și despre condițiile de muncă.
Sub protecția anonimatului însă au făcut-o destui. Azi, Libertatea adună mărturiile despre o carieră care, spun angajații, merge către dezastrul final, „din inerție”.
Cum e la fața locului
10.000 de angajați erau în bazinul Mătăsari în perioada de maximă activitate. Aproximativ 1.000 au rămas astăzi.
E o zi ploioasă la Mătăsari, iar soarele a ieșit ca să apună peste ceva ce arată deja apus: scheletele de blocuri și pereții din care umezeala nu iese nici vara.
Drumul forestier prin pădurea satului Croici, aflat la 5 minute de comună, e, la rându-i, sumbru. Aduni pe cizme kilograme de noroi și țărână galbenă. E singura cale naturală de acces în exploatarea minieră de suprafață Jilț Sud. Și singura nepăzită. Din comuna Mătăsari și până în celălalt capăt al minei, satul Miculești, sunt aproape 4 kilometri în linie dreaptă.
Jos, la câteva sute de metri de locul în care s-a răsturnat mașina cu muncitori, arată ca harta nordului Canadei. E mai multă apă decât pământ.
Poză cu cizmele de cauciuc acoperite de apă către un miner. Mesaj înapoi de la el: „Realizați că, dacă acolo, în vârful dealului, e noroiul atât de mare, pe platformele de lucru ale excavatoarelor și pe drumurile de acces pe lângă benzi, unde se scurge toată apa de pe versanți, e urgie?”.
Accidentul
Marți, 17 ianuarie, o mașină denumită de ortaci informal „tanchetă” s-a răsturnat. În ea erau 25 de persoane. 3 au murit. Peste 10 oameni au fost răniți.
Minerii sunt de acord că nu a fost o defecțiune tehnică, iar problema a fost cu „drumul de acces”.
„Mașina cobora o pantă. Nu că s-ar fi rupt frânele, dar acea tanchetă, cum o numim noi, n-a putut să se oprească, a alunecat și apoi s-a răsturnat. Sigur, e o problemă și cu mașina, pentru că aia numai de transport persoane nu e”, povestesc ei.
Ortacii s-au stins asfixiați. Patru tuburi de oxigen transportate în aceeași tanchetă se răsturnaseră peste ei. Colegii lor scrâșnesc din dinți când privesc poza cu ei scoși în nămol, pe jumătate dezbrăcați. „Din țărână venim și în țărână o să ne întoarcem”, recită din Biblie. Fotografiile din acel moment nu pot fi publicate.
În aceeași zi, la mina vecină, Jilț Nord, minerii au rămas blocați în mașina care-i transporta. Au ieșit „pe sus”.
De-aici se răsfrâng primele trei probleme. Drumurile. Mașinile. Condițiile de transport.
1. Drumurile. „Prima problemă, drumurile nu sunt amenajate. Ele nu se balastează deloc. Și sunt practicabile până la prima ploaie. Acum, cum a plouat vreo patru zile înainte de accident…”, spun minerii.
Există un depozit de piatră? Sigur. De ce nu se folosește piatra? Din mai multe motive, zic ei.
În primul rând, motivul neoficial. Pentru că primarii au înțelegeri cu unii dintre șefi, angajați, și folosesc pietrișul la altele. Ca de exemplu, la construcția de drumuri. Uite, de exemplu, la anul e campanie electorală. Ulițele se vor pietrui inclusiv cu piatră de la carieră.
Ortacii povestesc:
Mai e un motiv, oficial. „Să-i spunem volatilitate”, zic ei. Minele sunt într-o continuă mișcare, așa că exploatarea nu arată mult timp la fel. „Se întâmplă fenomenul de ripare, adică aceste căi de acces, benzi, se deplasează pe orizontală, în funcție de cât se sapă”.
Așa că nu își permit să se piardă atâta piatră, după ei, degeaba și se amenajează doar din pământ. Nu se mai poate recupera nimic. Piatra n-o folosesc, pentru că se merge pe economie.
Mineri de la Unitatea Minieră de carieră Jilț Sud:
2. Mașinile
Vorbim cu un alt angajat al Complexului Energetic Oltenia. Cineva care spune: „am avut șansa să particip la unele licitații”.
„Cum se face? Prestatorul respectiv vine cu niște tanchete foarte aranjate. Frumoase, vopsite. Se face vizualizarea, procesul-verbal, semnează toată lumea că e în regulă, apoi ei trimit către mină jafurile astea pe care le vedeți și care au cel puțin 60 de ani”, zice omul.
Șoferii își repară singuri mașinile. Am vorbit cu ei. Li se spune de la firmă că ai mașina pe mână și te descurci. Ai nevoie de aia? Cumpără. Ai nevoie de becuri, alternator, curele de alternator? Cumpără. Ei, săracii, și le făceau singuri, ca să nu rămână fără loc de muncă.
Angajat Complex Energetic Oltenia:
3. Firmele
Minerii spun că cele două firme principale care aduc mașini sunt Dogerik și Succes Nic, ultima a omului de afaceri Nicolae Sarcină. G4Media a scris despre el, anul trecut, că DIICOT i-a clasat dosarul de evaziune fiscală și spălare de bani.
Sunt două firme implicate. Una dintre ele este Dogerik, care aduce mașini pe care le numim, aici, chiar așa. Dogerik-uri. Sunt mașini de pompieri luate la mâna a doua, a treia de prin Germania. Au fost mașini de pompieri. Alea ca transport de persoane sunt mai bune decât celelalte, că nu ai posibilitate să bagi materiale.
Minerii spun:
Libertatea a descoperit un contract cu firma Dogerik Trans SRL de acum 3 ani, de la sfârșitul lui 2019. S-a făcut pe repede-înainte, CEO invocând extrema urgență. Contractul de „închiriere vehicule transport mixt, persoane și materiale, cu şofer, pentru cariera Jilț Sud” e în valoare de aproape 300.000 de lei, adică aproximativ 60.000 de euro.
Însă tanchetele sunt de la cealaltă companie: Succes Nic. „Acestea sunt de două feluri. Autoutilitare pentru persoane și mixte. Ce înseamnă ultimele? Au o carlingă în spate, unde se transportă materialele. Plus 6 locuri, apoi lângă șofer mai sunt două locuri. Practic, sunt 8 locuri + transport”, afirmă ei.
În acest moment, firma Succes Nic, a lui Sarcină, se află în reorganizare judiciară. Libertatea a încercat să-l contacteze pe patronul Nicolae Sarcină, fără succes însă.
4. Condițiile de transport
Minerii spun că n-ar avea voie să stea cu materialele în spate. În regulamente, geamurile mașinilor trebuie să aibă minimum 80 de centimetri. Mașina să fie cu băncuțe. Cu centuri. „E degeaba să spunem că nu există așa ceva, înțelegeți că nu există”, povestesc ortacii.
OK. Dar de ce se urcă minerii atât de mulți? Nu sunt mai multe mașini? E o decizie a conducerii să înghesuie atâția oameni? Sau e decizia lor?
„Tanchetele sunt patru. Pentru linie de haldă, două și pentru excavație, două. De multe ori, aveau avarii. Și din patru mașini mergeau numai două. Sau s-o luăm altfel. Uite, de exemplu, să luăm cazul băieților de la mentenanță, care au sediul mai departe. Ei dacă terminau treaba și nu mai aveau mașini până la 3, se înghesuiau cu ceilalți. De fapt, în loc să urce 8 oameni în patru mașini, ei urcă 8 ori 4 egal 32 de oameni într-o singură mașină”, e explicația pentru aglomerație.
Nu vrei să te urci? Te duci acasă. Drumurile nu s-au reparat și nu s-au amenajat niciodată. Oamenii sunt presați și pistonați.
Mineri de la Jilț Sud:
După accidentul de la Jilț Sud, reporterii Antena 3 au filmat următoarea mașină, cea din schimbul trei. Au prins în imagini 35 de oameni înghesuiți.
„Nu s-a investit nimic, se mai umblă și pe la motorină… E o vorbă foarte proastă a românului, «De unde muncești, de-acolo trăiești»”, completează angajați și foști angajați.
5. Improvizații
„Dacă cineva dintr-o carieră din Germania ar veni aici, ar face ca ardeleanul la girafa din grădina zoologică, n-ar crede că există așa ceva”, cred minerii.
„În atelierul mecanic nu mai există piesă nouă. Se taie tablă dintr-o parte și se sudează în altă parte. Improvizații, mecanicii și lăcătușii lucrează cu scoabe de metal ca să astupe problema respectivă. Era de așteptat că se va întâmpla asta”, spun ei.
Verifică autoritățile ce se face în mină? Că se umblă cu mașini fără ITP care transportă oameni?
„Poliția sau Rutiera n-are nicio atribuție acolo. Acolo poliția vine doar când se fură cablu. Intră echipați de către noi, le dăm noi cizme și o iau la pas să facă un CFL (cercetare la fața locului, n.r.). În rest n-au ce căuta acolo”, spune un miner.
Cât despre tanchetele alea, unele nici nu au voie să iasă pe drumuri publice. Erau unele care n-au ITP de ani de zile, deci n-au cum să meargă pe drumuri publice. Asta înseamnă că n-ai voie să transporți nici oameni.
Fost angajat UMC Jilț Sud:
Contactat de Libertatea, șeful Complexului Energetic Oltenia, Daniel Burlan, a spus că poate răspunde abia miercuri la întrebări. Luni era amenințat cu demiterea, iar minerii intraseră într-o scurtă grevă spontană.
Infarct și accident la picior
Jos, în comună, lumea vine la priveghiul lui Dragoș Pârjol. La 29 de ani, e cel mai tânăr dintre cei stinși la Jilț Sud și singurul din Mătăsari. Colegi, vecini și rude vin pentru ultimul omagiu la casa părintească din spatele blocurilor. Mașinile parcate în față au poza lui în parbriz. Autorităţile au anunţat că vor plăti pentru înmormântarea celor trei. Funeraliile au avut loc la finalul săptămânii.
„Poa să le deie miliarde, tot degeaba! Părinţii sunt disperaţi, familiile s-au măcinat”, oftează o femeie care a venit să-şi ia rămas-bun de la Dragoş. „Se duse un vlăstar de om. Şi rămaseră în urmă o nevastă şi un copil”, spune altă femeie. Au venit împreună cu soţii lor, mineri pensionaţi, specialiști în problemele din exploatare.
„Aşa a fost tot timpul aici. Nu e singurul caz. Chiar un neam de-al nostru, acum un an, a fost chemat înapoi la muncă după ce a ieşit din schimbul 1, s-a întors şi a făcut infarct pe miniexcavator. În septembrie 2021 s-a dus, i-au făcut acum, în toamnă, de un an”, spune unul dintre foştii mineri prezenţi la priveghiul lui Dragoş.
„Copilul meu n-are pulpă la picior, tot după un accident. Şi urcă prin nămol până la mină, că acum nu mai are curaj să meargă cu maşina. Dacă i se afundă cizma în nămol, rămâne desculţ. Pentru că nu sunt condiţii, domnule, îşi bat joc de oameni”, se plânge o altă doamnă din Mătăsari.
Fiecare enumeră problemele din exploatarea minieră aşa cum le-a văzut sau auzit de la apropiaţi: nămolul, drumurile, maşinile, reparaţiile improvizate, dezinteresul şefilor.
Ce e de făcut?
Pentru că de la mină n-au speranțe de schimbare, oamenii ar vrea ca măcar Legea 197/2021, cea prin care se pot pensiona mai repede, să nu mai lase loc de interpretări. Cronica Văii Jiului scrisese în noiembrie 2022 că unele case de pensii nu aplică actul normativ.
În spate, prin blocurile fără suflet făcute de Ceaușescu și rămase neterminate – sunt peste 10 – șuieră un vânt sinistru. Înainte aveau suflet – oamenii își mai adăposteau caii la parter și transformau etajele de sus în magazii.
Acum sunt pline de mizerie, dar nimeni nu îndrăznește să le dea jos. Ar fi prea greu și prea scump, spun locuitorii. Cei 4.000 s-au obișnuit să trăiască într-un cimitir de beton.
Pe fundal, un clopot anunță oamenii că a doua zi va fi îngropat Dragoș Pârjol. Dincolo de pârâul Jilț, de la care vine și numele minelor, un tren cu zeci de vagoane pleacă spre termocentrala de la Turceni.
Un alt semn că, de mâine, sutele de oameni se vor întoarce de unde au plecat azi. În glod.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 13Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro