REPORTAJ. „Jeni era pianista noastră, o comoară!”. Destinul tragic al pacienților care au murit la spitalul din Murgeni, după o viață petrecută prin instituții psihiatrice

Situat la 80 de kilometri de municipiul reședință de județ, orașul Murgeni din județul Vaslui a devenit cunoscut de-a lungul anilor pentru conflictele dintre clanurile care locuiesc acolo. La marginea orașului, pe strada ce poartă numele doctorului Eugen Mitrofan, dincolo de blocurile gri sărăcăcioase, se află Spitalul de Psihiatrie Murgeni. Construit din ordinul regelui Carol, a fost dat în folosință în anul 1908 și a funcționat ca spital comunal/orășenesc până în mai 2002. Atunci a fost transformat în spital de psihiatrie.

Joi dimineață, după o primă noapte geroasă, în fața spitalului din Murgeni, camerele televiziunilor stau aliniate, în așteptarea unei voci care să le spună ce s-a întâmplat cu o zi mai devreme. Trei pacienți ai spitalului au murit miercuri și alți 29 au fost transferați la alte unități medicale pentru că prezentau simptome digestive specifice unei toxiinfecții alimentare.

Muzică pe alei, anchetă în desfășurare

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Dincolo de zidurile care împrejmuiesc pavilioanele spitalului, în difuzoare se aude muzică. Spitalul este prevăzut cu stație internă, fiecare salon are propriul difuzor.

Muzica în surdină este un obicei uzual, de ani, spune asistentul social al spitalului, Sergiu Stratulat. El este cel care în ultimii ani a promovat terapia ocupațională în rândul pacienților de la Murgeni. Imaginile postate, cu acordul familiilor și al bolnavilor, pe pagina de Facebook a spitalului stau mărturie. De la Balul Bostanilor sau cel al Florilor, la competiții sportive sau de talente.

„Ceea ce apare pe Facebook se postează pentru că foarte multe rude ne-au cerut asta. Eu le spun pacienților, uite, ți-a intrat fata pe internet și ți-a dat like la fotografia în care apari. Sau copiii, sau… Fiecare activitate se termină cu diplome întotdeauna. Nu vă spun cât de mândri sunt ei că au luat diplome”, povestește asistentul social.

În timp ce de la difuzoarele din curtea spitalului răzbat versurile „Dance with me, make me sway”, câțiva angajați merg grăbiți cu dosare sub braț. Verificările încă nu sunt finalizate, reprezentanții Direcției de Sănătate Publică sunt încă acolo.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Managerul spitalului, Ionel Carp, a ieșit în fața camerelor pentru a răspunde la întrebările ziariștilor. Vorbește despre evoluția fulminantă a îmbolnăvirilor și mărturisește că nu era prima dată când spitalul din Murgeni primea mâncare de la mănăstirea din Florești, care ieri a primit o amendă de 40.000 de lei. Cauzele îmbolnăvirilor încă nu se cunosc.

Legătura dintre mănăstire și spital

Deși se află la mai bine de 80 de kilometri distanță, Mănăstirea Florești și Spitalul de Psihiatrie Murgeni au o relație foarte apropiată. Și asta pentru că în trecut, mănăstirea a funcționat ca secție exterioară de psihiatrie a spitalului din Vaslui. Foarte mulți dintre pacienții care sunt internați în prezent la Murgeni au venit de la Florești. Starețul mănăstirii le-a rămas duhovnic.

„Ei sunt prietenii noștri. Tot timpul ne-au primit la ei la mănăstire, tot timpul ne-au pus la masă la ei la mănăstire. În prima zi de Crăciun urma să fim la ei cu corul. Este o tradiție, pentru că o parte dintre pacienții noștri provin de acolo”, completează Sergiu.

Îmbolnăviri în cascadă

Mihăiță, bărbatul care a murit marți la spitalul din Murgeni, provenea de la secția de psihiatrie care a funcționat la mănăstire. Din 1993 a fost internat. De atunci, în 30 de ani, doar o singură dată a mai ajuns acasă, însă după puțin timp avea să fie dus înapoi cu Poliția.

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Evoluția îmbolnăvirii în cazul lui Mihăiță a fost fulminantă. A apucat să spună că îl doare burta. „Pare ireal. I-am văzut murind în brațele noastre. Evoluția a fost foarte rapidă, asta a surprins pe toată lumea, inclusiv medicii”, spune angajatul spitalului, martor la desfășurarea evenimentelor.

Când starea lui Mihăiță s-a agravat a fost chemată prima ambulanță. La sosirea echipajului, pacientul a fost găsit în stop cardio-respirator. S-au efectuat manevre de resuscitare, însă fără succes.

După declararea decesului, echipajul de la Ambulanță a plecat spre stație. Niciun alt pacient din spital nu mai punea probleme. La scurt timp însă, i s-a făcut rău Cristinei, femeia de 50 de ani. Ambulanța a venit din nou, însă nici pe ea, medicii nu au mai putut-o salva.

Cristina se afla internată în spitalul de la Murgeni din 1997, alături de sora ei mai mare. La început, tatăl lor le mai vizita, le mai lua acasă. Din 2000, după moartea tatălui, nu au mai părăsit spitalul de psihiatrie. Marți, sora Cristinei a ajuns și ea la urgențe, însă starea ei era mai bună. „Nu știm ce reacție va avea când va afla că sora sa a murit”, spune cu îngrijorare asistentul social.

Moartea doamnei Jeni 

După Cristina, îmbolnăvirile au urmat în cascadă, povestesc angajații spitalului din Murgeni. Afectați au fost pacienții din ambele pavilioane, astfel că gestionarea situației a fost cu atât mai dificilă. Angajații alergau cu aparatura dintr-o parte în alta. Nimeni nu-și putea explica de ce persoane fără comorbidități care să le pună viața în pericol cădeau secerate la scurt timp după ce acuzau starea de rău.

Doamna Jeni este cea de-a treia pacientă care s-a stins marți seara la spitalul din Murgeni. Pianistă, cu un spirit artistic înnăscut, femeia era considerată „comoara spitalului”.

„Jeni era baza noastră. Când au aflat că a murit, toți pacienții de la cor au venit și m-au întrebat ce facem. Cum o să mai cântăm? Le-am spus că de dragul ei trebuie să continuăm să cântăm”, insistă asistentul Sergiu.

„Nu vă dați seama cât a contat pentru ea pentru că s-a simțit valorizată”, ne spune Sergiu, cu tristețea pierderii cuiva drag.

Originară din județul Constanța, Jeni era internată la Spitalul de Psihiatrie Murgeni din anul 2008. De atunci nimeni nu a mai căutat-o, spun cei de la spital.

De altfel, mai bine de trei sferturi dintre pacienți nu mai sunt căutați de familie, potrivit reprezentanților spitalului din Murgeni. Nici în timpul vieții, nici după ce se sting. Cei de la spital se vor ocupa și de înmormântare.

„Din inerție, spitalul nostru face lucrurile astea. Dar nu-i chiar ok. Noi aici avem alt rol. Încercăm să ne ocupăm de viața lor și să îi îngrijim, să le fie bine. Că s-a întâmplat această tragedie acum nu mai ține de noi neapărat. Nu știu dacă putem vorbi în termeni de vinovați sau nu. Autoritățile vor stabili asta”, conchide Sergiu.

Mama vitregă a lui Mihăiță: Nu am bani să-l îngrop

La 80 de kilometri de Murgeni, în nordul județului, la granița cu Republica Moldova se află satul Ghermănești. Este localitatea natală a lui Mihăiță. Libertatea a mers joi acolo. În casa bunicilor, acolo unde a crescut Mihăiță, nu mai locuiește nimeni. Clădirea este în paragină. În aceeași curte și-a construit o cameră fratele lui Mihăiță. „Locuiește singur, este la ajutor social”, spune primarul comunei Drânceni, Mihai Morărașu. Tatăl celor doi frați s-a stins în urmă cu trei ani. Soția lui, mama vitregă a lui Mihăiță, locuiește singură într-o casă, la câteva ulițe distanță. „Tanti Aurica”, așa cum îi spun localnicii, a aflat ieri că Mihăiță a murit.

„A învățat carte, dar la un moment dat s-a întâmplat ceva cu el. Prin clasa a VIII-a a început să o bată pe bunica sa. Atunci l-au dus la spital că au constatat că are probleme. A mai venit o dată pe acasă și iar a făcut probleme. L-a dus poliția înapoi la spital. Eu nu am cu ce să-l îngrop. Am îngropat patru până acum, pe taică-su acum trei ani, nu mai am cu ce să-l îngrop și pe el”, spune femeia.

Reprezentanții Primăriei Drânceni spun că vor oferi un sprijin pentru înmormântare, dacă vor fi îndeplinite condițiile privind acordarea unui sprijin financiar. Mihăiță, asemenea celorlalți pacienți internați, avea domiciliul stabilit la Murgeni, pentru că doar așa îi putea fi eliberată cartea de identitate. Pentru pacienții pe care nimeni nu îi lua în spațiu, spitalul le era domiciliu și în buletin.

„Singuri au fost, singuri au rămas”, conchide asistentul social al spitalului.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro