REPORTAJ. La 26 de ani, Andrei veghează la căpătâiul mamei căzute la pat. S-a împrumutat 700 de lei ca să ia o ușă pentru casa lor care stă să cadă: „Muncesc să am grija ei! N-o s-o părăsesc niciodată!”

Când au văzut-o prima dată, acum foarte mulți ani, vecinii din Bârlad s-au minunat. „Era mititică, cu păr blond, cu ochi albaștri, ca o păpușă. Pe soțul ei îl cunoșteam de când eram copii, am fost la școală împreună. Și apoi ne-a adus-o pe ea. O mireasă atât de frumoasă”, povestește doamna Adela. 

Mirele a adus-o de la București. Maria era angajată la Laromet, fabrica de țevi de metal. Femeia își amintește de vremea aceea ca despre o perioadă luminoasă. „Lucram la București”. Și, când spune asta, ochii albaștri scânteiază în semiumbra camerei, dintre pernele și păturile în care a învelit-o fiul ei mai mic.

Vocea Mariei se aude slab, în schimb, se foiește în așternut să prindă tot ce șoptesc vizitatorii în jurul ei. „Îmi mai trece urâtul dacă veniți”, șoptește femeia de 55 de ani, rotindu-și capul pe jumătate acoperit de o căciulă tricotată. 

Istorie de familie cu alcool

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine”

De două luni, Maria n-a mai ieșit din cameră. A căzut și nu s-a mai ridicat. Jumătate de corp i-a devenit inertă, n-o mai poate stăpâni. Nu mai poate merge. Poartă scutece. 

Slabă și albă, zace întinsă pe pat, cu ochii închiși și geme. Împreună cu soțul ei a avut trei copii. O fiică, acum măritată într-un sat de lângă Bârlad. Apoi un fiu care s-a născut cu malformații congenitale și a fost preluat de Protecția Copilului și crescut într-un centru de permanență. A murit la 18 ani și mama lui încă îl plânge, „mi l-au luat, mi l-au luat și a murit”. 

Al treilea copil, Andrei, are 26 de ani împliniți și trăiește din ce câștigă muncind la unul sau la altul. La o tarabă la bâlci, la un magazin de cartier, la o sală de jocuri. Acum lucrează la o firmă de pompe funebre. Are 12 clase absolvite. 

Tatăl copiilor a murit acum câțiva ani. „Avea mai multe boli, care i s-au tras de la băutură. Un cancer, mai ales. Bea. A învățat-o și pe ea să bea. Beau amândoi. Se certau, se băteau. Nu, pe copii nu, pe copii îi iubeau și nu se atingeau de ei. I-au crescut cu dragoste”, povestește vecina Adela, care e și nașa de botez a lui Andrei. 

Strada din afara timpului

Pe strada din Bârlad unde locuiesc Andrei și mama lui oamenii se cunosc între ei. Casele sunt vechi, din paiantă, uneori îmbunătățite cu materiale noi, termopane, rigips, cărămizi aparente. Porțile și gardurile sunt mai mult sau mai puțin vopsite și dichisite. 

Recomandări

Autostrada peste Carpați care ar putea fi scoasă integral la licitație în 2024. Drumul montan de mare viteză, proiectat să fie inaugurat în 5 ani

Nu există apă curentă și canalizare. Doar planuri anunțate de Primăria municipiului. Oamenii iau apă de la cișmele aflate pe stradă sau în propria curte. Nu există rețea de gaze. De aceea, din când în când, prin dreptul porții lui Andrei trece câte un vecin trăgând o butelie în cărucior. Întreabă cum se simte mama lui, apoi se scotocește și scoate un 10 lei pe care îl întinde, cu un aer senin.

Să primești o vorbă bună sau o farfurie cu borș n-a fost niciodată prea greu pe strada asta. Nașa Adela îi rânduia pe copiii Mariei la masă, să mănânce lângă ai ei, îi spăla și îi chema să se uite la televizor. 

Cândva, casa unde stau Andrei și mama lui a fost conectată la rețeaua de curent electric. Dar asta a fost cu ani în urmă. Apoi, pentru că Maria și soțul ei au strâns datorii, curentul a fost tăiat și așa a rămas. „Eu n-am prins să avem curent în casă”, mărturisește Andrei.

Banii munciți pentru rețeta mamei

Lipsa curentului e o parte a problemei. Construită cu mâinile goale, de bunicii paterni ai lui Andrei, casa s-a măcinat încet, încet. Au căzut pereți, acoperiș, geamuri, uși. 

O singură încăpere a rezistat ruinei. Din banii câștigați de el, Andrei a amenajat-o încât să țină de cald iarna. A instalat o mică sobă de bronz și a reparat ramele ferestrelor. A împrumutat 700 de lei de la șeful lui și a cumpărat o ușă termopan, care să țină departe gerul. Încă are de achitat jumătate din ușă. 

Acum numără banii pentru rețeta mamei. 150 de lei pentru o lună, deocamdată. „Nu m-am gândit să cer ajutor de la autorități. Am încercat să ne descurcăm așa, din banii mei. Dar când mama a căzut la pat, când am văzut că nu-și revine, am chemat ambulanța”, spune băiatul.

„Nu s-a putut lăsa!”

El și mama lui n-au suferit de foame. Adică, intervine nașa Adela, „când nu aveau ei nimic, le aduceam eu, că stau peste drum”. Și acum vecina aduce mâncare pentru bolnavă, dar Maria abia se atinge de ea. Din hârtiile semnate de medici, după consultație și analize, reiese că toate bolile femeii se trag de la etilism cronic. 

„Da, bea. Bea și după ce i-a murit bărbatul. Bea, dar și muncea, îngrijea de copii, ținea casa curată, grădina cu flori, mătura curtea. Se ducea la lucru cu ziua, unde găsea. Era vrednică și nu stătea deloc. O vedeam de dimineața la treabă. Dar bea, păcat că bea”, spune doamna Adela.

Pe lângă paralizia care-o afectează de la brâu în jos, Maria a fost diagnosticată cu început de boală psihică și cu lipsă de vitamine. În 30 de ani, păpușa blondă în rochie de mireasă s-a transformat într-o umbră vineție, din care doar ochii mai par vii. 

„Nu s-a putut lăsa, săraca”, adaugă nașa Adela. Nu te vindeci de nicio boală printr-un simplu act de voință. Ca să se poată lăsa, Maria ar fi trebuit să meargă la medic mai de mult, să primească tratament de specialitate, să fie internată la dezalcoolizare, să aibă parte de sprijin din partea familiei, a prietenilor, a sistemului sanitar și a sistemului de protecție socială pe termen lung, nedeterminat. Toată viața.

Dosar la Protecție Socială

Abia acum, când nu se mai ține pe picioare, Maria a ajuns în fața unui doctor, care n-a avut mai mult de făcut decât să constate ravagiile alcoolului. La îndemnul unui voluntar de la Asociația Născută Înger, Andrei a făcut cerere pentru însoțitor personal și pensie de boală pentru mama sa. DGASPC Vaslui are acum dosarul în lucru și cântărește ce ajutor să acorde acestei familii. 

Băiatul vrea să se țină de serviciu și să câștige bani, pentru multele datorii și nevoi ale familiei. Așa că, pentru rolul de însoțitor personal, s-a oferit vecina Adela. „Știu să schimb scutece, Maria mă știe, stau aproape. Mi-ar veni ușor s-o îngrijesc, s-o spăl și s-o hrănesc zi de zi”, explică femeia. 

Andrei ascultă și dă din cap, aprobând. Vecinii din stânga abia s-au mutat și nu-i cunoaște. Vecinii din dreapta sunt la muncă în străinătate. Dintre copiii cu care Andrei se juca zi lumină pe stradă, a rămas pe loc numai el. Ceilalți fie s-au însurat, fie s-au mutat peste granițe, fie ambele. 

Zambile și planuri

Un cățel de pripas, în etate de vreo două-trei luni, s-a înființat în curtea din stânga, unde stau vecinii noi. Acum stă acolo, ca și cum așa era scris, și pândește, printr-o gaură din gard, răsadurile de flori plantate de Andrei. Anul acesta, fiul a pus bulbii în pământ, în locul mamei. 

Înfloresc zambile chiar și pe străduța ieșită din timp, unde mașini, trecători și pechinezi scămoșați forfotesc, se grăbesc și ridică praful în soare. Înfloresc pomi. Vișini, pruni, zarzări scutură un pic de alb pe trotuarele cariate și pe coamele cenușii ale caselor. 

„Ce îmi doresc eu? Să fie mama bine. N-o s-o părăsesc niciodată, orice-ar fi. Nu plec de lângă ea. Îmi doresc… desigur, o fată, să am o familie. Am fost îndrăgostit, da. Dar m-a părăsit. De câte ori mă împrietenesc cu o fată, ea mă lasă. Că nu am situație. Trebuie să am grijă de mama, nu am casă, stăm într-o cameră. Sper să găsesc pe cineva. O să trag, o să muncesc să fac casa cum era. Mi-ar trebui ajutor? Da, mi-ar trebui. Dacă e ajutor, nu spun nu. Dar la norocul meu… Până acum, singur am plătit, m-am descurcat”. 

A fost fericit, admite el, după un scurt moment de gândire. Când era copil. „Atunci aveam prieteni și nu aveam griji. Școală și joacă. Nu simțeam că n-avem una, alta”.

Dacă doriți să-i ajutați pe Andrei și pe mama lui, puteți lua legătura cu Asociația Născută Înger, pe pagina de Facebook sau puteți dona în contul:

RO37BACX0000002472541000
Gheltu Maria
Unicredit Bank

Cod BIC/SWIFT
BACXROBU

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro