ComenteazăSub scara rulantă de la Plecări, două doamne se sfătuiesc, în timp că tatăl și fiul mută haine dintr-un bagaj în altul. Au o greutate prea mare și nu știu cum să o distribuie și la ce să renunțe. La bunătățile gătite de mama, la niște haine? Cumpănesc bine, se uită la ceas.
„Noi suntem aicea două rânduri de părinți, ne conducem copiii care pleacă să lucreze la Dublin și suntem puțin emoționați, pentru că n-o să-i vedem o perioadă”, face pe ghidul grupului Luminița Cojocar. Fiul ei și cu prietena lui sunt plecați de zece ani din țară. Acum lucrează în IT în Dublin. Mama își amintește că cel mai greu i-a fost când fiul ei a stat doi ani în SUA, dar în Europa e mai bine, se pot vedea mai des.
Plecări. „Acasă e tot România”
„Ei au zis că vor să fie de 1 Decembrie și din timp ne-am unit cu toții, am sărbătorit azi, chiar dacă avionul pleacă în curând. Acasă e tot România”, spune femeia, care este profesoară de informatică la un liceu din Constanța. Și elevii ei sunt cu gândul să plece și asta parcă normalizează și plecarea fiului său. „Din păcate, foarte mulți tineri pleacă în afară, elevi de-ai mei se gândesc la o altfel de viață, mai bună, la alte oportunități”, mai spune profesoara. Ea speră că fiul ei se va întoarce la un moment dat.
„Acum se concentrează pe carieră, dar aici suntem noi, părinții, bunicii, eu cred că se vor întoarce. Acasă e tot România!” Se gândește poate naiv că într-o zi, România va fi reîntregită, nu cu granițele, cum doreau cei de acum 103 ani, ci ca număr. Și acel „plus unu” ar putea fi adăugat de fiul său.
Pe o bancă, între două bagaje, stă un alt părinte din Buzău, Ionel Fodulu. Așteaptă zborul spre Edinburgh, unde locuiesc cei doi fii ai lui, de 27 și 30 de ani. Au plecat acum trei ani și i-au spus deja tatălui că ei nu mai vor să se întoarcă. „Nu mi-a picat bine, dar ce pot eu să fac?”
Se bucură că băieții lui au o casă în Scoția, un loc de muncă bun în curierat, sunt căsătoriți și au copii. Până la urmă, plecatul este pentru cei tineri, crede Ionel. „Mie îmi place aici la Românica noastră. Acolo trebuie să înveți limba, m-aș simți străin acolo, aici mă simt acasă. Mie îmi place în țara mea. Așa, amărâtă cum este ea, dar e țara noastră.”
Sosiri. „Nu cred că se mai întoarce…”
A aterizat cursa dinspre Istanbul. Alin și Mihaela Goga s-au întors dintr-o scurtă vacanță pe care și-o doreau de mai mulți ani. „Eu sunt măritat și trebuie să-mi ascult soția. Ea mi-a spus s-o aduc acasă de 1 decembrie, că ne așteaptă fasolea cu ciolan să sărbătorim”, glumește bărbatul.
Fiica lor este studentă în Olanda și simpla amintire a plecării ei îi aduce lacrimi în ochi. Veselia se curmă brusc. „Nu cred că se mai întoarce…”, spune cu emoție Mihaela. Alin crede că problema cea mai mare a României astăzi, de care trebuie vorbit mai ales la ceas festiv, este migrația tinerilor. „Este un subiect care ar trebui să ne doară pe toți, pentru că știți că pleacă un oraș mediu în fiecare an din România. Iar idioții ăștia care ne conduc se gândesc doar la voturi în loc să se gândească la români”, spune nervos. Alin se îneacă de revoltă, lacrimile iar pornesc, așa că se depărtează spunând un „la mulți ani” gâtuit.
O statistică arată că 200 de mii de români pleacă în fiecare an, adică în jur de 550 în fiecare zi. Cu alte cuvinte, din totalul pasagerilor care trec prin Aeroportul Otopeni zilnic, 2% dintre ei sunt cei care pleacă definitiv.
Cei care rămân: „Plecarea din țară e o fata morgana”
Și Laura a fost cu prietenii la Istanbul. O minivacanță binemeritată, după doi ani de școală în pandemie. Este educatoare și de mâine va da piept cu nebunia testării copiilor. „De multe ori m-am gândit să plec din țară. Și acum dacă mi se oferă o oportunitate, aș pleca din cauza sistemului de sănătate, de învățământ, a salariilor care sunt cum sunt”, spune tânăra.
După o croazieră pe Nil, câteva excursii, inclusiv la piramide, Petru Nemeș e suficient de relaxat să nu-i mai pese că mai are încă un zbor de făcut până acasă, la Baia Mare. Inginerul este ieșit la pensie, dar încă mai lucrează pentru firma sa. Profită să lanseze un apel pentru tinerii care se gândesc să plece din țară. „Dacă vor să muncească, eu îi angajez. Nici nu trebuie să aibă cine știe ce specializări, cea mai bună pregătire se face la locul de muncă”, spune bărbatul.
Pensionarea i-a oferit mai mult timp, așa că merge des în alte țări. Anul ăsta a vizitat Franța, Austria, Germania și Italia, unde a întâlnit de fiecare dată români. După discuțiile cu ei, și-a format o părere fermă: „Plecarea din țară e o fata morgana!”
„Nu e mai bine afară decât la noi, nu. Plus siguranța pe care o ai la tine acasă, prietenii, familia, locurile natale, astea nu sunt de lăsat și de pierdut. Mai ales că merg câțiva ani afară și dup-aia nostalgia îi omoară și tot aicea ajung”, crede bărbatul.
Italia, de pildă, țara în care sunt peste un milion de români, se confruntă cu probleme similare cu ale noastre. O confirmă și Edin, un italian venit în București pentru câteva zile. „Italienii pleacă din țară din cauza locurilor de muncă și nu că își caută un loc de trai mai bun, ci alte oportunități. Cred că poate ar fi mai bine să rămână să lucreze aici”, spune tânărul.
Edin a văzut concertul fanfarei Jandarmeriei de Ziua Națională și i-a plăcut. Ține să amintească de legăturile noastre istorice: „Românii sunt până la urmă frați cu italienii, de la Imperiul Roman încoace, că romanii au venit să cucerească Dacia”.
Astăzi, noi și italienii mai avem ceva în comun: și diaspora noastră, și a lor numără în jur de 5 milioane de oameni. Numai că a noastră înseamnă 20% din populația țării, a lor sub 8%.