ComenteazăToți elevii se ridică în picioare când directoarea Lucia Minchevici deschide ușa clasei și o salută în cor: „Bună ziuaaa!”. Aceștia se numără printre copiii de gimnaziu ai Școlii nr. 194 din sectorul 4; poartă mască și au chiar și un fel de uniformă, o vestă roșie pe care o îmbracă peste bluză sau cămașă.
În timp ce profesoara de germană citește exercițiile unui băiat, restul ascultă curioși. Sunt aproape 30 de elevi, ca în mai toate clasele acestei școli, cu excepția pregătitoarei, unde au voie maximum 25.
În această sală, fiecare are un coleg de bancă, cele două mese cu picioare de un verde aprins sunt lipite. Mai distanțați de atât nu pot fi. Un ordin comun al Ministerelor Sănătății și Educației din octombrie 2021 spune că ar fi necesară o distanțare de 1 metru între elevi sau cea maximă cu putință, dacă nu se poate respecta recomandarea. Într-o clasă cu trei rânduri de mese și două culoare pe unde abia ai loc să te strecori, e o misiune imposibilă. Iar asta e realitatea multor instituții preuniversitare din România.
Școala 194 din București are însă niște avantaje în fața pandemiei. „Suntem într-o etapă de tranziție, de anul acesta am început să schimbăm mobilierul și avem pupitre individuale, dar n-am reușit încă pentru toate sălile”, spune directoarea. „În celelalte, elevii au rămas unul lângă altul. Insistăm să fie vigilenți și copiii, dar apropierea este inevitabilă, își doresc companie, se strâng la bănci”.
Această școală ocupă locul al treilea, alături de alta din sectorul 6, în ce privește numărul de elevi, adică 1.878, arată raportul Inspectoratului General al Capitalei pe anul școlar 2019-2020. Aici sunt numite, între altele, cele mai aglomerate școli și licee din București.
Toate ușile rămân deschise
Cele 27 de clase de gimnaziu și 34 de primar, unde predau peste 100 de cadre didactice, își desfășoară activitatea pe o suprafață de 3.150 de metri pătrați, incluzând etajele. Pe lângă clădirea principală a școlii, mai există un corp pentru semiinternat, o sală și un teren de sport, dar și două spații modulare care găzduiesc șase încăperi deschise înainte de pandemie pentru pregătitoare, cu grupuri sanitare și căldură.
Semiinternatul, cu program după ore până la 17.30, este și unul dintre motivele pentru care părinții se înghesuie ca ai lor copii să prindă un loc în această școală, explică directoarea Minchevici. Doar în perioada învățământului online s-a închis. În special cei de la pregătitoare și din clasa I beneficiază de acest program care include masă și somn la prânz, dar și activități recreative sau lecții sub îndrumarea unui pedagog. Hrana o asigură asociația părinților printr-o firmă de catering, iar serviciile de supraveghere sunt gratuite.
Peste tot în școală măsurile din ordinul comun se respectă, precizează directoarea. Toate ușile clădirilor rămân deschise, astfel încât elevii să intre pe cea apropiată de clasa lor și să se evite îmbulzeala. La ușă îi așteaptă dezinfectantul, iar pe coridoare, niște săgeți vișinii le indică direcțiile opuse, în funcție de unde vor să ajungă, ca să nu se intersecteze.
Elevii învață în două schimburi, cei mici dimineață, cei de la gimnaziu după-amiază, de obicei de la 13.00. După ce termină primii cursurile, se aerisesc sălile chiar și câte o oră, timp în care se dezinfectează suprafețele.
O școală cât un întreg sat. „Înainte de pandemie, dacă aruncai un ban în sus, nu cădea”
La 8 fără zece, ca din pământ, apar părinți și copii din toate părțile. Traseele lor, ca niște raze ale unui cerc, iar centrul cercului – Școala nr. 195 Hamburg din sectorul 3. Prinsă între blocurile Titanului, instituția de învățământ este cea mai încărcată din Capitală. 2.505 elevi au numărat, pentru al doilea an consecutiv, cei care au întocmit raportul Starea Învățământului pe București. Școala are 67 de profesori de gimnaziu și 46 de învățământ primar, un director general și trei adjuncți, iar 13 persoane fac parte din personalul auxiliar.
Cele șapte porți înghit zilnic școlari cât populația unui sat mediu. Cât o fabrică în care se produc însă oameni. Pe oamenii mici, cu masca până pe frunte și un ghiozdan atârnător în spate, îi duc până la porți oamenii mari, care îi urmăresc cu privirea prin gard până intră în școală.
Rodica Ciotea rămâne minute bune după ce mogâldeața ei se pierde în școală. Face la fel în fiecare dimineață. Băiatul ei de clasa a doua a avut parte de numai câteva luni de școală înainte să vină pandemia. „Ne-a prins din clasa zero, când au făcut trei, patru luni maximum. În clasa întâi au făcut mai mult online, iar acum… Se cunoaște, să știți. Are lacune și noi ne chinuim să-l aducem la zi, e foarte greu”, spune femeia, care s-a trezit că trebuie să fie și învățătoare peste noapte. Deși ea deține o agenție de turism, adică lucrează într-un domeniu fără legătură cu educația.
„Înainte de pandemie, aici era extraordinar de aglomerat, n-aveai loc. Dacă aruncai un ban în sus, nu cădea. Și copii, și părinți, și bunici, veneau câte doi-trei pentru un copil. Prima zi de școală în clasa zero a fost o emoție fantastică, cei mari au făcut un culoar cu floricele pentru cei mici și i-au condus în clasă.”
Elevii învață în trei schimburi
„Te iubesc, să ai grijă!”, îi spune o mamă fiicei ei. „Și eu te iubesc! Pa, pa!”, îi răspunde fetița, după care o zbughește pe poarta Școlii Gimnaziale nr. 280, din sectorul 5, făcându-și loc printre alți copii. În această dimineață rece de decembrie, în fața școlii albastre e, ca de obicei, agitație. În timp ce unii părinți își îmbrățișează copiii în fugă, alții zăbovesc câteva minute în fața gardului, până ce prichindeii, majoritatea în clasa pregătitoare, intră în clădire.
Această școală se află, de asemenea, pe lista celor mai aglomerate unități de învățământ din Capitală; are aproximativ 1.700 de elevi care învață în trei schimburi. La 8.00 intră clasele pregătitoare, I și a II-a, pentru 35 de minute, după care urmează o pauză. Clasele a III-a, a IV-a și a V-a încep după 11.00 și învață 40 de minute, iar cei din VI-VIII intră după-amiază și ies la 19.55.
Cei mai mulți dintre părinții din fața școlii mărturisesc că sunt mulțumiți de cum a reușit gimnaziul din cartierul lor să se organizeze, însă au în continuare temeri privind îmbolnăvirea copiilor.
Andreea, cu un copil în clasa întâi, crede că cei mici, printre aceștia și fiul ei, nu au probleme în a se adapta la măsurile impuse de școală în contextul pandemiei, dacă li se explică pe înțelesul lor de ce e important să poarte mască, de pildă, și de ce trebuie să folosească dezinfectant.
„Cât încă există parlamentari nevaccinați, de ce mi-aș obliga familia să o facă?”
Ștefan își conduce copilul până în fața școlii. Tată al unui elev de la pregătitoare, e de părere că gimnaziul se descurcă cu pandemia. „În orice caz, e mult mai bine pentru copii să meargă fizic la școală. Sunt profesori care mai au un an sau doi până la pensie, nu mai au răbdare să învețe cum să stăpânească tehnologia”, explică bărbatul.
Apoi, rămâne la o țigară cu alți părinți. Din conversație, toți vor să mai aștepte până să-și vaccineze copiii. „Eu sunt vaccinat, soția mea a ales să nu, iar cât încă există parlamentari nevaccinați, de ce mi-aș obliga familia să o facă?”, întreabă bărbatul fără să aștepte, de fapt, vreun răspuns.
Continuarea, pe Școala 9