REPORTAJ. Marșul moldovenilor spre Vest a trecut peste șoselele pavate de sovietici. Libertatea a mers cu un autocar cu manifestanți spre piața din Chișinău în care 80.000 de oameni au strigat că vor în Europa

„Moldova Europeană” a adunat între 75.000 și 80.000 de moldoveni în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, potrivit unei estimări făcute de Poliția Republicii Moldova. Într-o căldură dogoritoare, un furnicar de oameni s-a strâns din toate colțurile țării nu pentru a-și striga frustrările, ci pentru a arăta lumii că moldovenii își văd viitorul doar alături de Europa. 

Pe partea cealaltă a Prutului nu există niciun termen de comparație, căci, relativ vorbind, istoria i-a zâmbit României, așa cum nu a făcut-o niciodată pentru Republica Moldova. Așa că, în încercarea de a înțelege ce i-a mânat pe moldoveni să parcurgă zeci ori sute de kilometri doar pentru a spune că-și doresc în Europa, reporterii ziarului Libertatea au parcurs același drum obositor. Au făcut-o alături de locuitorii din Sîngerei, un orășel pierdut între dealurile mereu verzi dintre Chișinău și Bălți.

În zori de zi, răcoarea nopții încă dăinuie printre dealurile moldovenești, în timp ce câteva zeci de oameni așteaptă în liniște în fața celor trei autocare parcate în centrul orașului Sîngerei. De vizavi, câteva baxuri de apă sunt aduse din clădirea Primăriei și până la autocare. O sticlă de apă și un drum dus-întors până la Chișinău e singura plată pentru cei care s-au trezit odată cu cântatul cocoșilor pentru a ajunge la Adunarea „Moldova Europeană”.

Recomandări

De vorbă cu ChatGPT despre candidații la președinție. Eu cu cine votez?, ediția digitală

Cei mai mulți sunt trecuți de prima, poate și de a doua tinerețe, și recunosc că au copii și nepoți plecați în căutarea unei vieți mai bune în Europa. Până la urmă, oportunități sunt câte pot să existe într-un orășel cu puțin peste 10.000 de locuitori, aruncat de soartă la 85 de kilometri nord de capitală.

„Bună dimineața! Mergem la Chișinău. Doamne ajută, fraților!”, strigă edilul Arcadie Covaliov, care-și strecoară camera telefonului în fiecare autobuz parcat în fața Primăriei. Imediat ce coboară, vecinii de drum îi cer șoferului să închidă ușa, că poate așa scapă de live-urile de pe Facebook ale primarului Covaliov. Dar ușa mai rămâne deschisă pentru câteva intruziuni până la 8.15, când autocarele se pornesc spre Chișinău.

Recomandări

Sile Cămătaru, la un pas de a ieși din pușcărie. Motivul pentru care instanța a respins inițial cererea de liberare: s-ar reîntoarce la „activitatea infracțională”

Drumul din Sîngerei trece printre rânduri de castani înfloriți, traversează dealuri verzi, iar apoi se varsă în șoseaua M14, care amintește de istoria unor alte alianțe, decât cea cu Europa. „Eh, mergem pe șoseaua construită de sovietici. P-aci o să vină și tancurile rușilor când le-or veni să invadeze din nou Sîngerei”, spune nea Gheorghe. O fi glumă ori nu, adevărul e că nimeni nu pare deranjat că cei 85 de kilometri până la Chișinău înseamnă, în practică, aproape două ore în care plăcile de beton danseasă zgomotos sub autocare. „Ăsta ne e drumul”, completează Vasile, care nu a reușit să pună mâna pe un steag UE, așa că s-a pornit la drum cu o umbrelă albastră, căci asta e până la urmă culoarea Europei. „Iar stelele unde îți sunt”, îl iau la rost două vecine de miting. „Pe coniac”, le închide Vasile.

Troncănit sovietic în drum spre Capitală

Șansa unei conversații pe drum se pierde în troncănitul sovietic de pe M14, dar vorbele se aprind din nou odată intrați în Chișinău. Pe drumul spre Circul de Stat e un ambuteiaj uriaș de autocare, microbuze și mașini personale din care flutură drapele ale UE. Adunarea „Moldova Europeană” ar trebui să înceapă în 20 de minute, iar sîngerenii sunt blocați departe de Piața Marii Adunări Naționale. Pe cale de consecință, oamenii încep să-și verse frustrările, mai întâi pe drumurile proaste, care au rămas așa, căci banii publici s-au dus pe sponsorizarea Arenei Chișinău, ridicată de finii controversatului politician și milionar Vlad Plahotniuc. „Aici au murit doi oameni căzând de pe schele, dar e bine, că acum se poate înota la Chișinău. Noi la Sîngerei înotăm cu broaștele”, spune Vasile. 

Recomandări

Fotbalistul Vinícius, pictură murală uriașă în centrul Bucureștiului. „Blocul acesta începe să devină faimos”. Lucrarea este realizată de un artist brazilian celebru

E întrerupt din discurs de panica stârnită în autocar de observarea unui microbuz venit din Orhei, orașul lui Ilan Șor și a partidului ononim, care seamănă frică în inimile celor care nu-și pot concepe un viitor asemănător trecutului, adică dictat de aceeași Moscovă. Dar apele se liniștesc odată ce se zărește un drapel al Uniunii Europene.

„Îs de-ai noștri”, zice nea Gheorghe, care se recomandă cu mândrie drept sabotor, căci își petrece zilele vânând cadourile electorale ale socialiștilor, comuniștilor și celor de la ȘOR pe străzile din Sîngerei. În secret, Gheorghe poartă o șapcă de la ȘOR, dar a acoperit sigla dușmanului cu un abțibild care îmbină numele țării, o coroană a monarhiei și inelele Olimpiadei. „Dacă nu le iau eu, atunci le iau unii care nu au atâta minte în cap și chiar umblă cu ȘOR-ul pe ei. Le iau și ziarele, ca să am ce să pun pe foc la țară”, mărturisește Gheorghe.

Pro-europenii, primiți cu un ambuteiaj de 30 de minute la Circul din Chișinău

Însă, ambuteiajul trezește noi alte supărări pentru septagenarul moldovean – lipsa de ordine din țară. „Băiatu meu a stat zece ani la studii în România, ca până la urmă să se căsătorească cu o fată din Belarus. Acum e acolo și îi e bine, câștigă bani pe care nu ar putea să-i facă niciodată în Moldova. Și lui îi place ordinea, chiar dacă e dictatură. Că, până la urmă, nu ai cum să faci ordine altfel nici peste belaruși, nici peste moldoveni”, completează nea Gheorghe, care nu simte că atracția sa pentru dictatură e opusă dorinței de a striga din toți plămânii pentru un viitor alături de Europa. Și fiul său și-a pus încrederea în cetățenia europeană și a scos pașapoarte românești pentru toată familia, ca să aibă unde pleca dacă situația devine periculoasă și pentru ei în Belarus. 

Când suntem eliberați din autocar, lipsa de ordine devine evidentă, căci sîngerenii dau să pornească în pas rapid spre Piața Marii Adunări Naționale, unde mitingul e programat să înceapă în 5 minute. Maia Sandu nu întârzie nicio secundă, deși o bună parte din participanți sunt încă pe drum, blocați în ambuteiaj, ori făcându-și pașii de la autocare și până în centrul Capitalei. Printre ei se numără și oamenii din Sîngerei. „Așa e în Moldova. La noi nu-i organizare. Nu există acest cuvânt”, spune o femeie blondă cu un zâmbet resemnat. Când ajung în parcul Catedralei, sîngerenii o iau la goană direct pe gazon, auzind vocea președintei care se propagă dintr-o depărtare împânzită de steaguri albăstrui ale Uniunii Europene.

„Europa e un mod de viață. Europa e un vis care trebuie să devină realitate. Europa e șansa poporului nostru de a trăi în pace și prosperitate. Iar acest vis depinde de fiecare dintre noi”, își începe discursul Maia Sandu, a cărei statură minionă abia se observă deasupra podiumului de pe scena ridicată în fața Parlamentului Moldovei. 

Președinta vorbește neîntreruptă mai bine de jumătate de oră, în timp ce mulțimea o ascultă și strigă la unison „Europa” de fiecare dată când Sandu încheie o frază puternică spunând numele dorinței pe care o are pentru viitorul Republicii Moldova – integrarea europeană până în 2030.

Fără nicio pauză in vorbire, schimbă limba în care se adresează mulțimii din română în rusă, apoi în găgăuză. „Unii zic că nu ar trebui să vorbească în rusă. Dar să vorbească, să-i înnebunim în limba lor”, spune o femeie care-și caută un petic de umbră lângă Arcul de Triumf. Vorbind în rusă și în găgăuză, cuvintele Maiei Sandu nu ar trebui să înnebunească pe nimeni, ci doar să ajungă până la cei care în ziua de 21 mai participă la propriile proteste, organizate de Partidul ȘOR la Comrat, Orhei și Bălți. De data asta, pe străzile orașelor rusofile ale Moldovei nu se cere demisia Guvernului, ci un referendum care să decidă dacă țara ar trebui să ia drumul neutralității, Europei, ori Rusiei. 

Metsola, lecții de română la Chișinău

La Chișinău, referendumul pare că și-a găsit un răspuns, căci președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, îi ia locul Maiei Sandu pe scena din fața Parlamentului European. Schimbarea e aproape imperceptibilă, căci amândouă sunt îmbrăcate în același albastru care strălucește din toate colțurile pieței acoperită de steaguri ale UE. „Aceasta e o mulțime uriașă. O mulțime de oameni care cred că viitorul lor este alături de Uniunea Europeană. Eu am venit aici să vă aduc tuturor un mesaj pe cât de simplu se poate”, spune Metsola în engleză, înainte să treacă aproape neașteptat la câteva fraze rostite în română, care stârnesc chiote de bucurie în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. „Iată că învăț româna”, spune zâmbind, Metsola. 

Moldova este Europa. Europa este Moldova.

Roberta Metsola, președinta Parlamentului European:

Îngrămădit lângă un gard de fier, Tudor o ascultă cu atenție pe demnitara europeană, sprijinindu-și în același timp și cei doi nepoți, care s-au cocoțat ceva mai sus ca să prindă cu propriii ochi ceva din evenimentul istoric care are loc la Chișinău. Au venit cu toții de la Ungheni, la o aruncătură de băț de râul care ne separă cele două țări și e granița fizică dintre Moldova și viitorul ei alături de UE. Când aude de România, nea Tudor se apucă să-și enumere cu mândrie numele tuturor rudelor care au trăit o viață lungă și ceva mai prosperă pe partea cealaltă a Prutului. 

Dar legăturile dintre cele două țări nu se opresc aici, căci pe străzile din Chișinău sunt și români, veniți din Moldova noastră, ori din locuri atât de îndepărtate ca Orăștie. La umbra unui arbore, Vasile și Constantin fac schimb de telefoane. Primul e moldovean din Chișinău, iar celălalt e moldovean din Iași. Vasile vrea să-și trăiască a doua tinerețe într-o Moldovă europeană, în vreme ce Constantin visează ca România să voteze într-o zi o președintă ca Maia Sandu. E un schimb egal, în care fiecare vrea să învețe ceva de la celălalt, iar ăsta-i viitorul pe care cei doi îl văd pentru cele două țări care se întâlnesc pe malurile Prutului.

Pe scena din fața Parlamentului Moldovei continuă să urce pe rând diferite personalități basarabene, de la scriitoarea Tatiana Țîbuleac, care vorbește despre durerea cuvântului „diasporă”, și până la un general care amintește de zilele întunecate ale războiului din Transnistria. Prin mijlocul mulțimii, Ion Ciobanu cară pe umăr un drapel uriaș al Uniunii Europene și o privește pe Țîbuleac. Și el cunoaște durerea din spatele aceluiași cuvânt, căci jumătate din copii, nepoți și strănepoți sunt plecați peste hotare, iar astăzi pentru ei acasă nu e la Soroca, ci în orașe din Franța și Germania.

„Eu am trăit mai mulți ani din viața mea în Uniunea Sovietică. Dar am nepoți și strănepoți. Și vreau un viitor mai bun pentru ei în Moldova. Că o parte sunt aici, iar o parte sunt peste hotare, împrăștiați prin Europa. Și aș vrea să fie aici, că e mai bine să fie familia grămăjoară. Și știu că s-ar întoarce acasă, dacă traiul ar fi altul în țara noastră”, spune Ion Ciobanu.

În jur se schimbă opinii despre viitor și în română, dar și în rusă. Două limbi care sunt unite în Piața Marii Adunări Naționale pentru un viitor alături de Europa. Angela ascultă vocile din jurul ei și decide că-s numai oameni frumoși azi la Chișinău.

„Eu am venit de la 200 de kilometri, tocmai de la Cahul. Am venit pentru că astăzi e ziua în care facem istorie. Și-mi pare tare rău că am văzut atâția oameni pe drum care făceau cu mâna să-i luăm și pe ei până la adunare, dar nu mai erau locuri. Îmi pare rău că sunt atâția oameni care nu au avut posibilitatea să vină la Chișinău”, spune Angela, de pe obrajii căreia privesc două drapele ale Republicii Moldova.

„Toate problemele astea s-ar rezolva dacă ne-am reuni cu România”. O idee nu tocmai împărtășită

Deși discursurile continuă în Piața Marii Adunări Naționale, mulți manifestanți caută umbra din alăturata Grădină Ștefan cel Mare. La intrarea în parc, doi unioniști au ridicat o pancartă prin care propun o integrare mai rapidă în UE – unirea cu România. Opinia lor nu și-a găsit prea multă susținere în piață, așa că s-au retras sub umbra protectoare a marelui domnitor al Moldovei.

„Am venit aici pentru a-i lămuri pe oameni că ideea pe care o promovează Maia Sandu (n.r. – integrarea în UE) este o falsitate și o demagogie, căci Moldova este o creație artificială pe teritoriul României. Toate problemele astea s-ar rezolva dacă ne-am reuni cu România. Corect este să recunoaștem de facto ceea ce suntem deja de jure, adică o parte componentă a României”, declară Ilie Săndrea.

În apropierea sa, o tânără împarte oamenilor file dintr-o grămadă. Pe față sunt instrucțiuni despre cum și de unde să se informeze corect, iar pe dos e un adevărat tratat despre avantajele economice pe care le-ar avea unirea cu o țară ca România, al cărui PIB pe cap de locuitor este astăzi de peste 6,7 ori mai mare decât al Moldovei.

Dacă unioniștii și-au făcut totuși apariția, nu același lucruri se poate spune despre susținătorii ȘOR, care și-au rezervat un spațiu în fața Teatrului de Operă și Balet, aflat la doar 120 de pași numărați de Piața Marii Adunări Naționale. În fața teatrului nu sunt decât carabinerii moldoveni, mai mulți pe metru pătrat decât în orice alt colț din centrul Chișinăului. 

Înapoi în Piața Marii Adunări Naționale se dă citire de pe scenă la rezoluția „Moldova Europeană”, prin care se declară că există un singur viitor pentru Moldova – aderarea la Uniunea Europeană. Rezoluția e votată cu urale din mulțimea, care între timp s-a subțiat considerabil, alungată de soarele dogoritor din Capitală.

Însă moldovenii au plecat azi acasă cu gândul că au făcut istorie, căci în nicio altă țară din partea asta de Europă nu au ieșit în stradă 3% din populație doar pentru a striga cu voce dorința de a fi parte din Uniunea Europeană.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Urmărește-ne pe Google News