Tatăl şi cei patru copii cu vârste între cinci şi opt ani au venit şi ei la Braşov, la Patinoarul Olimpia, unde a avut loc evenimentul. S-au oprit însă câteva momente la locul de joacă din faţa patinoarului, unde copiii s-au luat la întrecere pe tobogan şi leagăne, sub privirile îngrijorate ale tatălui, care s-a aşezat pe o bancă, sprijinit în cârje. Îi e teamă că-şi vor murdări sau rupe hăinuţele sau că se vor lovi. Dar veselia copiilor e prea mare ca să-i oprească.

DSC_0158Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 18

Cornel Racoţea are 61 de ani şi, în urmă cu şapte ani, a rămas fără un picior, în timp ce căra moloz cu calul şi căruţa.

::placeholdeR–>

Calul, singura sursă de venit și singurul avut

Anul trecut, a pierdut-o şi pe soţia lui, răpusă de cancer şi a rămas singur cu şase copii minori. Pe cei mai mari, de 14 şi 15 ani, a fost nevoit să îi lase în grija statului, la un centru de plasament din Ghimbav. Acum, însă, are grijă cum poate de cei mici – Ştefan, Marian, Ion şi Nicoleta. Şi de cal, care este unicul lui avut şi singura sursă de venit.

Director de fabrică din Sălaj, apropiat al grupării liberale conduse de Lucian Bode, promotor înfocat al lui Vladimir Putin
Recomandări
Director de fabrică din Sălaj, apropiat al grupării liberale conduse de Lucian Bode, promotor înfocat al lui Vladimir Putin

Cât era soţia lui în viaţă, nu a cerut ajutor nimănui, deşi locuiau cu toţii într-un grajd, unde nu aveau nici măcar curent. I se umezesc ochii şi îi tremură vocea când îi pronunţă numele.

„Am tot cărat cu calul şi într-o noapte mi-au venit bolovani pe picior. Şi am zis: ce, să mă duc pentru asta la medic!? Am făcut cangrenă şi am rămas fără picior. Acum 7 ani a fost asta. Care mă chemă, mă duc să le le car mizerie, balast de la fundaţie, porumb, cartofi… Orice“, spune bărbatul.

După ce a rămas fără soţie, Cornel a cerut ajutor la Primărie, pentru o locuinţă. A primit un apartament în oraş, dar l-a refuzat. Nu avea loc şi pentru cal. Aşa că a preferat să stea tot în grajd. Până în toamnă, când a primit o cameră, tot în cartierul Combinat. Aici are curent, dar nu şi apă. Iar căldură îşi face cu lemne.

Tot venitul lui e ajutorul de handicap, de 350 de lei, precum şi alocaţiile copiilor, bani cu care abia se descurcă de pe o zi pe alta. Cu toate astea, îşi trimite zi de zi copiii la grădiniţă şi la şcoală. Cel mai mare dintre ei, Ştefan, spune că îi place mult să citească, mai ales poveşti, dar cel mai tare îşi doreşte o bicicletă.

Cu banii strânşi de la eveniment, tatăl speră că va putea să tragă apă şi să-şi amenajeze o baie pentru copii.

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”
Recomandări
Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”