ComenteazăAstăzi s-au împlinit 18 ani de la dispariția lui Hîldan, pe un teren pământiu la un amical la Oltenița. Plânsetul s-a uscat demult, au rămas lacrimi și amintiri frumoase.
Echipa lui Claudiu Niculescu a sosit după-amiază, iar Marin și Cristi Hîldan i-au condus pe jucători în fața crucii cu fotografia Unicului Căpitan.
Lacrimi în ochi, amplificate de momentul când tatăl fostului mijlocaș a mângâiat poza și a sărutat crucea: „Zilnic, vin și-l pup, să știe că nu-l uităm”.
În casa părintească a lui Cătălin, o cameră i-a rămas dedicată. Ca un altar. Zeci de fotografii ce-l înfățișează pe fostul internațional în diverse ipostaze, pe gazon și-n viața privată.
În fața fotbaliștilor care s-au strâns ca niște copii ascultători în jurul lui Marin Hîldan, tatăl lui Cătălin, bărbatul cu barba sură s-a pus la povești.
„Din primii bani mi-a luat un scuter, de râdea Dănuț Lupu spunând că e bicicletă” sau „Nu punea pic de alcool în gură, când i-am dat un pahar de țuică înainte de Euro 2000, simțind tăria, a luat paharul și l-a azvârlit cât colo” sau „Îi aducea pe coechipieri la masă, la o ciorbă: „Deschide, tată, porțile, că vin ”câinii roșii”!”.
Stăteau la povești până noaptea și vorbeau de meciuri. Iar când pierdea cu Steaua, spărgea tot prin casă, nu te înțelegeai două zile cu el”.
Citește și: