REPORTAJ. Mormântul lui Ceaușescu. Amintiri din Epoca de Aur presărate cu vin, colivă și mici hoții

Câțiva chiar au venit cu tablouri ale lui Ceaușescu și, cu o oarecare strângere de inimă, dar și onoare, le-au luat de pe pereții din casă pentru a le pune la crucea tovarășului. Placa mormântului aproape că este acoperită de flori, garoafe roșii, pe care le-au luat de la comercianții din afara cimitirului Ghencea.

Lângă acestea, chiar pe mormânt, tronează câteva papornițe pline ochi cu colivă, vin, pahare de plastic și linguri, pentru a-l cinsti cum se cuvine pe cel care le-a fost mândru cârmaci în tinerețile lor comuniste.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 29

De-a dreapta crucii, un fost tânăr pionier citește de pe o hârtie tremurândă realizările întâiului tovarăș al țării și deplângând viața prezentă. Și odată cu osanalele aduse lui Ceaușescu ce se pierd în eter, la fel și fumul de tămâie începe să inunde locul nările ascultătorilor ce stau ca la partid  drepți, nemișcați, cu mâinile împreunate și ascultă cu urechile ascunse sub căciulile de blană care îți amintesc de cele pe care le purta chiar Ceaușescu.

Recomandări

Crima pasională din lumea bună a Bucureștiului care a rămas nerezolvată și la 90 de ani distanță. Cum a sfârșit Tita Cristescu, prima Miss România

De-a stânga mormântului, o pensionară îi ia locul la discurs oratoric bătrânului. Triumfalist stă pe mormântul alăturat, sprijinindu-se de cruce, și cu gramatica limbii române lăsate tot în comunism, vorbește despre regele Mihai și fii acestuia care vor să fure cât mai mult din România. De fapt, fiecare dintre cei care au luat cuvântul în cimitir au discursuri pline de dezacorduri, dar nu gramatica este importantă, ci mesajul. Și mesajul este că un om ca Ceausescu nu se naște decât o dată la 500 de ani, iar acum de abia au trecut 100 de ani de când, El – Omul – Ceaușescu, s-a născut.

Cu o filmare la mormânt toți suntem datori

La marginea cetei de pensionari adulatori de „vremuri bune” își face loc un tânăr care cu o mână împinge un cărucior cu un copil mic în el, iar în cealaltă mână are un selfie stick pe care-l ridică la vreo 2-3 metri în aer pentru a se filma. După el, în șir indian se mai țin trei plozi bine înfofoliți pentru a face față frigului.

Își cere scuze, își face loc, până ajunge lângă mormântul lui Ceaușescu. Apoi strigă la gloata de nemulțumiți ai democrației să facă liniște pentru că vrea să-l filmeze și pe el televiziunile. Ridică și mai sus selfie stick-ul iar lumea face liniște. „Am venit aici la mormântul lui Nicolae Ceaușescu pentru a-i aduce respectele mele. Sunt un om care am trăit de mic prin casele de copii. Am luat o femeie care are patru copiii și acum avem împreună șase. Am un ajutor de 1600 de lei și pentru că m-am înscris la cantina săracilor doamna primar Firea vrea să îmi ia 30% din bani, adică vreo 400 de lei. Nu am banii aștia! În România, un pușcăriaș primește mii de euro când iese din pușcărie, iar unul care vrea să își întrețină familia nu are nici un ajutor. Statul ar trebui să susțină familiile cu mulți copii. Ceaușescu făcea asta!”, spune tânărul.

Recomandări

Trecerea la ora de iarnă. Când a apărut conceptul și cum a evoluat de-a lungul timpului. Dr. Richard Constantinescu: „Un experiment social cu implicații adânci” | Interviu

Din margine aud vocile aprobatoare: „Așa e domle. Are dreptate”. Un altul din mulțime strigă la fel de vocal: „Și de la UE vine milioane și dispare. Nouă ne vin în țară toți bolnavii de , iar aia care au milioane de euro își face vile pe coasta la Malibu”.

Venirea popii, carusel de sentimente

După ce fiecare își spune păsul, din mulțime se ridică o mână care ține un dreptunghi roșu cu scris auriu în mână. Este mândru posesor al unui carnet de partid și zbiară în gura mare că își vrea înapoi toți banii pe care i-a dat pentru construirea Casei Poporului (Palatul Parlamentului) pentru că acum e plină de hoți și nu se simte reprezentat. „Am carnet de partid încă din 1963. Vreau ca statul să ămi dea înapoi toți banii pe care mi i-a oprit pentru Casa Poporului. Am toți fluturașii acasă, pot demonstra”, strigă bătrânul reproșându-le celorlalți că nu sunt patrioți dacă nu au carnet de partid.

Între timp, bătrâna care a adus colivă primește un telefon și pentru că nici nu aude prea bine, vorbește în același ton cu interlocutorul. În pădurea de cruci, trilurile bătrănești crează o harababură auditivă, dar culmea toată lumea se înțelege cu toată lumea. „Vine părintele!”, este semnalul dat de bătrâna cu coliva, la care toate ridurile pensionarilor se întind odată cu zâmbetele de bucurie sufletească. Bătrâna desface tacticos coliva care este pusă pe un platou, învelită în nylon subțire. Jumătăți de nuci și bombonici plus ceva ornament dulce stau infipte în boabele de grâu fierte. Din papornița de iută scoate și paharele de plastic și o lingură mare de inox ce parcă ar fi fiica nelegitimă a unui polonic de ciorbă.

Recomandări

Culmea interceptărilor. Fost șef de la Imigrări Caraș-Severin, acuzat de corupție, înregistrat de DNA în timp ce vorbește singur: „Care … e ăsta!? Nu înțeleg”

Vinul este deja scos și ținut la rece și toată lumea îl așteaptă pe preot. Dezbaterile pe cât de bun a fost Ceaușescu încep să-i dezbine pe cei care s-au adunat acolo pentru că unii își laudă copiii care au făcut facultăți în Epoca de Aur, alții nu au apucat. Discuția nu durează mai mult de 15 minute, timp în care bătrâna cu coliva, mai primește un apel. „Nu mai vine părintele”, spune aceasta dezamăgită.

Înghesuială la colivă

Stă un pic pe gânduri și decide să de-a drumul la împărțitul colivei. Ia lingura mare și începe să pună în paharele de plastic. În timp ce pune colivă, umple pahar după pahar și apoi bătătorește cu lingura paharul și-l dă mai departe către mâinile întinse. Camerele jurnaliștilor se îngrămădesc să prindă momentul. „Să mă lăsați în pace că nu dau interviu. Așa ați făcut și anii trecuți. M-ați pus să vorbesc și nu m-ați dat la televizor”. În câteva minute se termină coliva de pe platou, iar liniștea s-a lăsat câteva minute peste locul de adunare al bătrânilor pentru că toși sunt ocupați să termine coliva din pahare.

Din spatele mormântului lui Ceaușescu vocea unui bătrân răsună și-i face atenți pe toți: „Cine a mâncat coliva din pahare să nu le arunce că le dau vin”. Gâturile se alungesc, privirile se ridică, și cei care au terminat deja coliva, uită că au oasele bătrâne și sprintează către omul cu bidonul de 5 litri de vin.

Așa se face că placa funerară de lângă mormântul lui Ceaușescu a devenit masă pentru pahare și sticle de vin. Acolo se servește băutura rece. Printre ei s-a aciuat și un cerșetor care a venit special la eveniment pentru un gât de băutură. Cere un pahar. I se dă, iar unul din bătrâni îi umple până la refuz paharul, chiar vărsându-i peste mână. „Bogdaproste, taică! Să trăiască Ceaușescu!”, spune cerșetorul care apoi setos, dă pe gât paharul de vin.

Prinde hoțul și omoară-l ca pe Ceaușescu!

În toată îmbulzeala cu fugă de la coliva la vin și înapoi, un bătrân care adusese un tablou portret al lui Ceaușescu tocmai constată că i-a fost furat de pe mormânt. Imediat se declanșează istericalele. „Hoțiii! Huoo. NU vă este rușine? Care mi-ați furat, mă, tabloul? Hoților, să muriți împușcați ca Ceaușescu care mi-ați furat tabloul”, strigă acesta.

Tanti cu coliva și nenea cu vinul se scuză că ei au fost ocupați cu pusul și turnatul și nu au mai văzut nimic. „Dacă-l vedeam, eu ți-l omoram pe ăla care a pus mâna. Ah, că nu l-am prins eu!”, spune paharnicul de ocazie.

Și, în timp ce infracțiunea cu autor necunoscut seamănă suspiciuni printre patrioții de-altă dată, pe aleea cimitirului vine preotul. Echipat corespunzător, își face loc printre bătrânei și dă să sfințească coliva. Se apleacă doar să vadă un platou cu urme de colivă pe el. Cum nu mai are ce să sfințească, începe slujba sau rugăciunea.

Undeva în spatele preotului care spunea rugăciunea la mormântul lui Ceaușescu se alătură mulțimii doi lucrători ai cimitirului. Și, pentru că era un moment de mare însemnătate, apare și subiectul comun de discuție. „ – Ai auzit că a murit chiar ieri, Djuvara? Avea 101 ani. – Poate, Ceghevara (Che Guevara). – Nu, mă, Djuvara! – Aaa, nu știu! N-am văzut”

Preotul termină rugăciunea și pleacă. În spatele lui, un bătrânel aleargă să-i dea bani, dar prelatul refuză și îl gonește pe acesta care se ține scai și tot insistă.

Ceasul se apropie de prânz, iar întâlnirea anuală a adulatorilor Epocii de Aur este pe terminate pentru că bătrânii încep deja să se risipească.

Citește și: 

Noi scumpiri la alimente! Au crescut prețurile la lapte și unt, vor costa mai mult legumele și carnea. Avertismentul sindicatelor din industria alimentară

Urmărește-ne pe Google News