25 comentarii„Nu am văzut în viața mea atâta solidaritate”. O femeie în jur de 50 de ani stă alături de soțul ei, sprijiniți de mașina pe care se pregătesc să lipească postere și afișe cu chipul Alexandrei, cu conturul unui înger și cu mesajul „Nu mai am aer”.
Au cunoscut-o pe Alexandra. A fost colegă de clasă cu fata lor, iar fetele au păstrat legătura de-a lungul timpului. „O sfătuia pe fiica mea, că are și ea doi copii, dar s-a mutat în Iași și a născut acolo. Păstrau legătura, mai vorbeau una alta, o cunosc și pe mama ei, o femeie extraordinară”, povestește femeia.
Nu au fost în viața lor la niciun protest, dar acum au venit și pentru că au răbufnit nemulțumirile pe care le-au avut de-a lungul anilor. Nemulțumiri cu privire la sistemul medical și felul în care au fost tratați la Spitalul de Urgențe „Mavromati”, de care aparține Secția de obstetrică-ginecologie din oraș, unde a fost internată Alexandra.
„Am venit aici fiindcă vrem să se schimbe ceva, nu știu, dar nu se mai poate așa ceva. Amândoi părinții mei au murit de cancer, nu s-a făcut nimic. Vrem să vină cineva, să îi controleze, să îi scuture un pic”, spune și soțul.
„Nu ne lăsați, fraților, singuri, sunt aceleași probleme în toată țara”
Parcarea s-a umplut cu o oră înainte să înceapă protestul, iar polițiștii redirecționează nou-veniții în alte parcări alăturate. Alți oamenii au ocupat toate locurile de-a lungul străzii care trece spre centrul orașului și așteaptă să se pună coloana în mișcare. Între ei, voluntari cu veste reflectorizante împart fluturași care să fie lipiți pe mașini. Unul are un înger conturat cu alb pe fundal negru, cu mesajul „Eu sunt Alexandra”, iar pe celălalt e fața Alexandrei cu unul dintre mesajele ei: „Nu am aer!”, cât și data la care a murit – 18.08.2023.
Constantin, un bărbat la 2 metri, care s-a contrat constant cu jandarmii și care încearcă să ajute cum poate la organizare, cere ajutor românilor din toată țara. „Botoșaniul e un oraș mic și suntem atât de puțini… Nu ne lăsați, fraților, singuri, suntem atât de mici și sigur sunt aceleași probleme în toată țara”, strigă bărbatul. Oprește pe toată lumea care are o legitimație la gât sau un microfon în mână și îi roagă să le ducă mesajul mai departe: „Scrieți, vorbiți, spuneți, vă rog, cât mai mult, la cât mai mulți oameni, să știe toată lumea ce se întâmplă aici”.
„Dacă noi renunțăm, gata, va fi un nou caz închis”
În spatele său, Mihai spune că a venit cu fiica sa de opt ani să protesteze la insistențele ei. Nu o cunoștea pe Alexandra, a citit ce s-a întâmplat în presă, dar fata i-a spus că toți prietenii ei au ieșit cu părinții. Și atunci a început să se uite mai atent la ce s-a întâmplat la maternitate. L-a indignat reacția unui medic care a ieșit să le spună protestatarilor din fața unității medicale să facă liniște pentru că plâng copiii.
„Nu ne vom opri doar pentru că s-a schimbat un manager sau vreun politician”
„Cum să îndrăznească să spună așa ceva – păi copiii Alexandrei nu plâng acum? Vouă nu vă este rușine? Nu credeam că se poate schimba ceva în țara asta, dar eu vreau să ies și am să ies în fiecare seară să protestăm. Pentru că dacă noi renunțăm, gata, va fi un nou caz închis, despre care nu o să mai vorbească nimeni”, spune bărbatul.
Nici el nu a mai fost până acum niciodată la niciun fel de protest.
În spatele Primăriei din Botoșani, punctul de întâlnire, protestează prieteni, cunoscuți și membri ai familiei Alexandrei. Îi recunoști ușor, sunt îmbrăcați în negru și stau retrași.
Doar Vlad, fratele ei, e în centrul atenției: s-a ocupat de organizare, împarte fluturași, vorbește cu jandarmii. Mai degrabă încearcă să o facă, fiindcă a rămas pur și simplu fără voce. „Vrem să se facă dreptate”, le spune, răgușit, tuturor celor care se opresc să-i transmită condoleanțe. „Vrem să fie trase la răspundere cadrele medicale și nu ne vom opri doar pentru că s-a schimbat un manager sau vreun politician”, spune bărbatul.
Protestează și polițiști în civil: „Nu am voie, dar unde puteam să fiu în seara asta?”
Protestează botoșăneni din toate categoriile sociale. Sunt câțiva zeci de taximetriști. Dar sunt și mașini mai scumpe decât o garsonieră. Sunt și livratori de mâncare, cu mașinile colate, sunt și dube de transport de la firme din construcții.
Am întâlnit tineri, stabiliți în alte orașe din Moldova, care se trag din Botoșani și au venit să protesteze, dar și mașini cu numere de Italia și Marea Britanie.
Am vorbit cu un polițist și doi jandarmi, îmbrăcați în civil, aflați în afara programului, care m-au rugat să nu le fotografiez numărul de la mașină. „În mod normal, nu am voie să protestez și sigur o să am probleme. Dar dacă am cunoscut-o pe Alexandra și pe toată familia ei extraordinară, unde puteam să fiu în seara asta în altă parte decât aici?”
„Trebuie să se facă dreptate, trebuie să plătească pentru moartea Alexandrei”
În aer colcăie o revoltă cu care Botoșaniul nu s-a mai întâlnit de foarte mult timp. Poate chiar niciodată. Unii strigă furioși că ar trebui închis spitalul, ras la pământ și construit altul în loc, cu alți oameni.
Andrei Bucșă, unul dintre protestatari, este la fel de vehement, dar mai pragmatic: cere să fie pedepsiți medicii vinovați. Nu crede că demisia managerului e suficientă, spune că nici demisia Doinei Federovici, președinta Consiliului Județean, n-ar fi îndeajuns, dar o așteaptă. „Sunt demisii de onoare de la oameni care nu și-au făcut treaba, altfel nu se întâmpla așa ceva”.
„Trebuie să se facă dreptate, trebuie să plătească pentru moartea Alexandrei. O să vin în fiecare seară până se face dreptate: doctorița care a fost de serviciu, cea care era de gardă, trebuie să se ducă la pușcărie, să i se ia dreptul de a profesa, să o încadreze la omor calificat. Și managerul a spus public că 7 ore nu i s-a administrat niciun medicament Alexandrei”, spune Andrei, care poartă un banner mare pe care scrie „Vinovații trebuie să plătească”.
Constantin, un alt protestatar, este de acord: „Să plece toate doctorițele care sunt acolo și au permis să se întâmple așa ceva”.
„Problema cea mai mare este legată de respectul cadrelor medicale față de semeni”
De altfel, atitudinea cadrelor medicale este criticată de toți participanții la protest. Unii își povestesc experiențele personale.
Un bărbat de 50 de ani, care ruga pe toată lumea să nu îl fotografieze, venit cu soția și două fiice, de 18 și 15 ani, spune că a avut și el probleme la spital. Soția a născut cu dificultăți la maternitate, iar mai apoi la Spitalul de Copii „am avut numai belele cu fetele”.
„Problema cea mai mare este legată de respectul cadrelor medicale față de semeni. Autoritatea pe care o au le dă o atitudine foarte, foarte urâtă. Așteptăm, protestăm, nu credem că se va schimba ceva în țara asta, mai ales dacă protestele vor fi doar în Botoșani, care este un oraș foarte mic. Suntem determinați să nu abandonăm. Nu ne oprim”, spune bărbatul, care și-a lipit un tricolor pe unul dintre geamurile mașinii, alături de fotografia Alexandrei.
Îmi arată inscripția de sub numele fetei – „Nu mai am aer” și apoi arată spre sutele de oameni adunați în parcare și în părculețul din spate: „Nici noi nu mai avem aer”.