Am urmărit și cum încearcă o femeie politician să convingă electoratul, într-o comună pe care fostul ei soț o conduce de trei mandate. „Iar noi ne-am învățat cu el. Și pe ea o iubim, întâi, că e frumoasă”, admit oamenii, cu jumătate de glas și îmbujorați de întâlnirea cu „doamna Codruța”. Ea a luat comuna la pas, spre deosebire de actualul edil, a cărui echipă se arată sigură pe voturile oamenilor.
„Noi nu mergem din poartă-n poartă”
Jean Rogoveanu, primar de 12 ani în comuna Gogoșu, Mehedinți, stătea la o masă, în Iulius Mall din Timișoara. Stătea și se sfătuia cu o doamnă în jachetă albă cu ținte, angajată la Departamentul Financiar al Primăriei.
„Dragostea nu e oprită”, așa sună o vorbă veche din Gogoșu, o vorbă pe care sătenii o spun cu o scânteiere aparte în privire și cu o tărie redescoperită în voce. E valabil pentru toată lumea, dă asigurări o femeie în vârstă de 76 de ani, din care ultimii 27 a fost văduvă. „Ce dacă-i primar? Omul e dator să încerce”. Prin „om”, după cum se va vedea mai departe, în Gogoșu se înțelege „bărbat”.
În timp ce soțul ei, cu care se află în proces de divorț, petrecea o amiază de sâmbătă aparent liniștită pe malurile Begăi, înarmată cu o sticlă de apă la jumătate de litru, Codruța Ileana Rogoveanu mergea prin soare, din poartă în poartă, în satul Balta Verde, să salute alegătorii.
Împreună cu ea, cutreierau și în jur de 30 de membri ai echipei de campanie a PNL local. Un tânăr sufla într-o vuvuzea, unii duceau pliante și afișe, alții, scotch, sfori, lipici și alte mijloace care să asigure fixarea posterelor pe garduri. Nici un gard nu seamănă cu altul – e de lemn, de ciment, de plasă, de fier. Fiecare reprezintă o provocare de ordin logistic. La care se ajunge, desigur, doar dacă a fost depășit obstacolul reprezentat de acordul proprietarului.
De partea cealaltă, din tabăra primarului, care candidează pentru PSD, singurele mișcări erau vizibile pe Facebook. Simpatizanții social-democrați din comună postau în rafale fotografii în care părea că se află pe teren, chiar atunci, chiar acolo. „Unde-s?”, se întrebau cei din tabăra liberală, lungind gâturile. După ce i-au căutat fără folos prin sat și au studiat mai atent pozele, au ajuns la concluzia că e vorba despre imagini din alte acțiuni ale PSD în Mehedinți.
Contactat telefonic de Libertatea, primarul a confirmat că agenda lui de campanie e complet liberă în perioada asta.
„Noi nu avem planificate azi nici un fel de ieșiri pe teren și nici nu vom avea. Nu vom merge din poartă în poartă”, ne-a declarat Violeta Diaconu, consilier local din partea PSD în Gogoșu.
„Ne-a pus asfalturi!”
Acest noncombat aparent e justificat de gradul mare de susținere de care se bucură actualul edil în rândul oamenilor. Cei mai mulți declară că vor vota tot cu el, pentru că „nu că e bun, e foarte bun primar”, în comparație cu fostul deținător al funcției, Gheorghe Haneș. Acesta candidează și el, din partea formațiunii conduse de Diana Șoșoacă.
O bătrână de 78 de ani așezată pe o margine de podeț arată spre drum. Jean Rogoveanu „ne-a pus asfalturi. A asfaltat toate ulițele, peste tot, peste tot a asfaltat. A făcut piața nouă. Mai are promisiuni să facă, să-l lăsăm să facă! Noi ne-am învățat cu el! Niciodată nu mi-a vorbit urât. De câte ori am fost în primărie, m-a socotit ca pe mama lui. Ce aștept de la el? Să facă comuna frumoasă, cum a promis”.
Doamna de pe podeț are trei copii și toți au plecat din comună. „Dacă n-au locuri de muncă aici, ce să facă? În Germania sunt toți trei, am doi băieți și-o fată. Nu știu dacă un primar ar putea să creeze locuri de muncă. Nu sunt informată, că nu pot să mă duc de colo-colo, sunt bolnavă”.
„Suntem puțini și bătrâni”
Despre fosta soție a primarului, femeia admite că „a făcut și ea treabă, pe unde este ea cu serviciul. Și de ea ne pare rău”. Până pe 15 mai, Codruța Rogoveanu a deținut funcția de administrator al Consiliului Județean Mehedinți. Până în ultimul moment, când ajunge în cabina de vot, doamna de 78 de ani susține că se gândește cu cine votează.
„Nu știe nimeni ce fac acolo. Nu știu dacă mă duc, dacă nu mă duc, că numai până aicea pot merge”. Și când merge afară din curte, altă suferință: pustietatea.
„Io ies așa și mă uit și la deal, și la vale și nu iese nima. Am o nepoată pe aicea, de mă duc la ea, care-mi ia pâine și mă îngrijește. Din februarie, n-a mai venit fata mea. Vine de Sfântu Petru, este nedeie aicea. Nepoți, strănepoți am în Germania. Acolo dacă stai, și copiii la școală, la liceu, au câte-un job mic. Dar aicea unde să te duci? N-avem, vai de noi. Nu mai e cine să ne ajute și pe noi, cei bătrâni. Am dat 200 de lei la un băiat să taie niște lemne. Suntem foarte bătrâni și foarte puțini. Eu degeaba am plațul mare (n.red. – locul din jurul casei), grădina mare. Că nu pot să mai muncesc. Anul ăsta, chiar nimic n-am mai făcut. Și să iei cu ziua, nu mai găsești oameni”.
„Tinerii au plecat, că n-au unde munci. Au plecat în Germania și s-au pocăit în grup”, oftează preotul din comună, în pauză de la cosit iarba din jurul bisericii. „Anul ăsta am avut patru înmormântări, nici o nuntă, nici un botez”.
3.200 de voturi pe hârtie
Una dintre cele mai mari comune din Mehedinți, Gogoșu e situată pe malul Dunării, lângă barajul de la Porțile de Fier II și la granița cu Serbia, spre care se trece pe podul Ostrovu Mare. Cele cinci sate ale comunei au, în total, 3.900 de locuitori, dintre care 3.200 cu drept de vot. Dintre alegătorii de pe listele permanente, mulți sunt la muncă în Austria, Germania, Franța. Prezența lor la urne, pe 9 iunie, e destul de puțin probabilă.
O confirmă un tânăr care a venit, împreună cu soția, din străinătate, să mai lucreze ceva la o casă cu două etaje, un adevărat conac, unde nu se știe când, cine și cât va locui. „O să fie casa noastră de vacanță, o să venim vara pe aici. Noi trăim de mulți ani în Germania. Am strâns niște bani, am venit să mai facem ceva la casă, apoi plecăm iar. Nu vom fi aici de alegeri”, spune bărbatul.
În comună, locurile de muncă „se găsesc doar pentru unii” și, în general, la stat: la primărie, la poliția de frontieră, la poliție. Există și navetiști, angajați pe salariul minim, cu program de 8 ore în picioare, la o fabrică de cablaje auto din Drobeta-Turnu Severin.
Apă care nu se bea, canalizare care se înfundă
Pe lângă asfalt, care nu e chiar peste tot, în Colonia Porțile de Fier II lipsește aproape în totalitate, în Gogoșu există rețea de apă, instalată în prima parte a anilor ‘90, și rețea de canalizare, de dată recentă. Comuna se confruntă cu cazul clasic de infrastructuri proiectate pentru nevoi mult mai mici ale consumatorilor.
Când rețeaua de apă n-a mai făcut față cererii, pentru că oamenii își udau grădinile intensiv, primarul Rogoveanu a găsit „o soluție economică”, după cum explică un fost angajat al Primăriei. „A scumpit apa de la 2 lei la 5 lei metrul cub. Și a zis: ia să-i vedem, dacă le mai dă mâna să ude cu furtunul”. Acum, prețul apei din rețea, administrată de un serviciu în subordinea Primăriei, a ajuns la 7 lei mc, dar localnicii susțin că nu poate fi băută, „vine roșie la robinet”. Cei mai mulți și-au forat puțuri în curte, pentru udat, iar pentru băut, cumpără apă în bidoane de plastic de la magazinele sătești. Pe site-ul Primăriei scrie că localnicii beneficiază de „apă potabilă la cele mai înalte standarde”.
Mehedințiul face parte din arealul de răspândire a ceea ce medicii au denumit nefropatie endemică balcanică, o boală gravă de rinichi. Una dintre cauzele acestei maladii, care se transmite genetic, e legată de poluarea din pânza freatică.
Cât despre canalizarea din Gogoșu, aceasta se înfundă des, din pricina unui viciu de proiectare. Primăria a găsit soluția practică de a trimite vidanja, din două în două săptămâni, să golească și să deblocheze țevile.
„Amândoi au greșit, că s-au certat”
„Ce ne-ar mai trebui? Trotuare”, răspunde, râzând, o localnică în baston. „Uite cum mergem prin iarbă! La vârsta mea, mă mișc greu”, adaugă femeia. De votat, votează cu Jean Rogoveanu, „pentru că el a mai fost”. Bătrâna și-a cules un pumn de corcodușe verzi, să aibă pentru acrit ciorba. Acum se duce la o cumătră, într-o excursie de 200 de metri, să stea „o țâră de vorbă”. „Nu ne mai ajungem cu pensia, dar asta nu poate face primarul”, își spune femeia singura mare nemulțumire, continuându-și drumul, legănat, pe lângă tufe uriașe de iasomie și caprifoi.
Oamenii din Gogoșu au o pasiune pentru florile în bătătură și pe lângă garduri. Dar, paradoxal, cu toată grija lor pentru răsaduri și butași, cel mai bogat înfloresc grădinile din fața caselor nelocuite. Buchetele albe, roz, portocalii, albastre umplu cu viață, în felul lor, încremenirea care se ghicește dincolo de gardurile cocoșate și cu dinți lipsă.
Pentru localnici, candidatura Codruței Rogoveanu la Primărie a adus o variație binevenită în conversațiile cotidiene. Nu doar pentru că e vorba de fosta soție a primarului, ci și pentru că e femeie în politică. E un Kramer contra Kramer, cu potențial de serial turcesc, care se desfășoară sub ochii lor, începând de la afișele de pe porți și terminând cu postările de pe Facebook.
Despre căsnicia celor doi, sătenii se feresc să comenteze prea multe, arătându-se oarecum împăciuitori: „Amândoi au greșit, că s-au certat. Ca-n familie. Nu știu ce-o fi la ei în familia lor”, spune o femeie, venită după pâine la magazinul din Balta Verde. „Dragostea nu e oprită”, adaugă o altă localnică. „Omul, chiar dacă e primar, e dator să încerce, dacă ea ridică coada”.
În Gogoșu se zvonește despre relația primarului cu o angajată din Primărie, dar și despre relația fostei soții a primarului cu un edil dintr-o altă comună. Nimeni nu are nimic împotrivă, dragostea e mai presus de orice discuție, e ca o hotărâre judecătorească.
Un caz de trădare
„De ce să nu candideze și ea, nu-i tot om?”, spune o doamnă, oprită în fața magazinului. „Cu primarul votez, dar și ea a vorbit frumos, vorbește frumos, dacă te vede din mașină, te salută. Că mai mult de atâta, la noi, la ăștia bătrâni, nu ne trebuie, decât respectul!”.
De pe o băncuță de la poartă, o doamnă cu batic și cu fața toată un zâmbet, după ce a îmbrățișat-o Codruța Rogoveanu, sintetizează miza feministă a candidaturii: „Numa oamenii știu să conducă? Lasă să mai conducă și muierile! Că poate mai țin și cu muierile! Că oamenii nu țin decât cu oamenii!”.
La polul celălalt și la umbra unei mese din fața unui butic rural, Aurel Bucă, fost deținut politic și istoric publicat, consideră că „doamna Codruța, dacă și-a trădat soțul, va trăda pe oricine”. „Ce încredere poți să mai ai într-o femeie care te știe cu tot ce ai realizat în viața ta? După ce-o iei și-o ridici la înălțimea de doi metri, ajunge prin tine să fie un om cunoscut în județ… Acum, nu mă iau de partidul din care face parte”, continuă istoricul, destrămând cu mâna un fuior vinețiu de fum de țigară. „Pentru că s-a dovedit: greșeli au făcut și liberalii la viața lor. 11.000 de țărani cine i-a omorât în 1907?”.
Cu biroul electoral la tribunal
Candidatura la primărie a Codruței Rogoveanu a fost, întâi, respinsă de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 30 Gogoșu, conform documentelor de pe site-ul oficial al Primăriei. Întrebate de membrii Biroului, mai multe persoane care apăreau pe lista de susținători „au declarat că nu-și recunosc semnătura”.
Prin urmare, pe 29 aprilie, candidatura a fost respinsă, cu cinci voturi „pentru” (fina actualului primar, din partea USR, șoferul actualului primar, din partea AUR, un muncitor necalificat angajat la primărie, din partea PSD, soția administratorului de la regia de apă a comunei, din partea PMP, și un reprezentant al minorităților) și patru voturi „împotriva” respingerii (de la președintele Biroului, locțiitorul acestuia, reprezentantul PNL și cel al UDMR).
Decizia Biroului Electoral din Gogoșu a fost contestată în instanță de Codruța Rogoveanu, iar Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a decis, pe 2 mai, că fosta soție a primarului poate candida, iar lista de candidați PNL pentru Consiliul Local Gogoșu trebuie admisă (dosar nr. 5004/225/2024). Jean Rogoveanu a atacat cu apel hotărârea instanței, la Tribunalul Mehedinți, dar a pierdut.
Mama blondă a răniților
Subțire, blondă, în blugi și cămașă office, cu ochelari de soare, Codruța Rogoveanu își pune la bătaie carisma în zona de sat unde locuiește consilierul personal al primarului, Viorel. Căsătorit cu Nadia, menajera primarului, Viorel îl consiliază pe edil cu deosebire în probleme legate de opoziție, cârcoteli și fluierat contra vântului. E un om voinic, atât lat, cât și înalt, care, povestesc sătenii, se prezintă prompt la porțile celor care vociferează, pe Facebook sau la un pahar de bere, contra lui Jean Rogoveanu.
„Oamenii se tem, de aceea am venit aici”, spune candidata liberală. În general, la porți ies femei, mai mult sau mai puțin vârstnice. Unele refuză politicos să accepte afișul pe gard, „să nu se supere Ionel”. Bătrânele o iau în brațe pe „doamna Codruța” ca pe nora pe care și-ar fi dorit-o sau ca pe fiica pe care n-au văzut-o de mult timp. Bărbații vorbesc mult și fără șir în preajma ei, se mută de pe un picior pe altul și nu-și iau ochii de la ea, manifestând, în general, simptomele cuiva care a stat prea mult în soare. Ce-i drept, era și cald în ziua aceea.
„Doamna Codruța” netezește ușor reverul de la bluza de casă a unui domn trecut de prima tinerețe. Omul tocmai cioplea la o lingură de lemn, a ieșit cu ea în mână. Candidata vrea să cumpere și ea niște linguri, „Cu cât le dai?”. O bancnotă de 50 zboară dinspre echipa de campanie către candidată. „N-ai vrea matale să ai un atelier, unde să îți faci lingurile și să îi înveți și pe alții, pe nepoți să facă linguri?”.
Cât timp Codruța Rogoveanu discută cu oamenii la poartă, colaboratorii ei rezolvă problema acordului scris și fixează afișul pe gard. O femeie de vreo 60 de ani izbuncește în plâns. I-a murit soțul de curând și încă nu s-a obișnuit cu lipsa lui. Și, până să-i strige la poartă echipa de campanie, n-a avut cui să se plângă.
„El se aștepta să fiu gonită”
Cu lingurile de lemn în mănunchi cu sticla de apă, Codruța Rogoveanu își rezumă din mers gândul care a determinat-o să candideze. „El (n.red. – Jean Rogoveanu) se aștepta că voi fi gonită din comună. A avut surpriza că oamenii nu s-au manifestat urât față de mine. Și atunci am decis să candidez, pentru că nici oamenii singuri nu puteau fără mine”.
În echipa ei de susținători, au venit nemulțumiții, exclușii, uitații, trecuții cu vederea în cele trei mandate ale lui Jean Rogoveanu. „Locuri de muncă și apă potabilă. Și să plătim datoriile de la bugetul comunei. Gogoșu are mult potențial”. Cam asta le promite doamna Codruța sătenilor care-i deschid poarta.
În Colonia Porțile de Fier II, o întâmpină câteva femei, cu copiii pe lângă ele. „Nimic nu s-a făcut, școală, grădiniță nu mai avem. Nici nu putem lăsa copiii singuri, pe-afară, că e plin de șerpi pe aici”, reclamă una dintre mame. Pe hârtie, în Colonie sunt în jur de 400 de locuitori. Dintre aceștia, doar 40 sunt permanenți. Ceilalți sunt deținători de vize de flotant și se înființează prin comună doar în ziua alegerilor.
Blocurile cu un etaj, rânduri-rânduri, cu iarbă și pietriș între ele, dau o imagine de ghetou de la marginea unui deșert, deși Dunărea e la doi pași. Aici au locuit muncitorii la șantierul pentru hidrocentrală. Unii au apucat să-și cumpere apartamentul, alții plătesc chirie la autorități.
Diverși cetățeni din comună au cumpărat blocuri întregi, care stau goale, fără oameni în ele. Terenul s-a întors de la Hidroelectrica la Gogoșu. Primăria a dat nume noi străzilor și cu asta a terminat investițiile.
Singurul avantaj al oamenilor din Colonie e că doar aici, din toată comuna, curge apă potabilă la robinet. „Știți de ce nu s-a pus accentul pe zona asta? Pentru că sunt puțini votanți”, afirmă candidata. Apoi salută și începe o conversație cu doi pensionari care trebăluiesc ceva în grădina de lângă bloc.
Peste 100.000 de euro pentru Zilele Comunei
Gogoșu nu e o comună săracă. Pe teritoriul ei își desfășoară activitatea și plătește taxe o persoană juridică de talia Hidroelectrica. Dar penalitățile de întârziere din plata contractelor, unele moștenite de pe vremea fostului edil Haneș, atârnă greu în balanța finanțelor locale. Datoriile, de ordinul milioanelor de euro, au fost, firește, eșalonate și ascunse la vedere, pe site-ul oficial al Primăriei, în hotărârile de Consiliu Local.
Primăria Gogoșu a anunțat, în bugetul pe 2023, un deficit de aproximativ 100.000 de euro. Pe anul acesta, în forma simplificată a bugetului, aprobată de Consiliul Local, cheltuielile sunt exact cât veniturile. O treime din cheltuieli reprezintă salariile angajaților. „Mie mi-au refuzat adeverința pentru indemnizație de însoțitor, că au zis că sunt prea mulți angajați la primărie. De șase ani am ajuns așa”, spune un bărbat în cărucior, cu picioarele amputate mai sus de genunchi, din cauza diabetului. „Am vorbit cu un avocat și o să mă judec cu ei”.
În ultimii șapte ani, instituția condusă de Jean Rogoveanu a atribuit prin licitație 32 de contracte, în valoare totală de peste 16 milioane de euro, potrivit portalului sicap.ai. Ultima licitație, din februarie 2024, este pentru un microbuz electric și două stații de încărcare, la prețul de 260.000 de euro.
În ceea ce privește achizițiile directe, în ultimii șapte ani, Primăria Gogoșu a atribuit peste 1.200 de contracte, în valoare totală de peste 7,2 milioane de euro. Pentru decorațiunile de Crăciun, „pachet iluminat festiv” – 50.000 de euro, lucrări de arhitectură peisagistică – 100.000 de euro, servicii de informare și promovare online – două contracte în valoare totală de aproximativ 11.000 de euro.
Pentru Zilele Comunei, 5-7 iulie 2024, Primăria a achiziționat, încă din martie, servicii de organizare festivaluri – 54.000 de euro și servicii artistice – tot 54.000 de euro (în preț intră Smiley, Jador, Ruby, Alex Velea, Conect-R, Misha).
Steagurile României, NATO și UE, arborate în fața Primăriei Gogoșu, câte două din fiecare, șase bucăți în total au costat 1.000 de euro. În jur de 800 de lei bucata, deși un steag costă în jur de 250 de lei, în cataloagele online ale comercianților.
Două dosare de corupție, o prescripție
Contactat în scris și telefonic, Jean Rogoveanu a refuzat să comenteze cursa la primărie, acuzațiile pe care i le aduce fosta soție și fișa postului consilierului său Viorel. Înainte de divorț, cei doi soți dețineau, conform declarațiilor de avere, mai multe case de locuit și câteva sute de hectare de teren agricol. „Nu știu dacă e bogat sau nu, nu vorbesc până nu văd”, parează una dintre simpatizantele edilului. „El n-a venit aici să se îmbogățească, el își făcuse deja banii lui, era putred de bogat”, garantează istoricul Aurel Bulă.
În februarie 2013, când nu împlinise un an de mandat, Jean Rogoveanu a fost ridicat de polițiști, dus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți pentru audieri și arestat pentru 24 de ore. Edilul a fost cercetat pentru evaziune fiscală, cu un prejudiciu de aproximativ 100.000 de euro, potrivit publicației locale pressalert.ro, care citează oficiali ai Poliției Județene Mehedinți. Întrebat în ce stadiu se află acest dosar, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți nu a dat încă un răspuns.
La sfârșitul lui 2019, Jean Rogoveanu și Codruța Rogoveanu au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de corupție (dosarul 4709/101/2019, pe rolul Tribunalului Mehedinți). Cei doi au fost inculpați pentru complicitate la o schemă de fraudare care implica înregistrarea de tranzacții fictive între societăți comerciale. Pe 22 octombrie 2022, Tribunalul Mehedinți a decis că faptele s-au prescris. DNA a înaintat apel, dar a pierdut. Apoi a făcut recurs în casație.
„Pe fondul geloziei, numitul Rogoveanu…”
Mult mai palpitante sunt litigiile în instanță rezultate din diferendele matrimoniale apărute între cei doi soți. Astfel, în ianuarie 2023, Codruța Rogoveanu a solicitat și a obținut un ordin parțial de protecție împotriva edilului consort.
Potrivit textului hotărârii de consiliu date de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, nr. 134/2023, cererea este motivată de faptul că „în data de 02.01.2023, fiind pe raza comunei Brezniţa-Ocol, pe fondul geloziei, numitul Rogoveanu Jean şi-ar fi agresat fizic soţia, pe numita Rogoveanu Codruța Ileana”.
Avocatul primarului a replicat că „între soţi exista o stare tensionată, o nemulțumire, însă nu de o gravitate suficient de mare care să atragă emiterea ordinului de protecție, o nemulțumire datorată (sic!) comportamentului petentei Rogoveanu Codruța Ileana, respectiv, pe fondul relației extraconjugale pe care aceasta o are cu o anumită persoană, respectiv primarul comunei Dârvari, relație despre care intimatul (n.red. – Jean Rogoveanu) a aflat în noaptea respectivă”.
Tot în apărarea lui, primarul din Gogoșu a declarat că solicitarea unui ordin de protecție împotriva sa are drept scop „denigrarea poziției sale sociale – primar al comunei Gogoșu – și a imaginii sale”.
Jean Rogoveanu a afirmat că demersul în vederea obținerii ordinului de protecție provizoriu „se datorează exclusiv faptului că, în repetate rânduri, în discuțiile purtate, i-a comunicat soției intenția de a depune cerere pentru desfacerea căsătoriei. (…) Aceasta i-a spus că «nu este de acord cu divorțul», că «ea tot numele de Rogoveanu îl va purta, indiferent de ceea ce ar presupune acest lucru și indiferent de ceea ce ar trebui să facă ea», amenințându-l că «va avea ea grijă de mine»”.
Un alt argument al edilului a fost că solicitarea fostei soții a fost depusă după câteva zile, nu imediat după incident. „Am fost sechestrată în casă, să-i semnez pentru avere”, ne-a declarat Codruța Rogoveanu.
Când a devenit primar, Jean Rogoveanu i-a concesionat soției firma de construcții. Acum încearcă s-o obțină înapoi, iar cei doi soți se judecă și pentru controlul asupra companiei.
„Mi-a spus să vorbim omenește. A luat o sabie…”
La rândul ei, ca să justifice starea de pericol în care a pus-o fostul soț, Codruța Rogoveanu a descris în fața instanței următoarea scenă:
„Rogoveanu Jean mi-a spus să mergem să vorbim omenește și să ne rezolvăm problemele, am intrat în casă, moment în care soțul meu s-a dus și a luat o sabie dintr-o cameră alăturată. În acel moment, eu m-am speriat și am încercat să fug, însă m-am împiedicat de un prag și am căzut. Am fost prinsă de acesta, m-a luat de păr și m-a târât în bucătărie, m-a lovit cu pumnii la nivelul capului, adresându-mi injurii”.
La acestea, primarul s-a apărat astfel: „Vreau să fac precizarea că de mai multe ori pe perioada concediului, soția mea a făcut afirmația că mă va distruge și că nu tot timpul sunt treaz și că pot să mor în somn sau când nu sunt atent”.
În iulie 2023, Codruța Rogoveanu a cerut din nou un ordin de protecție împotriva fostului soț, dar cererea a fost respinsă de Judecătoria Vânju Mare (hotărârea 439/2023).
Magistrații au arătat în motivarea hotărârii următoarele: „Instanţa nu poate reţine nici starea de temere invocată de petentă (n.red. – Codruța Rogoveanu), întrucât, atât din declaraţia martorului prezent la faţa locului, cât şi din înregistrarea video depusă la dosar de către petentă reiese că aceasta, deşi avea posibilitatea să aplaneze conflictul şi să aştepte sosirea organelor de poliţie, nu a înţeles să procedeze în acest sens, ci a alimentat şi a amplificat disputa verbală cu intimatul (n.red. – Jean Rogoveanu). De altfel, avocatul primarului a susținut că clientul său „a fost provocat, dar nu a acționat”.
Procesul de divorț dintre Codruța Rogoveanu și Jean Rogoveanu, la fel ca și procesul de partaj, se judecă la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 37Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.
Simona07 • 29.05.2024, 21:39
Felicitări pentru reportaj. Din păcate este trist că în anul 2024 sunt mulți bătrâni care încă nu s au trezit din epoca comunistă. Și votează la fel ca după 1990 ... Sărăcia este la ea acasă în aceste comune dar cetățenii tot cu aia care de peste 30 de ani nu fac nimic pentru cetățeni decât iau salarii din bani publici și atât. Educația lipsește cu desăvârșire. Și se văd consecințele lipsei educației. Poate peste vreo alte 2 sau 3 generații se va schimba ceva acolo. Până atunci cei tineri pleacă din astfel de comunități unde prin votul lor cei bătrâni hotărăsc soarta celorlalți, pentru că ei merg la vot că așa au fost obligați de pe vremea comuniștilor. Atunci erau obligați să participe la vot, acum este libertate face fiecare ce vrea. Dar prin libertatea asta prost înțeleasă consecințele se văd prin lipsa investițiilor în aceste comunități ... România rurală ar trebui să se trezească din vremurile de tristă amintire...