- În anul 2013, mii de oameni au protestat pe câmpurile
comunei Pungești, județul Vaslui, față de exploatarea gazelor de șist de către
compania americană Chevron. - Crezând că străinii le vor otrăvi apa, locuitorii celui mai
sărac județ al țării s-au pus în calea utilajelor companiei Chevron, venită să
caute resurse pe meleagurile românești, au rupt gardurile dimprejurul sondei de
forare și le-au ținut piept jandarmilor. - Prezența Chevron în România a fost neclară pentru oamenii
simpli de la țară, a căror grijă era doar ce vor pune pe masă a doua zi. - La șase ani de la revolte, cuvântul trădare este pe buzele
tuturor pungeștenilor. Teama de a le fi luat ce au mai de preț – pământul și
apa și, odată cu ele, mândria și demnitatea – i-a determinat să protesteze
continuu timp de cinci luni, zi de zi, în frig. - “Pentru dreptate”, răspund sătenii atunci când sunt
întrebați de ce au protestat atât de vehement. - Chevron nu a avut nici o reacție după protestele violente
din jurul sondei din Pungești. Nici atunci, nici acum. Contactați de
Libertatea, reprezentanții companiei au refuzat să comenteze evenimentele din 2013,
invocând politica firmei – asta după ce timp de o săptămână au cerut explicații
cu privire la motivul pentru care ziarul documentează acest subiect la șase ani
distanță.
“Murim cu toții aici, dar ne apărăm!
Uniți salvăm România!”, se strigă într-un singur glas.
Pare răscoala țăranilor împotriva burghezilor din 1907, dar, de fapt, este unul dintre momentele revoltei de la Pungești din 2013. Oamenii s-au adunat cu sutele să facă zid în calea utilajelor companiei Chevron, venită să le găurească pământul în căutarea gazelor de șist.
Cinci luni au durat protestele, care
au escaladat rapid de la scandări și drumuri blocate la garduri smulse și bătăi
cu jandarmii. Comuna Pungești a fost declarată, timp de câteva zile, zonă de
siguranță, perioadă în care oamenii nu puteau ieși din propriile curți fără să
fie întâi percheziționați și legitimați.
În comuna Pungești, anul 2013 nu va
fi uitat niciodată. Imaginile cu bărbați și femei, tineri și bătrâni
deopotrivă, care smulg din pământ gardurile montate de Chevron în jurul sondei
de forare, uimesc încă. Sunt primele care apar la o simplă căutare pe Google a
cuvântului “Pungești”. Asta a pus comuna pe hartă.
După șase ani
Comuna Pungești se află la 37 de kilometri de municipiul Vaslui. Un drum de jumătate de oră cu mașina. Aici, cei mai mulți oameni sunt foarte săraci, trăiesc de pe o zi pe alta din agricultură și din munca zilnică pe unde apucă.
Locul nu s-a schimbat prea mult față de 2013. Pungeștiul pare trist și întunecat. Cum a putut ajunge o astfel de localitate săracă și îmbătrânită în buletinele de știri ale televiziunilor? Ce i-a determinat pe oamenii fără prea multă educație și fără posibilități să lupte atât de vehement cu un gigant mondial?
Am încercat să înțelegem asta de la
“eroii din Pungești”, așa cum au fost numiți localnicii de presa locală în acea
perioadă, pentru a afla cum au trăit violențele din 2013 și cum li s-au
schimbat viețile de atunci.
Între timp, sonda de forare a
companiei Chevron, care a îngrozit atât de tare sătenii, a dispărut. În locul
ei a rămas un câmp gol, plin de buruieni. O troiță din lemn, scorojită și
umflată de umezeală, este tot acolo, martoră a vremii.
Primarul din prima linie
În stația de microbuz de lângă Primăria
Pungești, un cal se tăvălește pe asfalt. Nu dă semne că îl deranjează prezența
noastră nici când ne apropiem să-l filmăm. Sătenii, însă, ne privesc curioși.
Nu facem parte din peisajul lor obișnuit.
În josul străzii, doi puștani se
joacă cu o minge de fotbal dezumflată. Nu există asfalt, totul este îngropat în
noroi, iar gropi sunt peste tot. Un microbuz cu elevi încearcă să le ocolească
în zadar.
A fost o greșeală: populația nu a fost informată
Constantin Butnaru
În vârstă de 60 de ani, Constantin Butnaru este, de la începutul anului, viceprimar cu atribuții de primar, după ce edilul Vasile Voina a murit. De atunci, a rămas singur să conducă localitatea.
Înainte să se ocupe de administrarea
comunei Pungești, pe timpul mandatului lui Mircia Vlasă, lucra ca inginer
agronom într-o altă localitate. În timpul protestelor din 2013, a fost în prima
linie și era considerat unul dintre liderii revoltei. A fost de la început
împotriva amplasării sondei de forare, îndemnându-i și pe alții să iasă la
protest și să apere pământul.
El a fost cel care a inițiat
referendumul pentru demiterea primarului PSD Mircia Vlasă, pe care sătenii l-au
acuzat de trădare și de afaceri ilegale privind terenul concesionat companiei
Chevron.
“Forau acolo zi și noapte și se auzea un vuiet puternic. Au adus niște substanțe. Ne era teamă că bagă otravă în pământ. Cianură. Cum să otrăvească pământurile? Poate era rentabil, să zicem. Să vină să facă asta. Dar trebuie să explice oamenilor. Nu am avut nici o informare nici măcar de la Guvern. Dacă era explicat corect, uite, nu se poluează… dar nimic, așa, noaptea ca hoții, nu-i frumos. Trebuie să stai de vorbă cu cetățenii, ei sunt stăpânii comunei”, spune primarul.
“Am stat două nopți pe câmp și nu am dormit”
Doar că pungeștenii au aflat în
ultima clipă de venirea Chevron la ei în comună.
Se auzeau zvonuri prin sat că o să vină niște străini la noi să sondeze. Și părintele ne-a spus să nu primim străini, că au venit să caute gaze de șist și este foarte periculos
Mariana Herghelegiu
Ea și soțul său, Ion, erau cu
animalele la păscut în 14 octombrie, de Sf. Parascheva, când au auzit strigându-se
prin sat că “vin americanii”. Nu știau ce vor face acei americani, dar toți
erau speriați.
“Noi nu voiam să vină oamenii ăștia,
pentru că noi, având animale, culturi, știam că asta s-ar întâmpla, s-ar strica
apa. Te apuci tu pur și simplu și strici?”, întreabă retoric Ion Herghelegiu.
Americanii și revoluția gazelor de șist
Venirea în România a Chevron, una
dintre cele mai mari companii americane și unul dintre cei mai mari producători
și distribuitori de produse petroliere din lume, a fost neclară pentru
vasluieni.
Totul a plecat de la un program
guvernamental inițiat în 2010, numit Global Shale Gas Initiative, prin care
Statele Unite își propuneau să aducă în centrul atenției revoluția gazelor de
șist. Practic, SUA au făcut o amplă campanie diplomatică, prin care au încercat
să convingă alte țări să permită companiilor americane să exploateze gazele de
șist. Au început cu Europa de Est.
Un rol important în mișcarea începută în România l-a avut fostul ambasador SUA Mark Gitenstein, care i-a convins pe oficialii români că forarea în pământurile noastre este o idee benefică pentru toată lumea.
De ce credeau sătenii că Chevron le va otrăvi apa
Pe șantierul din județul Vaslui,
compania a forat până la adâncimea de 3.000 de metri și a folosit o cantitate
de apă de 35.000 de litri pe zi.
Pe lângă apă, în lichidul de forare se introduc și diferite substanțe chimice. Un studiu oficial american publicat în 2011 arată că în lichidul de fracturare au fost descoperite 750 de chimicale, unele extrem de dăunătoare sănătății, altele cancerigene. Unele companii petroliere au recunoscut că nici ele nu știu ce conține lichidul de fracturare pe care îl folosesc, conform aceluiași studiu.
Premierul indecis
Ideea nu a fost îmbrățișată de
Victor Ponta. Cel puțin nu la început. Cât încă era în opoziție, s-a opus
exploatării gazelor de șist și l-a acuzat pe fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu
că “vinde ce a mai rămas din resursele României”. Ponta a primit premiul
„Tânără speranță ecologistă” în cadrul Galei Green Awards 2012, acordat
susținătorilor protecției mediului.
Dar opoziția a ajuns la putere și și-a schimbat poziția, iar în ianuarie 2013, proaspătul premier Victor Ponta declara la Antena 3: “Ideea gazelor de șist trebuie tratată serios pozitiv”.
Chevron s-a instalat la Constanța și
la Vaslui. Proteste au fost la Iași, Cluj, Bârlad și București, dar cele mai
violente au fost la Pungești.
Faptul că oamenii au crezut că le va
fi furat pământul a pornit tocmai de la declarațiile politice ale liderilor de
la București. În același timp, activiștii de mediu susțineau că apa va fi
otrăvită prin forarea hidraulică, întrucât odată cu apa, în pământ sunt
introduse și sute de substanțe chimice.
Sub teroare
“În fiecare zi au fost conflicte. Noi nu lăsam mașinile să treacă, jandarmii ne băteau, prin sate era teroare, nu îi lăsau pe oameni la crâșmă, acasă. Seara, cine ieșea era trimis acasă, erau mulți jandarmi. Am ținut tabără acolo, în câmp. În același timp, erau proteste și la Prefectură și la Consiliul Local”, își amintește primarul Butnaru.
Zi de zi au stat oamenii în fața
sondei de lângă troiță. Și-au făcut o tabără improvizată vizavi de terenul în
care se făcea forarea.
Evenimentele au degenerat în 7 decembrie 2013. Forțele de ordine nu au putut face față mulțimii furioase de la intrarea în perimetrul de forare al Chevron. După ce au reușit să treacă de jandarmi, sătenii au început să smulgă din pământ gardurile care împrejmuiau zona și să arunce cu pietre în camioanele companiei. Ca la război, soldații din Pungești au învins în acea zi: “Sunt pământurile noastre!”.
“Nu a durat jumătate de oră. A fost
mobilizare puternică”, spune Butnaru.
“Asta e casa mea”
“În șănțuleț îi gheboșa pe oameni. Pe mine m-au fugărit, mi-au pus piedică și am căzut. Aveam o mână ruptă, bandajată. S-a suit (un jandarm, n.r.) pe mine cu picioarele și i-am strigat: «băi, nu vezi că am o mână ruptă, ce faci?!» și mi-a zis să plec acasă. I-am zis: «asta e casa mea, ăsta e pământul meu, eu de aici mă hrănesc». M-a găsit soția plângând”, rememorează Ion Herghelegiu ziua de 7 decembrie.
Are 54 de ani, iar soția, 53. Pentru
cei doi soți, teama cea mai mare era că fiii lor, unul student, celălalt elev
la acea vreme, ar fi putut fi răniți sau ar fi putut fi arestați pe nedrept,
pentru că amândoi au participat la proteste. Iar ziua aceea de decembrie a fost
foarte dură.
Pancarta de lângă masa cu icoane
Deși au trecut șase ani de la
revolte, soții Herghelegiu au păstrat toate ziarele locale în care s-a relatat
despre mișcarea de rezistență. Ni le arată și ne oferă explicații pe fiecare
fotografie în parte.
Cu litere decolorate de vreme, pancarta cu mesajul “Stop Chevron. Uniți salvăm toată România” este ținută la loc de cinste, pe holul casei, lângă măsuța cu zeci de icoane.
“Asta e făcută cu acuarelele
băiatului. Eram primul cu pancarta asta. Strigam tare cu toții «Uniți salvăm
toată România»”, spune Ion. Are lacrimi în ochi când povestește. Soția îl
dojenește: “Fii bărbat!”.
Ridică amândoi din umeri când sunt
întrebați de ce au participat la protestele anti-Chevron, de parcă răspunsul ar
fi evident și nu lasă loc de dubii.
“Noi suntem țărani, avem nevoie de
apă, avem vite, ne trebuie nutreț. Apa este vitală pentru oricine. Vin
americanii și pun sonda, de ce să vină americanii? Nouă, românilor, ne taie
toți creanga de sub picioare. Noi suntem creștin-ortodocși, noi simțim că nu e
corect. Te apuci tu, din America, să spargi pământul?”, spun țăranii.
Poetul din Pungești
“Nu vă temeți de moarte deloc! Moartea nu vine cu coasa, cum spune poporul!”, asta striga Gheorghe Munteanu către mulțimea de vasluieni de pe deal, la protest.
Pe oricine întrebi în comuna
Pungești de “poetul”, știe să te îndrume în satul Armășoaia, “la casa aia cu
semn cu Chevron”.
La 86 de ani, Gheorghe Munteanu este
binecunoscut în comună. În 2013, scria poezii despre războiul cu Chevron.
Deși suferind de inimă, poetul nu și-a lăsat baltă vecinii. A suferit cot la cot cu ei frigul și violențele. Într-o zi a avut nevoie de îngrijiri medicale după ce a leșinat la picioarele jandarmilor. Imaginile cu el târându-se prin iarbă, cu jandarmii deasupra lui încercând să-i ofere primul ajutor, sunt cutremurătoare.
Acum, abia se poate ridica din pat.
Locuiește cu “baba lui”, cum îi spune soției, într-o casă cu pereți albaștri de
la marginea satului Armășoaia. Pe gardul din lemn este o plăcuță metalică având
mesajul “Nu vrem fracturare hidraulică”.
“Pentru dreptate”
În curte, ne întâmpină un câine
zgribulit, legat în lanț. Pe Munteanu și soția lui îi găsim în casă, întinși în
pat, lângă sobă. El poartă agățată de pantaloni o pungă urinară. E bolnav și
aproape toți banii de pensie se duc pe medicamente. Banii strânși pentru zile
negre i-au fost furați din casă de propria fiică, ne spune.
Nici “baba” nu e mai bine,
povestește poetul. Se trezește uneori noaptea și pleacă de acasă. O mai găsesc
vecinii și o aduc înapoi.
Când îl întrebăm de ce s-a dus, la
vârsta lui, să protesteze, începe să râdă.
“Pentru dreptate”, răspunde.
“Comuna asta e săracă, de-asta au ieșit oamenii”
Pentru dreptate și din cauza
sărăciei.
În capătul celălalt al comunei, Costică Spiridon cultivă tutun la el în curte. A fost primar câțiva ani în Pungești, iar apucăturile politice nu l-au părăsit.
“Dumitru Buzatu (președinte PSD
Vaslui – n.r.) ce face pentru comună? Nimic, se laudă degeaba că face și drege
și a făcut și a dres”, îl critică el pe fostul deputat de Vaslui.
Are o casă mică, dincolo de
primărie, pe un deal înalt. Vorbește cu nemulțumire de momentul 2013 și le
reproșează autorităților că nu au informat populația despre activitățile din
comuna lor.
Am cerut să ni se spună ce se întâmplă. Faceți, nimeni nu vă oprește, dar cine ne garantează nouă că mai trăim? (…) Comuna asta e săracă. De-asta au ieșit oamenii. Sunt prea săraci. Au pământul și apa
Costică Spiridon
Ar vrea ca Ministerul Mediului să
vină, chiar și acum, la șase ani distanță, să verifice pânza freatică, să vadă
dacă apa a fost otrăvită. În același timp, nu crede că apa din puțul său a fost
afectată, pentru că “e mai departe de zonă, nu a ajuns aici”.
“Atunci s-au atacat români pe
români. Asta a fost o treabă foarte grea”. Se referă la jandarmii scutieri care
au băgat spaima în săteni.
Spiridon crede că se vor căuta din
nou gaze de șist pe meleagurile vasluiene. Nu ar mai protesta, însă. Ar fi în
zadar, spune el.
Fără regrete
Pungeștenii stau cu frica în sân. Dacă americanii se vor întoarce să foreze din nou? Dacă le va fi otrăvită apa? Dacă vor rămâne fără culturile de cereale? Sunt întrebările care îi macină.
“Am făcut ce ar fi trebuit să facem.
Nu regret nimic. Am socotit că am realizat ceva. Se zice că Pungeștiul este un
sătuc de oameni prăpădiți, dar suntem oameni cinstiți, oameni simpli. Am învățat
să fim ce am fost dintotdeauna. Nu suntem mai prejos. Noi nu am făcut asta din
fală. Am făcut-o din toată inima, așa am simțit, așa am gândit”, spune Mariana Hergheleziu cu mâna la inimă.
Fostul primar din Pungești, între “oamenii au fost
îndreptățiți” și “nu știu nimic”
Pe ulițele comunei Pungești îl găsim pe Mircia Vlasă, fostul primar al localității. Sub mandatul lui s-a petrecut totul.
Supărați și cu sentimentul de
trădare, sătenii i-au cerut demisia, încercând apoi să-l demită prin
referendum. Vlasă nu s-a lăsat dat la o parte din funcție. A plecat din
primărie odată cu încheierea mandatului.
Întrebat despre protestele din 2013,
Mircia Vlasă îl ia pe “nu știu” în brațe.
Reporter: Cum ați văzut dumneavoastră protestele din 2013?
Mircia Vlasă: Oamenii au fost îndreptățiți să facă asta. Eu în perioada aia nu am fost în localitate. Nu știu ce s-a întâmplat.
– Dar erați primar.
– Și dacă ești primar nu ai voie să mori? Nu ai voie să te duci la spital? Nu ai voie să te îmbolnăvești?
– Reprezentați o autoritate publică…
– Și? Au făcut (sătenii – n.r.) ce au crezut de cuviință. Că au fost plătiți să o facă, că nu au fost… treaba lor. Nu știu de teren nimic, era concesionat. Nu am fost aici. Nu știu. Nu am dat atunci interviu atunci, dau acum? E treaba lor ce au făcut. Au legat calul unde au spus stăpânii.
– Domnule Vlasă, erați atunci primarul comunei, erați responsabil pentru ce se întâmplă în comună. Chiar nu știți…
– Dragii mei, nu a ținut de primar. A ținut mai sus de Vaslui. Sau mai jos, pardon. Prefectul era și el mititel.
– Știați că vine Chevron?
– De unde să știu?
Chevron: “Mulțumim pentru interes, dar nu putem comenta”
Pungeștenii au blocat pentru o perioadă, în toamna lui 2013, activitățile gigantului petrolier, care, când și-a văzut utilajele atacate de sătenii nervoși, și-a retras oamenii pentru câteva săptămâni. S-au întors în Pungești, au forat și au plecat definitiv din România la începutul lui 2015.
Într-un răspuns acordat Digi24 în
2015, Chevron a explicat că a luat o decizie “de afaceri”, după ce a constatat
că investițiile făcute aici nu pot concura cu alte oportunități de investiții
din portofoliul companiei.
Chevron nu a avut nici o reacție cu
privire la protestele din țară, nici măcar după violențele din Pungești.
Am încercat să aflăm cum s-au văzut
nemulțumirile românilor la nivelul companiei. După un schimb de mailuri făcut pe
durata a șapte zile, în care ne-a cerut să explicăm de ce scriem despre acest
subiect la șase ani de la evenimente, Sally Jones, responsabilul cu comunicarea
pentru zona Europei de Est, ne-a răspuns următoarele:
Mulțumim pentru interes și pentru detaliile oferite. Cu toate acestea, nu face parte din politica firmei furnizarea de informații privind activitatea comercială și economică a Chevron.
Video: Robert Hanciarec
Montaj: Valentin Cristea