Comentează„Ai pus ecograful? Bun. Domnule doctor, hai să ne uităm și la doamna Drăghici*”. Este ora 21 fără șase minute și sunt în camera de gardă a Unității de Primiri Urgențe (UPU) din cadrul Spitalului Municipal Timișoara.
Conducerea spitalului a permis prezența mea într-una dintre cele mai aglomerate nopți din an. Distracția a 43 de timișoreni avea să se sfârșească aici în noaptea dintre 2022 și 2023.
Pe parcursul celor aproape opt ore aveam să aflu multe despre tratarea pacienților în condiții stresante, dar și despre pasiunile medicilor și asistentelor după ce termină turele inuman de lungi din spital, cum ar fi mecanica sau poezia.
Colectivul în mișcare a turei 1 de la Urgențe
De la ora 21.00, la televizor au început programele festive, oamenii încep să se adune pentru distracții și chefuri. În Timișoara au fost chiar trei petreceri în stradă.
Și la Urgențe e deja forfotă mare. Fac cunoștință cu medicul Adriana Mihaela Blăgniceanu, responsabila pe UPU în noaptea de Revelion. Anterior a fost și purtătoare de cuvânt a instituției. Mă roagă să-i spun pe nume – Ada.
Ada este foarte energică. Practic, ea preia fiecare om care-i intră prin ușile UPU, apoi desemnează câte un medic sau un asistent pentru caz. În continuare, îi sună pe aparținători, când e nevoie. E îmbrăcată într-o uniformă medicală mov și are adidașii sport asortați, violeți. Foarte aproape de culoarea anului 2022, după cum au prezentat-o designerii. Dar Ada nu a avut timp de dichiseală. E la muncă. Prinde câte un Revelion de gardă cam o dată la doi ani. Face un calcul rapid: 15 Revelioane din carieră le-a petrecut printre pacienți.
Tânăra doctoriță își prezintă fiecare coleg drept „șeful meu”. „Ai adus șampanie, să mă îmbăt?”, îl întreabă în glumă pe medicul Alin Istodor. „N-avem voie!”, îi dă replica repede colegul de la Chirurgie Generală, după care adaugă: „Ne vedem la anul!”. Este 22 fără câteva minute, deci „la anul” înseamnă peste nici două ore. Doctorul se duce să trateze o pacientă cu ocluzie intestinală. Ada o cunoaște pe femeie, ba chiar au avut o discuție, în care medicul i-a zis că „dacă nu vă operați, muriți în trei zile”. Spune că a fost discuție dură, dar necesară.
Doctorul care a participat la nașterea Urgenței în România scrie poezii
„Am fost rugați să folosim branulele verzi doar pentru SDC”, scrie pe o mică tablă albă de pe salon. Medicul Anda Maria Neagoe îmi explică: „SDC înseamnă substanță de contrast. Asta pentru că branulele respective au un calibru mai mare” și sunt folosite la analizele din altă secție, de imagistică medicală.
Anda Neagoe e specializată în medicina de urgență, cu o experiență de peste 25 de ani. A ales câmpul ăsta al medicinei încă de la începuturile sale în România. L-a urmat pentru că-i plac provocările, un domeniu în care viața și moartea se joacă adesea la secundă.
Dar satisfacțiile sunt enorme, spune medicul. Adesea foștii pacienți o sună să-i mulțumească. Ultima oară o femeie pe care a tratat-o acum trei ani i-a trimis un buchet de flori.
Dr. Neagoe e din Lugoj, unde a coordonat compartimentul de primiri urgențe. Deși bună parte din viața ei este la spital, păstrează un colț și pentru alte pasiuni, cum este scrisul.
Medicul a publicat deja două cărți de poezii – „Poem pentru o cauză” și „Dragostea are picioare repezi” – și este membră a Societății Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. A treia carte urmează să fie lansată.
Trecem la alt pacient. „Jivescu* are pancreatită. E beat”, spune Ada Blăgniceanu. Citește în analize că are amilaza ridicată, dar și lipaza la niveluri atipice (cele două sunt enzime produse, în general, de pancreas în procesul digestiei).
EKG-uri și formulare cu fișele veniților sunt sortate de personalul medical pentru determinarea nevoilor de tratament. Fondul sonor e asigurat de aparatură – bipăieli, iar măștile și tuburile de oxigen dau un fâșâit caracteristic. Ocazional, țăcănitul unei parafe pe fișe sparge monotonia. Fondul vizual, în schimb, e asigurat de luminițele albastre ale bradului și de neoanele salonului, care se reflectă în cortinele de aceeași culoare.
Michi de la Șuie Paparude a fost resuscitat aici de patru ori
Ada și cu Cosmin reușesc să-și ia o mică pauză de țigară. Cosmin este asistent în cadrul echipei tura 1, dar povestește că are multe alte pasiuni. A făcut fântâni în casele oamenilor în anii precedenți „as a side hustle” (ca o meserie alternativă). E pasionat de mecanică, așa că-mi arată poze cu o mașină Volkswagen Golf 3 pe care a adus-o la o putere de 500 de cai și o Dacia Logan pe care a ridicat-o la 200. Ceea ce face el e detailing, adică personalizarea exterioară a mașinilor.
Îi întreb de cele mai grele cazuri. Ada își amintește de ziua când l-au avut ca pacient pe Michi de la Șuie Paparude, adică pe Mihai Câmpeanu. „Pe parcursul dimineții a avut patru stopuri cardiace”.
Artistul a avut „un episod de infarct miocardic” (atac de cord) după ce formația sa a terminat un concert în 2013, în cadrul unui festival muzical, potrivit Mediafax.
Imediat pacientul a fost transferat la un alt spital din oraș, la insistențele medicului Blăgniceanu. Michi n-a mai știut apoi că medicii care i-au pus viața înapoi pe firul care pulsează au fost cei de la Spitalul Municipal.
Revelion în curtea de la Municipal, cu șampanie de copii pentru personal, saleuri pentru pacienți
Ora 12 ne prinde printre ambulanțe, în curtea interioară a spitalului. Au ieșit și colegii din alte secții. Se aprind artificii-steluțe tipice Crăciunului. Medicii țin ciorchinii care luminează și își spun „la mulți ani”. Pocnesc dopurile de Robbie Bubble și alte șampanii fără alcool. Ciocnim, ne pozăm și ne uităm la artificiile care se înalță dinspre centrul orașului.
După încheierea spectacolului de pe cer, discut cu un cuplu format dintr-un elvețian și o româncă, așezați pe banca din fața „accesului tărgilor”.
Filip a început să gătească în seara asta pentru Tatiana, dar până la urmă a ajuns să mănânce struguri și saleuri cu personalul medical. „Voiam doar să ne bucurăm de Timișoara, dar iată că o colică renală m-a adus aici”, îmi spune Tatiana. Un Revelion atipic pentru toată lumea.
„Eu am fost de mai multe ori în Timișoara și-mi place să mă plimb în zona Catedralei Mitropolitane”, glumește românca. Sunt într-adevăr la 10 minute de catedrală, dar știu că „distracția” lor nu va mai include nicio plimbare. Se încheie cu saleurile și strugurii de la spital.
„Am alunecat când m-am dus să mă uit la artificii”
Primele două ore din 2023 s-au scurs deja. „Vă cunoașteți cu ceva alergii la medicamente?”, întreabă una dintre doctorițe o femeie întinsă pe targă. „Nu, nu mă știu”. Așa că doamna Loredana* primește Tramadol pe sondă. O întreb de ce a ajuns la UPU.
„A fost o banalitate, o prostie. Am călcat pe marginea trotuarului și apoi pe pământ moale. Am picat pe partea stângă. Voiam doar să mă uit la artificii și uite că mai bine stăteam acasă”. Are un bazin fracturat. Ada, adică medicul Blăgniceanu, se uită la analiza imagistică pe calculator.
În timpul ăsta, Loredana începe să-și spună povestea. A lucrat aproape 50 de ani ca asistentă medicală, jumătate în Germania. Asta pentru că are descendență șvăbească și a fugit acolo pe vremea lui Ceaușescu, în ‘87, ca refugiată. S-a ascuns în portbagajul unei mașini, prin Austria și Ungaria.
„Eram un ausländer”, îmi spune ea, adică un străin. Dar s-a integrat. A ajuns „acolo unde izvorăște Dunărea”, adică în Fischingen, o localitate din Munții Pădurea Neagră. „M-am întors pentru copii și nepoți, că altfel aș fi rămas acolo.”
Alcoolul în exces, la ordinea nopții
Apare Vitalie*, un pacient care necesită o sondă urinară. Se ocupă de asta Cosmin. „I-ai verificat pupilele?”, întreabă Ada. „Da, putem să continuăm cu procedeele”, răspunde o colegă.
Pacientul e unul dintre cei zece care au ajuns la urgențe în această seară din cauza intoxicației etilice. Adică au băut prea mult.
Până la ora 4:09, atmosfera se destinde complet. „Am obosit”, admite medicul Blăgniceanu. Și parcă și lucrurile din jur par să se mai liniștească.
Gazdele trecerii mele dintre 2022 și 2023 rămân în spital, eu îi las înainte să se ivească zorii. „Vă mai așteptăm!”, îmi spun rezidenții. „Revin, dar sper să n-am ocazia să fiu de partea cealaltă a baricadei!”, le răspund și parcă acum înțeleg mai bine urările de sănătate pe care uneori le facem mecanic de Sărbători.
De la începutul anului și până la încheierea sa, la UPU de la Municipal Timișoara au primit îngrijire 28.610 pacienți. 43 în ultima zi.
* Nume schimbate pentru a le păstra dreptul la confidențialitate al pacienților.