REPORTAJ/Sânvăsâiul de Bobotează, obiceiul care prezice căsătoriile în satele din Alba. Cum îşi află fetele ursitul

În judeţul Alba, dar nu numai, Boboteaza este ziua în care preotul merge cu botezul pe la casele şi gospodăriile credincioşilor, iar în biserici se oficiază slujba de sfinţire a apei sau aghesmei.

Ajunul Bobotezei, zi de post negru pentru tinerele nemăritate

Pregătirea spirituală pentru sărbătoarea Botezului Domnului începe încă din ajunul sărbătorii, când creştinii ţin post pentru a fi feriţi de necazuri.

Etnologul Petruţa Pop spune că ziua de Bobotează este însoţită în tradiţia populară de numeroase obiceiuri şi superstiţii, unele dintre acestea păstrate sporadic şi în prezent în unele sate din judeţul Alba.

„Tradiţia spune că în Ajunul Bobotezei se ţine post, pentru a fi feriţi de necazuri. Fetele ţin post negru, iar seara pun busuioc sub pernă, cu credinţa că noaptea îşi vor vedea ursitul în vis”, povesteşte Petruţa Pop.

Potrivit acesteia, la Almaşu, în Munţii Apuseni, existau şi alte superstiţii, astfel că fetele de măritat pun pe pragul uşii o oglindă, un pieptăn şi mărgele pe care le acoperă cu un covor sau un preş peste care trece preotul când sfinţește casa cu Agheasma Mare.

După sfinţire, fata primeşte din mătăuzul preotului o crenguţă de busuioc pe care, in ajunul Bobotezei, o pune sub pernă, alături de oglindă, pieptăn si mărgele, în speranţa că noaptea îşi va vedea ursitul în vis.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Alegeri prezidențiale: Candidatul cel mai bine pregătit și cel mai slab pregătit

Petruţa Pop afirmă că, din păcate, majoritatea acestor obiceiuri populare s-au pierdut şi doar unele dintre acestea se mai păstrează sporadic la sate.

„Sânvăsâiul” – prezicerea căsătoriilor pentru tinerele fete

Un obicei tradiţional inedit legat de Bobotează îl reprezintă”Sânvăsâiul” sau prezicerea căsătoriilor, care este specific satelor din judeţul Alba. Acest obicei se mai practică în prezent doar sporadic, existând însă mai multe demersuri pentru ca această tradiţie să nu se piardă.

Potrivit etnologilor, „Sânvăsâiul” este  un obicei tradiţional cu funcţie de prezicere a căsătoriilor şi este organizat de femeile şi tinerele din sat la începutul noului an sau de sărbătoarea Bobotezei.

Etnologul Petruţa Pop spune că una dintre localităţile unde se practica acest obicei tradiţional şi unde se mai păstrează din păcate doar sporadic este Galda de Jos, unde Sânvăsâiul era practicat atât de Anul Nou cât şi de Bobotează, la ritualul propriu-zis participând doar fetele tinere nemăritate.

Sânvăsâiul are o organizare ritualică bine pusă la punct şi începe cu alegerea unei gazde de către fetele tinere unde apoi va avea loc acest obicei tradiţional prin care li se vor prezice detalii despre căsătorie şi despre cel cu care se vor căsători.

Recomandări

Toate taxele care ar putea crește în 2025. Scumpiri pe bandă, din cauza pomenilor guvernamentale

„Obiceiul presupune că fetele se întâlnesc la casa gazdei şi fiecare îi aduce acesteia ceva în dar. După datină, gazda le aşteaptă cu o masă pregătită pe care aşează o suveică, busuioc şi atâtea farfurii câte fete sunt. Sub farfurii, oficianta ceremoniei pune tot atâtea obiecte, având valoare simbolică şi matrimonială: oglindă, cărbune, pieptene, grâu, câlţi, morcov, păhărel, iar o farfurie trebuie să rămână goală”, explică Petruţa Pop.

Astfel, fiecare obiect simbolizează ceva, și anume: oglinda – omul fălos, cărbunele – omul negricios, pieptenele – omul colţat, grâul – omul bogat, câlţii – omul păros, păhărelul – omul beţiv, iar morcovul – omul năsos.

„Farfuria goală nu este dorită de nimeni, deoarece fata care o nimereşte, ori nu se mărită, ori îşi ia un bărbat sărac lipit pământului. Alegerea ursitului este prezisă cu ajutorul suveicii, pe care oficianta ceremoniei o învârteşte pentru fiecare fată. La plecare,  gazda le oferă fetelor câte un fir de busuioc, să le poarte noroc, iar noaptea să-l pună sub pernă, ca să-şi viseze ursitul”, mai spune Petruţa Pop.

Etnologul afirmă că obiceiul de aflare a ursitului se practica şi în alte sate ale judeţului Alba, cum ar fi de pildă Uioara de Jos, din zona Ocna Mureş, unde ceremonialul obiceiului era diferit şi purta numele de „Năsăvăit”.

„Fetele care voiau să se mărite, dar nu ştiau cu cine, se adunau la casa uneia dintre ele. Aici, pregăteau un aluat din care făceau găluşte de mărimea unui ou. În mijlocul fiecărei găluşte se punea câte un bileţel, pe care era trecut numele băieţilor pe care îi cunoşteau şi cu care sperau să se mărite. Bileţelele erau bine învelite în aluatul găluştii, iar apoi erau puse la fiert. Găluşca apărută prima la suprafaţă, cu bileţelul ascuns în ea, era pentru fată semn că în anul acela se va mărita cu băiatul al cărui nume era trecut pe bilet”, povesteşte Petruţa Pop.

Petruţa Pop afirmă că acest obicei de aflare a ursitului sau de prezicere a căsătoriei este aproape uitat, la fel ca multe alte tradiţii populare, însă asociaţia culturală pe care o conduce luptă pentru păstrarea lui organizând puneri în scenă ale unor astfel de obiceiuri.

Recomandări

Laura Crișan, fiica afaceristului ucis în atentatul cu bombă de la Arad, pusă în libertate, alături de ceilalți doi suspecți

Potrivit acesteia, etnologii încearcă să păstreze obiceiurile cel puţin cu rol artistic chiar dacă, odată cu evoluţia lumii satului, nu mai au rolul ritualic şi nu li se mai dau importanţa din vechime.

„Deşi aceste obiceiuri străvechi şi-au pierdut din valenţele rituale, accentuându-se cele artistice, Sânvăsâiul rămâne un obicei specific al judeţului Alba, practicat spontan în mai multe sate”, mai spune etnologul Petruţa Pop.

Citește și:

VIDEO/Iuliana Marciuc s-a obișnuit cu plecările lui Adrian Enache. „Cred că singurătatea în doi este mult mai gravă decât singurătatea”

La noapte se dă ora înapoi. Vezi cum trece România la ora de iarnă 2024!

Urmărește-ne pe Google News