Slab ca un ogar și cu un tricou galben pe el, blugii rupți de parcă ar fi plecat mai devreme de la Woodstock, Talik râde tot timpul și e pus pe glume, chiar dacă sperie pe alocuri turiștii. Îi place să le vadă reacțiile atunci când aceștia se bălăngăne pe cămilă fiind la un pas să cadă. Prin pietrele ascuțite ale deșertului fierbinte, Talik umblă desculț trăgând după el cinci cămile. Ne spune că a ales să crească doar femele pentru că acestea sunt mai docile, nu mușcă și nu scuipă, spre deosebire de masculi.
Lecția de călărit cămila suna cam așa: trebuie să îți lași corpul moale și urmezi mișcările domoale ale cămilei , altfel sigur vei cădea. Este un fel de echilibristică lejeră, asta când cămilele nu se înghesuie una într-alta. Marginea deșertului este plin de autocare care au adus copii să facă trekking sau să se plimbe cu bicicletele printre dunele deșertului, iar Talik pare că se știe cu șoferii de autocare pe care i-a uimit că merge încălțat. „Azi sunt doar 17 grade afară, este extrem de frig pentru mine. A trebuit chiar să îmi iau pantofi în picioare. Bine, nu pantofi, sandale… Nici nu vreau să știu cum arată vremea la voi acum”, râde de noi Talik.
Offroad cu patrupeda cocoșată
Plimbările cu cămila pot dura 10 minute, 30, 60, 120 sau chiar 240 de minute. „Cele mai lungi plimbări cu cămilele sunt foarte periculoase pentru că riști să cazi de pe ele, mai ales la cât de leneș merg. Ai șanse fparte mari să adormi de la legănatul dulce al lor. De aceea nici nu recomand astfel de plimbări”, ne mai spute Talik.
Este născut și crescut în Israel și spune că nu își dorește o altă viață decât pe cea pe care o are. Este un spirit liber și așa vrea să și moară, el cu cămilele lui, sub cerul înstelat al Țării Sfinte.
După o plimbare de jumătate de oră, în care dacă nu ai mai făcut călărie pe cămilă, te vei da jos cu dureri în locuri care te vor surpinde, Talik ne-a invitat în cortul lui pentru a ne arăta ospitalitatea beduinilor.
Așa am ajuns să stăm pe saltele prăfuite acoperite cu câte un covor care seamănă foarte mult cu cele țărănești din România, dar foarte confortabile. Între timp, gazda noastră rupe câteva lemne uscate pentru a face un foc. „Și acum o sa vă învăț cum să aprindeți focul în deșert”, ne spune Talik, în timp ce ne face semn să venim spre el pentru a privi mai atent metoda lui secretă. Și după ce ne-am adunat cu toții curioși pentru a învăța tehnici de supraviețuire, scoate din buzunar o brichetă și aprinde focul. „Ce? Doar nu credeați că sunt complet sălbatic?”, râde de noi Talik.
Masterchef de deșert
Și, din supraviețuitor în deșert, tânărul se transformă subit în „masterchef-ul din pustiu”. Aduce puțină apă, ceva făină, scoate dintr-o cutie niște brânză și se apucă să facă pita. Este o pâine tipică Israelului, cam ca un fel de turtă la noi. Și cum el pregătește pita cu brânză pentru oaspeți, un alt prieten vine și-l ajută cu ceaiul. Fierbinte și aromat, este exact ce ai nevoie după ce te-ai zguduit pe cămilă la 9 dimineața.
Îl întrebăm pe Talik cam câte pite are de gând să facă, el stând pe ciuci și frâmântând coca exact ca pe niște bulgări de zăpadă, zăpadă pe care nu a evitat să ne spună în repetate rânduri că îi displace. „Nu îmi place să dau numere exacte… 4.”, ne răspunde în timp ce rupe coca. „Au ieșit 5. Vezi de ce nu îmi place să dau numere exacte?”.
Le intinde și le azvârle în aer ca un adevărat pizzer italian, apoi le pune pe fundul încins al unui ceaun pentru a se coace. Nu îi ia mai mult de cîteva minute pentru a prepara câte una pentru fiecare, apoi colegul lui le ia și le umple cu brânză. Ne povestește că viața în deșert este destul de grea, dar chiar dacă se trăiește ca acum 500 de ani, mulți oameni sunt fericiți cu această simplitate. Ba chiar beduinii au grave probleme cu autoritățile pentru că mulți dintre ei nu au acte de identitate și chiar refuză să se înregistreze. Cu toate acestea, nimic nu îi împiedică să fie buni cu semenii lor, împart totul până la ultima firimitură, dacă știu că ai mai multă nevoie decât ei, Iar Talik ne-a dovedit acest lucru.
Așa că dacă aveți drum prin Eilat, pe malul Mării Roșii mergeți spre sud până semnele vă văr îndruma spre deșert. Acolo unde scrie că există o fermă de cămile veți găsi și pe tânărul care ne-a fost nouă gazdă.
Cum arată soția ministrului Petre Daea. E tânără, blondă și foarte cochetă!