ComenteazăConstantin a venit cu o oră înainte de deschiderea centrului de vaccinare de la Biblioteca Națională. Stă cu mâinile la spate și așteaptă în rând. A prins loc în față. În urmă cu o săptămână s-a întors în București de la țară, special să se vaccineze. „Fac prima doză pentru că altă șansă nu avem, nu s-a inventat altceva decât vaccinul. Am fost izolat, în provincie și am tot crezut că se va termina, dar din păcate… Cât să stai izolat, ani de zile?”, e retoric pensionarul.
Are 67 de ani și la Urziceni, Ialomița, unde a petrecut pandemia, a putut să stea izolat, dar apoi l-au alarmat știrile. „La început am crezut că o să treacă, o să fie un val, ca orice om care trage speranță, dar nu se poate.” Bărbatul stă la coadă pentru vaccinul Pfizer.
La coada pentru vaccinul Moderna, Mariana și Cristi, soț și soție, stau tăcuți și puțin emoționați. „Am avut o cunoștință care a și decedat. Chiar și un vecin acum două săptămâni, neavând nimic. Toată lumea își dorește să scape”, spune bărbatul. Mariana recunoaște că ar fi vrut să nu trebuiască să se vaccineze. „Dacă medicii spun că este bine, noi n-avem de unde să știm. Sunt cazuri și la cei vaccinați care au făcut boala și s-au simțit chiar urât. Nu mai știm ce să facem. Să sperăm că va fi spre bine. Cu toate că mi-e frică să îl fac…”
„Oamenii să vină măcar să se informeze”
În bibliotecă, puțin înaintea orei 16.00 de deschidere, zeci de medici, asistente și voluntari fac ultimele pregătiri. Un medic în halat bleu le dă ultimele indicații. „Hai, că în șapte minute ne lovește valul…”, concluzionează și pleacă spre intrare. Vorbește despre valul de pacienți. Despre valul patru vorbesc mai mulți medici, la etaj, în fața camerelor video.
„Avem, pe lângă vaccinare, și un centru de testare gratuită și rapidă, și un centru de informare. Oamenii să vină măcar să se informeze și apoi să se decidă și să vină să facă acest pas al vaccinării care este foarte important”, îndeamnă Viorel Jinga, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, instituție parteneră a maratonului vaccinării. „E nevoie măcar de o lună de solidaritate între toți românii”, spune și medicul Alexandru Rafila.
Se deschid ușile. Oamenii sunt dirijați repede. Se fac primele injecții. Cei mai mult sunt în zona Pfizer. Trei femei stau pe o banchetă pentru cele 15 minute de supraveghere post-vaccin. Discută amuzate ca la coafor. Două dintre ele sunt mamă și fiică. Constanța Groza are 61 de ani și a venit cu inima strânsă la vaccinare. „A fost cam spooky (înfricoșător), dar să dea Dumnezeu să fie bine. Nu ne gândim la rău. Mi-era teamă de reacții. E bine și mai târziu decât niciodată”, spune femeia.
Fiica ei, Mirela, vaccinată de la începutul campaniei, a încercat s-o liniștească și să-i dea și sfaturi. „I-am zis să nu-și încordeze brațul, ca să nu o doară apoi”.
„Părinții mei s-au temut și că n-o să-i mai primească la lucru”
Pe un scaun mai încolo, Raluca Lupu, o studentă la Psihologie de 20 de ani, așteaptă să primească dovada vaccinării. Astăzi s-au vaccinat și părinții ei, cu Johnson & Johnson. „Mă documentez despre vaccin de când a apărut și am fost un pic îngrijorată pentru că se zvonea că ar avea efecte de lungă durată asupra sănătății și de asta mi-a fost frică. Dar cunosc multă lume care s-a vaccinat și e bine”, se încurajează tânăra. Mai are un alt motiv pentru care s-a vaccinat: vrea să poată face în continuare practica la facultate. A început-o ieri și i-a plăcut mult, n-ar vrea să se oprească acum. Și părinții ei au luat decizia mai mult din cauza restricțiilor. „Părinții mei s-au temut și că n-o să-i mai primească la lucru din cauza asta. Și mie mi-e frică pentru practica mea la facultate”, spune tânăra.
Cei care vor să se vaccineze pot veni la Biblioteca Națională, zi sau noapte, până luni la ora 8. Teodor Toma este student la Medicină în anul 5 și e în tură până la miezul nopții. A participat ca voluntar și la maratoanele anterioare.
„Am avut un caz, o familie care a venit să se vaccineze și s-au răzgândit pe loc, după ce au completat formularele. A fost un caz neașteptat. Dar din câte am înțeles de la colegi, au venit după și s-au vaccinat totuși. Nu știu ce i-a făcut să se răzgândească, dar mă bucur că au venit apoi”, povestește din experiențele anterioare. Nu face la centrul de vaccinare o muncă specializată, doar dirijează fluxurile de oameni, dar crede că și așa învață multe lucruri. „Nimeni din generația mea nu a mai trăit așa ceva!”
La centrul de la Biblioteca Națională, 300 de voluntari se vor rula tot weekendul pentru a administra cele 10.000 de doze pe care le au pregătite și pe care le pot și suplimenta la nevoie.