La doar 13 ani, Anamaria Isaia, elevă în clasa a opta la renumitul colegiu gălățean, face deja traduceri de poezii din limba japoneză, iar peste ani vrea să trăiască „visul american”. Spune că a ajuns în Mensa datorită mamei sale, care i-a spus răspicat că merită să facă parte din această societate.
„Este o onoare să fac parte din acest grup. Totul a început când mama mea a aflat că este o testare pentru a intra în grupul respectiv şi m-a întrebat dacă îmi sună bine. Am zis că de ce să nu încerc, pentru că nu pierd nimic. Acum doi s-a întâmplat, nu am primit încă rezultatele în privinţa IQ-ului, mi s-a răspuns că am fost admisă„, spune Anamaria.
Duce o viaţă obişnuită, ca a oricărui copil de vârsta ei. Se duce la școală, învață, vine acasă și își face temele. Recunoaște însă că are o problemă. Îi este destul de greu să se trezească dimineaţa: „Chiar foarte greu mă trezesc, mai greu decât ar trebui”.
Apoi mărturisește cu modestie că nu se consideră bună la toate materiile.
„Nu pot să spun că sunt bună la toate materiile, dar reuşesc să am note bune, de 9 şi 10. Particip la olimpiadele de Română şi Matematică, iar până acum am avut rezultate mulțumitoare la fazele judeţene. Din păcate, nu am ajuns la faza naţională, dar voi continua„, spune Anamaria.
Hobby-ul fetei este însă limba japoneză și la vârsta ei reușește cu succes să traducă poezii. Totuși, spune că aceasta rămâne pentru ea mai mult un hobby decât o cale spre o viitoare carieră. Asta pentru că pasiunea ei este dreptul și visează să devină procuror.
„În proiectele Mensa mă implic cum pot. Cel mai mult îmi place limba japoneză şi o învăţ. Până acum, mi s-a dat să traduc poezii. Apoi, mai sunt serile de lectură unde ne întâlnim pe Skype şi recităm poezii, sunt serile literare„, povestește Anamaria.
În timpul liber citeşte mult și se uită la seriale, dar spune că uneori, dacă are inspirație, scrie şi texte pe care preferă să nu le arate.
Când vine vorba despre apartenența la grupul Mensa și la faptul că este printre cei 2% cei mai inteligenți oameni din lume, devine reținută și spune cu aceeași modestie că nu se consideră neapărat specială.
„Sunt o fată normală, nu vreau să mă considere prietenii superioară„, răspunde promt, adăugând că părinţii o susţin în tot ceea ce face şi că se simte mândră că îi are lângă ea.
În viitor, îşi doreşte să plece din România, să devină procuror şi să trăiască „visul american”.
„Limba japoneză este mai mult un hobby pentru mine, nu pot să spun că îmi propun să folosesc limba japoneză în cariera mea. Mă pasionează foarte mult dreptul şi vreau să devin procuror, cel mai mult îmi doresc să ajung departe, şi în sensul carierei şi departe de România. Până acum, m-am gândit foarte serios la New York, să trăiesc visul american, dar în vară am plecat într-o tabără şi am vizitat Austria, şi am văzut cât de frumoasă este această ţară„, mai spune Anamaria.
Tot la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri din Galaţi este şi Fabian Anghel, și el membru Mensa de aproape doi ani. Pasionat de informatică, Fabian, elev în clasa a opta, vrea să devină programator. Spune că pe el cel care l-a îndrumat să intre în Mensa a fost tatăl său.
„Tata a găsit pe internet pe un site că se fac înscrieri la Mensa şi am decis să merg şi eu, am rezultate bune la şcoală şi aşa s-a întâmplat. Mie îmi place foarte mult informatica„, spune Fabian.
Și pentru el, o zi din viață este una obişnuită: se trezește, se duce la şcoală, vine acasă și își face temele, iar în timpul liber citește sau ascultă muzică.
Îşi doreşte să devină programator, dar spre deosebire de Anamaria vrea să rămână în România. Și nu oriunde, ci la Cluj, „la o firmă mare”, ca să poată face programare.
„Aş vrea să devin programator. Peste ani, mi-aş dori să ajung la Cluj, la o firmă mare ca să pot face programare„, dezvăluie Fabian.
A fost de trei ori la Olimpiada Națională de Informatică și a luat de două ori medalia de argint.
::placeholdeR–>
Ioana Diana Săraru, tot în vârstă de 14 ani, spune că duce, la fel ca şi colegii ei, o viaţă obişnuită și visează să ajungă la Cambridge, în Anglia, şi să se stabilească în străinătate.
Și în cazul ei, tot mama a fost cea care a găsit pe internet informații despre Mensa și i-a sugerat că ar fi interesant.