REPORTAJ. Un polițist din Mureș a pus mâna pe chitară, ca să le arate copiilor drumul cel bun: „Planul e să învețe o limbă străină, să cânte la un instrument, să scrie”

Mircea Cerghizan are 37 de ani și e absolvent de liceu pedagogic. Numără „17 ani și patru luni de când mi-am fericit viața intrând în poliție”. 

Râde și explică ironia: „Am ales această carieră ca orișice om, văzând în ea ceva ce nu vezi după. Dar eu zic că e totuși un sistem unde s-a avansat foarte mult, de când am intrat eu. Scriam la mașina de scris antică, foloseam faxul, acum folosim e-mailul, ceea ce e foarte fain”. 

Ca agent principal, Mircea are în grijă nouă comune, inclusiv comuna Băgaciu, unde locuiește. „Te obișnuiești cu orice în viață, dar asta e o zonă ușoară, o zonă faină, mai ales după ce oamenii ajung să te cunoască și îi cunoști și tu pe ei”. 

„Partea cu copiii te ține om!”

Când nu e în tură, Mircea se transformă. Își aduce aminte de prima lui opțiune profesională: pedagogia. Pune chitara de gât și, ajutat de soția lui, Adriana, îi învață cântece pe copiii din Băgaciu și din împrejurimi. Locul de adunare e sediul Bisericii Penticostale „Pâinea Vieții”, o clădire în curs de finisare. „Partea cu copiii te ține om!”, mărturisește polițistul, făcând aluzie la duritatea meseriei sale.

Recomandări

Fiica lui Adrian Kreiner cere ucigașilor tatălui său daune de 3 milioane de euro. Suspecții, la proces: „Nu recunosc omorul”

Ideea acestui club pentru copiii din zonă s-a înfiripat treptat și a prins contur ferm în luna octombrie a anului trecut. Patrulând prin sate, Mircea și-a făcut o imagine dureros de clară asupra felului în care trăiesc oamenii în multe sate din Mureș: sărăcie care merge mână în mână cu lipsa de educație și cu dezinteresul față de educație. „Și noi am crescut la țară și am avut parte de sfatul cuiva, nu neapărat din familie, în anumite momente. Am avut poate contact cu un mediu în care se întâmpla și altceva decât manele și B.U.G. Mafia. Nu-i o problemă, dar…”. 

Chitara a deprins-o Mircea de la verii săi, „am fost autodidact, din păcate, am fost obligați să învățăm singuri, dacă ne-a plăcut partea asta muzicală”. Adriana e de profesie asistentă medicală, vine din Suceava și poartă și ea chitara pe după gât.

„Speranța noastră e că acești copii nu o vor lua pe drumuri greșite”

Recomandări

Procesul foștilor clerici Cornel Onilă și Sebastian Jitaru a ajuns la Înalta Curte. Detalii din dosarul agresiunilor sexuale împotriva elevilor de la seminar

„Uimitor e”, mărturisește ea, „că, deși la început veneau 4-5 copii, pe care trebuia să mergem noi să-i aducem cu mașina, acum, dacă anunți un singur copil, află imediat toți și se strâng repede 60 de copii. Poate acum vin pentru un pahar de suc și ceva dulce, dar important e că ascultă. Semănăm sămânța și, ca și cu o plantă, trebuie răbdare să dea rod. Speranța noastră e că, atunci când vor ajunge la vârsta adolescenței, acești copii vor fi stabili, echilibrați, nu o vor lua pe drumuri greșite”.

Copiii așezați în cerc, pe scăunele, sunt și mai mari, de 13-14 ani, și mai mici, de 3-4 ani. Învață cântări penticostale și fac cu mare râvnă gesturile care dublează versurile. Așezat în rând cu ei, Mircea gesticulează și el, însuflețit.

„Așa sunt condițiile de viață, mai precare”

Lângă ferestre, în spate, câteva mămici și bunici asistă la activități. Cei mai mulți dintre copiii care vin la Biserica „Pâinea Vieții” sunt din familii ortodoxe. Dar partea de religie trece, cumva, într-un plan cât se poate de secundar, când vine vorba de bucuria celor mici. Pentru copiii din Băgaciu sunt puține spre deloc experiențele educative la îndemână. 

Recomandări

Un cuplu de români, Florin și Axinia, dispărut în inundațiile din Spania, e căutat în orezărie de copii: „M-au sunat părinții să-mi spună că-i ia apa”

„Planurile noastre sunt mari. Pe lângă cântări, ne gândim să învețe aici să cânte la un instrument, să învețe o limbă străină. Să îi ajutăm la teme. Pe cei care nu știu să scrie, să-i învățăm să scrie. Pentru că școala nu e destul, așa ni se pare nouă. Nu din vina profesorilor. Mediul în care trăiesc acești copii nu e prielnic pentru educație. Când devii mamă la 17 ani, abandonezi școala și mai apoi nu poți să-i ajuți pe cei mici la teme. Nu arăți nici interes pentru studiu. Nu e nici vina părinților, așa sunt condițiile de viață, mai precare”, explică Mircea. 

„Nu numai că vin mulți copii acum, dar vin și mai devreme”

În preajma unui polițist, e drept, fără uniformă, copiii se simt nemaipomenit de relaxați. I se suie în brațe, în spate, îl aplaudă de cum atinge strunele chitarei. Îl ascultă când le vorbește. Fără să se înghesuie, întind paharele de plastic, să fie umplute cu suc. Așteaptă cuminți să primească pachetul cu biscuiți și napolitana. Unii le mănâncă pe loc, alții le păstrează pentru mai târziu, strângându-le grijuliu în pumn. 

„Nu numai că vin mulți acum, dar vin și mai devreme. Dacă îi anunți să vină la 10 dimineața, ei întreabă dacă e bine să fie de la 8 aici”, povestește Mircea. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Excursia la Zoo

La 40 km de Târgu Mureș, comuna Băgaciu are în jur de 1.300 de locuitori și o biserică fortificată, în stil gotic, datând din secolul al XIV-lea. Există potențial pentru turism, zona e pitorească și plină de istorie. În comună funcționează o pensiune, construită de niște olandezi, care au vândut-o apoi unor români. Dar lipsește ceva – voința politică, infrastructura, banii sau toate astea la un loc, pentru ca Băgaciu să atragă vizitatori la fel ca Viscri, de pildă. 

Prin urmare, oamenii trăiesc greu, găsesc greu de muncă în apropiere. Iar copiii nu au parte de prea multe jucării, răsfăț și distracții. De unde și entuziasmul lor când se întâlnesc, de două-trei ori pe săptămână, cu Mircea și cu Adriana.

„Avem nevoie de foarte multe, ca să ne ducem planul la îndeplinire. Nici nu știu cum vom face rost de ele, dar, dacă am început, nu ne oprim. Scaunele acestea, de exemplu, le-am primit donație. Am primit și câteva bănci. Pe viitor, tot ce înseamnă material didactic, o tablă, un videoproiector, de care avem nevoie urgentă, căutăm și sperăm să putem face rost de ele. Mai avem câțiva voluntari care ne ajută, cu mașinile lor personale, să transportăm copiii, în excursii. E prea costisitor pentru noi să închiriem un autocar”, explică Mircea.

De 1 Iunie, însoțiți de Adriana și de Mircea, copiii din Băgaciu au fost în excursie la Grădina Zoologică din Târgu Mureș. O excursie gratuită și, spre liniștea părinților, supravegheată îndeaproape de un polițist cu experiență.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro