Acum mai ard doar în amintirile românilor! Un super reportaj despre „viaţa” ţigărilor Carpaţi

Fumată pe ritmurile lui Zavaidoc

Anii 30… undeva în mahalaua Văcăreştilor – crâşma „La Zissu”. Muncitori, calfe, negustori, studenţi, prostituate. Urlau comediile, cânta muzica lui Zavaidoc, Cristian Vasile şi era un fum de-l tăiai cu cuţitul. Fumul meu, fum de ţigară proaspată, românească. Ce vremuri… Eram în plină glorie. Apoi, s-a declanşat războiul. Bărbaţii au plecat pe front şi odată cu ei m-am dus şi eu. Teama, dorul de familii lăsate acasă, de iubite părăsite în gări, erau alinate tot cu ajutorul meu. Din pacate, nu ajungeam pentru toată lumea. Camarazii mă rupeau pe jumatate şi mă împărţeau frăţeste. Noaptea eram fumată pe ascuns de teamă să nu mă împuşte duşmanii. Ardeam ca o torţă, ca amarul bieţilor soldaţi.

Comuniştii m-au savurat

În timp ce unii erau pe front, alţii luptau acasă pentru a dărâma sistemul de atunci. Îşi spunea comunişti. Pe mine nu mă interesa, în schimb şi aceştia au făcut o mare pasiune pentru mine. Fără să fac nimic rau, m-au luat la Doftana împreună cu ei şi m-au băgat în beciurile Siguranţei. Cu sprijinul meu au trecut mai uşor peste chinurile din temniţă. Drept multumire, după ce au preluat conducerea, m-au făcut un fel de ţigară naţională, cea mai cunoscută ţigară din România.
S-a instaurat pacea. Toata lumea mă fuma. Muncitorii în marile colosuri industriale, tinerii prin puţinele baruri de noapte rămase, intelectualii în timp ce ascultau pe ascuns Romania Liberă, barbati ce aşteptau în curtea spitalelor să li se nască primul copil. Am fost muză pentru mari poeţi şi scriitori care au dăruit românilor adevărate comori literare. Adolescenţii de atunci, care, astăzi, ajunşi la maturitate mi-au făcut rău, m-au furat tot pe mine, ca prima lor ţigară, din pachetul tatălui. Eram, încă, în vogă…

Recomandări

Catastrofa de la Scânteia, după 15 ani. Avocații au luat mai mult de jumătate din despăgubirile date de asigurător: peste 400.000 de euro de la orfani, văduve, părinți în doliu

Capitalismul m-a îngropat

A venit Revoluţia. M-am bucurat şi am sărbătorit victoria împreună cu „golanii” în Piaţa Universităţii. La sfârşitul anilor ‘90 totul a devenit un haos. Uzine întregi, fraţi de-ai mei, produse românesti, au fost închise şi „ucise” fără milă.
„Eu imi aprind o tigara şi continui partida”, spunea Marin Sorescu într-una din poeziile sale. Pentru mine, partida s-a incheiat. Am pierdut. În anul 2011 am ars pentru ultima oară, tot la Sfântu Gheorghe. Fumul meu s-a înalţat la cer strigând şi durerea atâtor mărci dispărute, unice şi iubite în România. Ce a rămas din mine? O amintire a unei ţigări, uitată într-un colţ pe etajeră.

Iată din ce tutun se fabrica

Sandor Csaba, director tehnic la fabrica de ţigări din Sfântul Gheorghe, a fost cel care a închis porţile uzinei în anul 2010. Acesta ne-a dezvăluit ce tutun se folosea la fabricarea ţigărilor Carpaţi. „Utilizam tutun Virginia care se cultiva la Craiova, soiuri orientale pentru aromă, plantate în Craiova, tutun Burley, de tărie, plantat în zona Banatului şi tutun de „umplutură” pe care-l luam din Bărăgan. Pe lângă toate acestea, mai foloseam diferiţi îndulcitori”, ne-a spus Csaba.

Pe internet se vinde cu 190 de lei

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Topul partidelor din România la alegerile parlamentare

În România nu mai există nici un magazin care să comercializeze ţigări Carpaţi. Singura modalitate ca nostalgicii să le mai simtă o dată aroma este să le achiziţioneze de pe internet. Preţul este, însă, extrem de piperat. Pe site-ul okazii.ro, un pachet de Carpaţi se vinde între 40 şi 60 de lei. Mai mult, există un colecţionar care vinde Carpaţi produse în perioada interbelica cu 190 de lei pachetul.

Bulgarii au îngregistrat brandul Carpaţi

În anul 1929, Regatul României avea 6 manufacturi de tutun, un institut de cercetare, 12 inspectorate ale culturii şi fermentării tutunului. Existau fabrici de ţigarete în Bucureşti, Iaşi, Timişoara si Sf. Gheorghe. La sfârşitul anului 1940 s-au pus în funcţiune şi fabricile de la Tg. Jiu şi Râmnicu-Sărat. Marca Carpaţi a fost fabricată pentru priama oară în anul 1931 la Sfântu Gheorge, apoi a intrat pe liniile de producţie a tuturor fabricilor de ţigarete din România. La 1 ianuarie 1952, Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României se transformă în Direcţia Generală a Industriei Tutunului. În 1997, Regia Autonomă a Tutunului din România (RATR) s-a transformat în Societatea Naţională Tutunul Românesc (SNTR). Societatea a fost privatizată în anul 2000, apoi a fost renaţionalizată şi din nou privatizată în anul 2004. Începând cu anul 1997 societatea a înregistrat permanent pierderi. În acest moment toate fabricile sunt oprite. Marca de ţigarete Carpaţi, pusă în fabricaţie în anul 1931, este deţinută, în prezent, de firma care a cumpărat pachetul majoritar, la privatizarea din 2004, adică Galaxy Tobacco. Numărul de depozit al mărcii Carpaţi, de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, este M2003 00107 şi este intangibil pe teritoriul României. O anumită persoană din Bulgaria a reuşit însă să înregistreze produsul pe teritoriul statului de la sud de Dunăre, iar bulgarii au acum „Carpaţii” lor.

Urmărește-ne pe Google News