De peste 500 de ani, Papii, dar şi imobilele pontificale de apărare au parte de o structură militară specială, Garda Elveţiană. Constituită, la ora actuală, doar din puţin peste 100 de membri, garda a fost înfiinţată oficial la 22 ianuarie 1506, de către Papa Iulius al II-lea, rămânând, până astăzi, singurul corp armat al Vaticanului.
Soldaţii sunt în serviciul Suveranului Pontif din 1506
Renumiţi şi apreciaţi de secole pentru curajul şi devotamentul lor, soldaţii elveţieni au atras atenţia Papilor de la Roma. Astfel, la 21 iunie 1505, Papa Iulius al II-lea solicita Dietei Elveţiei trimiterea de halebardieri mercenari pentru a servi drept corp de armată Sfântului Scaun. La 22 ianuarie 1506, 150 de astfel de soldaţi intrau în Vatican, fiind binecuvântaţi de Papă şi marcând naşterea oficială a Gărzii Elveţiene. În fiecare an, însă, ei prestează jurământul faţă de Suveranul Pontif, la data de 6 mai, pentru a marca eroismul gărzii din ziua de 6 mai 1527, când 147 de membri ai acesteia şi-au dat viaţa luptând pentru apărarea Papei Clement al VII-lea împotriva trupelor împăratului Carol Quintul.
Condiţiile pentru a fi admis în Garda Elveţiană sunt ne- schimbate de secole: trebuie să fie cetăţean elveţian, necăsătorit (numai ofiţerii superiori au voie să se însoare), credincios romano- catolic, cu vârsta între 19 – 30 de ani, absolvent de liceu sau şcoală profesională, cu o înălţime de minimum 1,74 m, stagiul militar satisfăcut în Elveţia şi reputaţie ireproşabilă. Până în ziua de azi, în garda pontificală nu au fost primite femei.
Militarii sunt angajaţi cu un contract de cel puţin 2 ani şi de maximum 25, perioadă în care primesc cetăţenia statului Vatican, dar nu au voie să doarmă în afara graniţelor lui, sunt scutiţi de taxe şi de plata locuinţei, primind o soldă lunară de 1.200 de euro.
Pregătirea zilnică a membrilor gărzii include, în special după atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, din 13 mai 1981, exerciţii de tir – ei având în dotare pistoale şi puşti de asalt – arte marţiale, cu perfecţionarea, cu predilecţie, a metodelor de luptă neînarmată ori cu arme mici, tip cuţit, şi tactici specifice gărzilor de corp, de strategie şi apărare a demnitarului. La ceremonii, însă, ţinuta soldaţilor include, în continuare, săbii şi halebarde.
Michelangelo a creat uniformele
Legenda spune că modelul uniformei Gărzii Elveţiene a fost creat de marele artist Michelangelo Buonarroti. Oricum, Papa Iulius al II-lea a stabilit culorile acesteia, galben şi albastru, ce desemnau familia Della Rovere, căreia îi aparţinea, pentru ca, mai târziu, Papa Leon al X-lea să adauge şi culoarea roşie, specifică propriei familii, Medici. Uniformele au fost completate cu gulere şi mănuşi albe. ţinuta zilnică de serviciu este o variantă mai simplă, albastră. Componenţa gărzii include, în general, un comandant, cu grad echivalent celui de colonel, un capelan, trei ofiţeri superiori, un sergent major şi 99 de soldaţi-halebardieri.
Garda, implicatăşi în scandaluri
Cel mai mare scandal ce a zguduit onorabilitatea Gărzii Elveţiene s-a petrecut în 4 mai 1998. Atunci, Comandantul gărzii, Alois Estermann – ce fusese numit în funcţie chiar în acea zi – şi soţia lui au fost ucişi în condiţii misterioase, la Vatican. Varianta oficială a susţinut asasinarea celor doi de către un alt membru al gărzii, Cedric Tornay, care, ulterior, s-a sinucis. Speculaţiile neoficiale au indicat drept cauză a tragediei o neînţelegere între cei doi bărbaţi, care ar fi avut o relaţie homosexuală.