În drumul de la Târgu Jiu spre Râmnicu Vâlcea, se poate face un ocol spre Hobița, unde este Casa Memorială Constantin Brâncuși. O casă țărănească veche, foarte frumoasă în simplitatea ei.
Peste drum de Casa Memorială, intrăm în vorbă cu mai mulți localnici, care ne spun că ei sunt toți urmașii lui Brâncuși, pentru că provin din această familie. Nu departe de Hobița, în comuna Peștișani, stă urmașul marelui pictor Constantin Brâncuși. Depturile de autor de pe urma operelor lui Brâncuși nu sunt însă ale lui, pentru că, în 1990, o altă persoană a înregistrat drepturile de autor.
Plecând de la Târgu Jiu spre Râmnicu Vâlcea, facem un ocol spre Peștera Muierilor. Drumul pornește din dreptul satului Poenari spre comuna Baia de Fier, așezată la intrarea în cheile râului Galbenul.
Traversând calcarele, acest râu a creat pe versantul drept al cheii cel mai vizitat obiectiv speologic din România. Între miile de peșteri ale Carpaților, puține au un trecut atât de bogat în întâmplari ca Peștera Muierilor, de la Baia de Fier.
Poarta peșterii este închisă. Un grup de vreo 30 de copii, cu vârste între 8 și 10 ani, însoțiți de profesori, stă la intrare și așteaptă să iasă grupul anterior. Printre vizitatori sunt și câteva mame cu copii mici în brațe. În Peștera Muierii se intră cu ghid, din oră în oră. Nu intră nimeni în peșteră până nu ia bilete toată lumea.
În peșteră este frig, sunt constant 10 grade, fie vară, fie iarnă. Această peșteră a fost locuită de foarte mult timp. În Sala Musteriană au fost descoperite numeroase obiecte aparținând culturilor foarte vechi, dar și un schelet de femeie care a trăit cu 30.000 de ani în urmă. În Galeria Urșilor a fost găsit un adevărat cimitir de resturi scheletice de urși, lei, hiene, vulpi, lupi, capre sălbatice și mistreți.
Peștera Muierilor, loc de refugiu pentru femei și copii, care fugeau din calea năvălitorilor în vreme de război
Numele de Peștera Muierilor, așa cum au denumit-o vechii locuitori ai comunei Baia de Fier, nu se trage de la femeia de 30.000 de ani găsită aici, ci provine de la un obicei din timpuri bântuite de războaie, pe când bărbații plecau la luptă împotriva celor care le încălcau țara. Femeile și copii se ascundeau în această peșteră, transformată în adăpost bine apărat și nedescoperit de către năvălitori.
Lungimea peșterii însumează aproximativ 3.600 de metri și are patru niveluri. Nivelul inferior este subîmpărțit în două sectoare – nordic, de 1.500 de metri și sudic, de 880 de metri, ce prezintă importanță științifică, constituind rezervație speologică și fiind inaccesibil turiștilor.
Galeriile deschise publicului au 573 de metri lungime
Etajul superior, situat la 40 de metri altitudine față de nivelul văii, se compune dintr-o galerie orizontală, lungă de 573 de metri, electrificată și amenajată pentru vizitare, care traversează banda de calcare pe toată lățimea ei și la care se adaugă pâna la lungimea de 1.228 de metri o rețea de diverticule, greu accesibile.
Pătrunzând prin gura nordică, după aproape 20 de metri, există o zonă în care abundă stalactite care căptușesc plafonul, alcătuind sub lucirea reflectoarelor o masă compactă de țurțuri. Sub tavanul împodobit se ridică o formațiune stalagmitică ale cărei reliefuri par veritabile tuburi de orgă.
La câțiva metri de aceste formațiuni se deschide în peretele vestic un culoar ce poate conduce, cu foarte mare dificultate chiar și pentru speologi, spre ceea ce aceștia au denumit Sectorul nordic al nivelului inferior.
Explorează frumusețile naturale ale României, precum peștera Scărișoara sau peștera Polovragi!