REPORTAJ/Un fel de alternativă a Facebook-ului! Șezătoarea din Vaslui, locul unde oamenii socializează și transmit ce știu

Una dintre șezătorile ”renăscute” în județul Vaslui este cea din satul Sauca, din comuna Laza. Un grup de femei inimoase a reușit să dea din nou viață acelei întâlniri de socializare, și nu numai, care se făcea în urmă cu zeci de ani, la lumina opaițului. La acea vreme, șezătorile se făceau în locuințele gospodarilor comunităților, în timp ce astăzi acestea se țin în fostele școli abandonate sau în căminele culturale. Evident, locul lămpilor cu seu și ulei a fost luat de economicoasele becuri cu led, iar discuțiile celor prezenți mai sunt întrerupte, din când în când, de soneria unui telefon mobil. Sunt copiii femeilor aflate la șezătoare care-și înteabă mamele dacă sunt bine cu sănătatea și dacă, atunci când vor fi vizitate, mai au nevoie de ceva de la oraș sau chiar din străinătate, acolo unde mulți dintre fiii satului au plecat la pribegie. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 19

Gospodinele cos pe ascuns, de frică să nu le fie furat modelul

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

Cu traistele după ele, femeile din Suaca se adună, una câte una, în fosta școală din sat, acolo unde va urma să se desfășoare șezătoarea de iarnă. Conform tradiției, această întâlnire de socializare se face după Sfântul Haralambie, atunci când este hramul satului. Cu treburi mai puține prin gospodărie, săucencele se apucă de cusut la cuverturile și carpetele pe care trebuie să le termine pe perioada postului Paștelui, adică într-o lună de zile.

”Femeile la țară folosesc orice timp nefavorabil lucrului prin jurul gospodăriei, cum sunt acum ninsorile. Stau în casă și încep să coasă la cuverturi și carpete. Pe timpuri, pentru că acum nu știm cât se mai respectă această tradiție, cuverturile și carpetele se scoteau la aerisit în Săptămâna Mare de dinaintea Paștelui, pentru ca să nu fie furat modelul. Fiecare femeie se lăuda cu ceea ce a lucrat”, ne povestește una dintre gospodinele venite la șezătoare.

Cuverturile și carpetele nu sunt singurele la care lucrează femeile pe timpul iernii și, în special, în postul Paștelui. Așa cum se întâmplă și la șezători, săucencele țes și la ii, prosoape, covoare, milieuri de pus pe scaune și chiar fețe de plapumă, denumite picheri, care se cos în patru ițe. Nu în ultimul rând, femeile brodează manual și prosoapele pentru nuntași, care se mai folosesc, încă, în mediul rural.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: candidații cu cele mai mari șanse să intre în turul 2

Pâinea cu mămăligă, o rețetă unică în lume

Șezătoarea nu este locul unde doar se socializează și se țese sau împletește. La întâlnirile femeilor din sat se aduc bunătățuri făcute de gospodine acasă, în special dulciuri. De pe masa din mijlocul șezătorii nu lipsesc cozonacul, învârtita cu nucă, checul, brânzoaicele și pâinea cu mămăligă.

”Poate sună ciudat, dar așa se cheamă rețeta, una moștenită de la părinții noștri. Este unică la nivel mondial. Numai la noi aici se face”, se laudă o gospodină.

Și pentru că pâinea, în general, este cea mai gustoasă aburindă, săucencele și-au dotat camera de șezătoare cu un cuptor, la care s-a făcut și rețeta unică cu care se mândresc. ”Responsabila” cu pregătitul este cea mai în vârstă dintre femei, tanti Jenița, care zice că bate o sută de ani, spre amuzamentul celorlalte femei din încăpere. În realitate are 82 de ani, însă frământă aluatul mai abitir ca o fetișcană. Poate, însă, cea mai importantă este experiența în gătit, dovadă fiind produsul finit, o pâine cu mămăligă ce te face să lași la o parte cozonacul și brânzoaicele. 

Un proiect finanțat de o fundație, imboldul de a face din tradiție o afacere

Recomandări

De ce i-a arestat Curtea Supremă pe suspecții asasinatului de la Arad. Judecătorii invocă dovezi „fără echivoc” ale unor relații intime între inculpați

Locația din Sauca unde se defășoară șezătoarea coincide, și nu întâmplător, cu atelierul de lucru al Asociației Meșteșugărești ”Bujorii din Laza”. Înființată în urmă cu aproape patru ani de către patru femei din sat, asociația este cea care le pune la dispoziție femeilor și copiilor care vin la șezătoare materia primă cu care să coasă și să țeasă.

”Asociația am reușim să o înființăm cu ajutorul unei fundații, care, în 2014, a lansat un proiect de dezvoltare al resurselor umane prin revitalizarea tradițiilor. Pentru noi, a reprezentat un imbold cât se poate de bun pentru a duce mai departe tradiția și de a arăta lumii întregi cât de frumoase sunt lucrurile care ies de pe mâinile noastre. Acum, pentru că există această asociație, avem pânza și ața cu care femeile pot lucra la șezătoare”, ne mărturisește președinta Asociației ”Bujorii din Laza”, Rodica Bulboacă.

De pe urma proiectului, două dintre membrele asociației au câștigat câte 10.000 de lei, bani pe care i-au investit, așa cum erau și obligate, în utilaje și materie primă pentru confecționat ii.

”Foarte bine ne-a prins acest proiect pentru că am avut cu ce să pornim la drum. Am cumpărat două mașini, de cusut și de brodat, precum și pânza și ațele necesare. Pe lângă ii și brâie, lucrăm genți stilizate cu modele tradiționale și suveniruri, cum ar fi păpuși îmbrăcate tradiționale. Toate au un mare succes la târgurile la care participăm astfel încât avem, pe lângă latura financiară, satisfacția muncii”, susține Iulia Maftei, una dintre membrele asociației. 

Arta tradițională, dusă mai departe cu succes de către copii

Unul dintre cele mai importante aspecte ale șezătorilor este, desigur, transmiterea tradiției către generațiile viitoare. În această direcție, copiii participă, alături de femeile pricepute din sat, la întâlnirile unde se coase pe pânză. Într-o primă fază, deprind, de exemplu, cum se fac mărțișoare din ațe, pe care le vor oferi pe 1 Martie învățătoarelor de la școală. De altfel, asociația are o foarte bună colaborare cu unitățile de învățământ ale căror cadre didactice aduc copiii în cadrul ”săptămânii altfel” în atelierul de lucru din vechea școală.

”Este foarte bine că la aceste șezători se întâlnesc generații diferite astfel încât cei tineri, copiii, învață și văd ceea ce au făcut înaintașii lor, bunicii și celelalte generații. Atunci se îmbrăcau cu ceea ce lucrau iarna, cum ar fi flanele, ciorapi, și era un lucru excelent. Și așa au început și cele patru doamne, care sunt foarte bune meșteșugărițe și lucrează cu mare plăcere”, ne-a declarat primarul comunei Laza, Vasile Popovici.

Principalele manufacturi pe care se pune accent sunt iile. În funcție de calitatea pânzei, a vechimii acesteia și a modelelor de pe pânză, crește și valoarea produsului finit. Astfel, în zona Vasluiului, costul unei ii variază între 100 și 500 de lei, un preț negociabil în târguri.

”Din fericire, au început să fie foarte căutate, dar la noi, în zona Vasluiului, piața de desfacere este foarte slabă. Oamenii ar vrea să cumpere, dar nu au posibilități financiare. Nu suntem plătiți pentru munca depusă. Timpul de lucru la o ie este, uneori, și de două luni. În alte zone din țară, pe unde mai mergem la târguri, nici nu comentează când le spui prețul. Ni le ia din mână”, susține Rodica Bulboacă.

Urmărește-ne pe Google News