Reporter in cautarea unui loc de munca la un partid: „La PSD angajari face doar domnul Nastase”

Sansele de a-ti gasi de lucru in sanul partidelor politice sunt aproape nule pe plaiurile mioritice. Daca bati la usile sediilor vei fi intampinat ori de un portar care nu stie daca partidul mai functioneaza, ori ai calea libera sa ajungi sa vorbesti cu o secretara. Ca studenta, un loc de munca la partid ar fi fost ceva incitant si de viitor, asa ca am pornit in cautarea unui „serviciu”.
Fara sa tin cont de o ordine, am inceput „aventura” in lumea necunoscuta cu Partidul Umanist din Romania. Aici, o secretara amabila m-a sfatuit sa vorbesc doar cu liderii partidului, dar din pacate nici unul nu se afla in sediu. Partidul nu face angajari, dar daca vreau neaparat pot sa prezint un C.V., care insa nu-mi dadea nici o prea mare speranta, deoarece sansele de a lucra acolo sunt nule. Am aflat ca partidul supravietuieste din donatii si nu e nimeni interesat de forte proaspete de munca.
Mi-am fact curaj si am ajuns si in fata sediului PSD din strada Dem. I. Dobrescu, intr-adevar, cu inima mai stransa ca de obicei, pentru ca nu in fiecare zi mergi sa te angajezi in partidul cu membrii importanti la conducere. Cu o vorba romaneasca in cap – „Curaj gaina ca te tai” – am facut pasul hotarator. Aici am vorbit tot cu portarul, care pe un ton foarte serios mi-a explicat „ca doar domnul Nastase hotaraste, domnisoara, pe cine angajeaza.” Oricum trebuia sa ma adresez celor de la sediul central, pentru ca „cei de aici nu se ocupa de angajari, ci doar de munca de birou”. Fara sa mai insist am multumit pentru amabilitate si am iesit. Cursa am continuat-o cu Partidul National Liberal, filiala sectorului 6. Nici aici nu am avut noroc. O secretara amabila mi-a spus pe un ton sfios ca nu se fac angajari si nu sunt cautati oameni. Sperante se intrevad pentru viitoarea campanie electorala, dar in nici un caz acum. Norocul avea sa-mi surada la Partidul Noua Generatie. Aici, doua fete simpatice m-au luat prin surprindere intrebandu-ma daca am venit in legatura cu anuntul din ziar prin care erau cautati candidati pentru posturile de senatori, deputati, primari si consilieri. Mi-am plecat capul si ” inocent” am spus ca doresc doar un loc de munca. S-au intrecut in a-mi oferi informatii despre partid, mi-au dat pliante si au incercat sa ma convinga sa intru in partid. „Intrarea in partid” costa doar 10.000 de lei. Plec „inarmata” de pliante despre istoricul partidului si cu fisa de inscriere. Urmatoarea „victima” avea sa fie Partidul National Taranesc. Acolo, o doamna amabila si extrem de grijulie mi-a luat datele. Nici aici nu se cauta oameni, dar cu prima ocazie o sa fiu cautata si anuntata. Mai ales pentru ca secretara auzise un zvon prin partid ca cei de la conducere ar cauta cunoscatori de limba engleza pentru traduceri. Ca sa-si manifeste compasiunea fata de mine, doamna secretara mi-a explicat ca are si dumneaei doua fete, iar daca cei din partid angajau isi aducea fetele. „Aduc tot oamenii lor”, a marturisit cu regret.
Hotarata sa reusesc, am pornit spre formatiunea domnului Basescu, Partidul Democrat, unde am fost intampinata de un afis sugestiv: „Impingeti puternic”. Am impins usa cu putere, ca despre ea este vorba, si am fost intampinata de secretarele amabile care imprumutasera putin din zambetul domnului Basescu. Acestea mi-au taiat elanul din start, explicandu-mi ca trebuie sa fiu „mai intai angajata politic” pentru a fi angajata la partid. „Conducerea isi aduce propriii oamenii, care sunt si in baza de date”, mi-a spus una din ele. Pentru a ajunge in aceasta baza nu mi s-a dat nici un fel de lamurire.
Munca la partid pare sa fie un domeniu care nu-ti ofera prea multe posibilitati de afirmare. Amabilitatea celor pe care ii intalnesti nu-ti tine de foame si nici nu-ti da sperante pentru viitor. Te lovesti de aceleasi fraze stereotipe: „N-avem nevoie de oameni, nu ne intereseaza”.

La ce oră se deschid secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!
 

Urmărește-ne pe Google News