ComenteazăPentru o zi ne-am “deghizat” în “infractori” şi ne-am plimbat pe sub nasul poliţiştilor cu portbagajul plin cu pistoale şi puşti-mitraliere. De jucărie, însă. În acest fel am vrut să testăm vigilenţa autorităţilor care, de la celebrul jaf de la Ciorogârla, când o unitate de armată a fost lăsată fără o sută de pistoale-mitraliere, par a fi în impas.
Pentru testul nostru inedit ne-am hotărât să alegem un traseu care să includă cele trei ieşiri principale din Capitală: DN1, Autostrada 1 şi Autostrada 2. Aşadar, prima noastră ţintă a fost cel mai circulat drum din România: DN1. Plin de radare şi de poliţie. Ne-am gândit că aici avem cele mai mari şanse de a fi traşi pe dreapta şi luaţi la “puricat”. Surpriză însă! La filtrul amenajat imediat după ieşirea din Otopeni spre Baloteşti, poliţistul nici n-a schiţat vreun gest de a ne opri. Aceasta, deşi am încetinit extrem de suspect în dreptul său, întocmai cum am făcut la toate celelalte filtre. “Nu-i nimic, speranţa moare ultima”, ne-am zis noi în timp ce ne îndreptam către Autostrada Bucureşti- Piteşti.
Oamenii legii s-au jucat cu falsele puşti-mitraliere
Aici, practic, acelaşi scenariu, cu diferenţa că erau trase pe dreapta mai multe TIR-uri şi maşini din provincie. Ghinion din nou! Pentru că am vrut totuşi să avem parte şi de ceva interacţiune, pe bd. Theodor Pallady, din Capitală, în apropierea Autostrăzii Bucureşti- Constanţa, ne-am oprit în dreptul unui echipaj de poliţie căruia i-am spus de “comoara” din portbagaj. După ce s-au jucat niţel cu armele noastre de jucărie, ne-au întrebat totuşi ce facem cu ele: “A fost un test să vedem dacă ne putem plimba sub nasul dv.”, le-am răspuns.
Ne-au prins la Vamă
Pentru a face totul şi mai palpitant, am încercat să ieşim chiar din ţară cu armele noastre de jucărie prin Vama Giurgiu. Trecusem de câteva ori podul la Ruse şi de fiecare dată o făcusem fără nici un pic de emoţie. Acum însă era altfel, eram “oamenii momentului” şi ne intrasem atât de bine în rol, încât ne-au năpădit cele mai sumbre gânduri: “Dacă ne prind? Ce ne vor face?”, se perindau întrebările prin capul nostru.
I-am zâmbit larg vameşului şi i-am întins buletinele. “Şi portbagajul, vă rog”, a căzut ca un trăsnet cerinţa acestuia. Spăşiţi, de parcă ne vedeam în zeghe cu câte zece ani în spate, i-am deschis portbagajul. Ochii i s-au făcut cât cepele, s-a uitat nedumerit la noi şi a pus mâna pe cea mai voluminoasă puşcă. “E de jucărie”, am îngânat uşor. “Cam multe arme, chiar şi de jucărie”, ne-a răspuns vameşul în timp ce mâna cerceta din greu marfa să se asigure că nu e adevărată. Aşa cum noi ne vedeam încătuşaţi, probabil că şi el se vedea decorat de preşedintele Băsescu pentru prinderea unor terorişti înarmaţi şi periculoşi. Omul şi-a făcut datoria pe deplin, iar noi, dacă am fi avut arme adevărate, acum ne-am fi aşteptat sentinţa în vreun penitenciar.
Armele furate de la Ciorogârla sunt de negăsit
A trecut o săptămână de când depozitul de armament al UM 01916 Ciorogârla, Ilfov, a fost spart şi nici urmă de cele peste o sută de mitraliere şi pistoale de război sau de cele 800 de cartuşe furate, care parcă au intrat în pământ. Nici filtrele făcute în toată ţara, nici audierile zecilor de angajaţi ai unităţii şi nici măcar informaţiile culese de ofiţerii serviciilor secrete nu au dus la descoperirea arsenalului care a dispărut de sub nasul militarilor de la Ciorogârla, care, în continuare, sunt principalii suspecţi în cel mai mare furt de armament din România ultimilor zeci de de ani. Procurorii militari nu exclud posibilitatea ca mitralierele şi pistoalele să fi ajuns deja pe piaţa neagră din ţări ca Bulgaria.