Reporterul Libertăţii înfruntă primele greutăţi în aventura sa alături de Coco: Alpinismu’ nu-i ca scrisu’…

După ce două zile am încercat, fără sorţi de izbândă, să îmi împachetez bagajele ca să ocupe cât mai puţin spaţiu, soluţia salvatoare am primit-o de la tovarăşii mei de drum, Coco şi tatăl ei, Ovidiu Ionescu. Trebuie să înfrunt cele 37 de grade de afară şi să port la plecare pantalonii groşi de munte şi bocancii de căţărat.
De altfel, aşa s-au îmbrăcat şi ei, astfel că în timpul escalei de pe aeroportul din Istanbul, toate privirile erau aţintite asupra noastră – 20 de indivizi sosiţi parcă de la Polul Nord, printre turiştii bronzaţi care se întorceau din vacanţa din Kusadasi. M-aş fi răcorit la primul restaurant cu o bere, dar Ovidiu mi-a tăiat elanul imediat: “Toată lumea merge la toaletă şi vedem apoi dacă mai avem timp de altceva”. Tac şi mă execut, ştie el mai bine… În scurt timp, ne îmbarcăm, iar pe mine mă cuprinde toropeala. Când să aţipesc, o aud pe Coco răsfoind un caiet studenţesc lângă mine. “Sunt matrici (n.r. – exerciţii matematice)”, îmi spune, de parcă ar fi cel mai normal lucru pe care să îl poarte după ea.

Apogeul urcuşului va fi miercuri

Încearcă să mă convingă că îi place să rezolve probleme şi că profită de zborurile lungi pentru a-şi face temele. În felul ăsta nu rămâne în urmă cu şcoala. Către amiază aterizăm în Tbilisi, capitala Georgiei, şi încerc să mă orientez.
Privirea curioasă şi obiectivul aparatului atrag însă imediat atenţia unor poliţişti, care vor să îmi confişte aparatele. Reuşesc că îmi salvez obiectul muncii, aşa că voi putea face poze în continuare pe perioada deplasării. Păcat însă că nu am apucat să vizităm prea mult oraşul – trebuie să ne asigurăm bagajele! Timpul e scurt, iar noi am venit cu treabă! Plecăm către satul Kazbegi, iar de acolo începem urcuşul până pe vârful Kazbek.
Dacă avem noroc, până miercuri îl cucerim. Sper să ţină cu noi vremea şi sper să nu mă fac de râs. Alpinismu nu-i ca scrisu, dar tovarăşii mei de drum au încredere în mine că o să-i ajut, iar eu cred că o să reuşesc până la urmă. Dacă nu, o să stau în cort…”

Urmărește-ne pe Google News