Comentează„Fetița noastră este foarte veselă, îi place să meargă la grădiniță și are multe prietene. Îi place să danseze, de aceea face parte dintr-un grup de fete care merg la concursuri de dans. În familia noastră, eu sunt singurul care lucrează. Soția mea a lucrat până s-a născut fetița. Deși am fost singurul care a lucrat, am economisit cât am putut pentru a strânge bani să ne cumpărăm o casă. Încă strângem bani, dar costurile unei case sunt prea mari pentru ce avem ș ice putem noi. De aceea am depus dosar la primărie pentru ANL. Nu am primit răspuns de doi ani, de când am depus dosarul”.
Scrisoarea bărbatului a fost citită astăzi de Roberto Pătrășcoiu director național Habitat for Humanity România.
Și Maia va avea o casă nouă și mai mult spațiu din această toamnă. Voluntarii Habitat for Humanity vor merge în octombrie și vor ridica o căsuță decentă pentru familia Maiei și pentru alte șapte familii cu venituri reduse din comunitate.
O poveste cu final fericit printre alte 64 de mii de povești triste, disperate, fără speranță. Fiindcă în România, 64.000 de de familii locuiesc în așezări informale la periferia satelor și orașelor. Nu au acte de proprietate asupra terenului pe care locuiesc, nu au autorizații de construcție și documente pentru proprietățile lor, iar în unele cazuri, nu au ei înșiși cărți de identitate. Și numărul lor este dublu față de cel al locuințelor sociale din țara noastră, care oricum sunt ocupate. România are una dintre cele mai scăzute stocuri de locuințe sociale din UE, adică 28 – 29 de mii de locuințe în 2015.
Comunități din România, la fel ca în ghetourile din India
Ashna Mathema este specialist în dezvoltare urbană la Banca Mondială și de câțiva ani vine constant în România și vizitează diferite comunități. „Sunt niște comunități de romi pe care le-am vizitat în România. Eu am lucrat în multe țări, cel mai mult am lucrat pe teren, în zone defavorizate, și multe din locurile văzute aici sunt similare cu cele din Nairobi sau Delhi sau Mumbai. Eu sunt indiancă. Vezi foarte multe astfel de peisaje în ghetourile din India, dar există mereu o speranță pentru oameni că peste una sau două generații se vor muta, copiii vor învăța și vor avea vieți mai bune. Aici, în unele zone, nu spun că în toate, sunt situații similar ca în multe țări în dezvoltare, dar aspectele sociale și dorința de dezvoltare sunt la punctul disperării: copiii nu merg la școală, adulții nu muncesc, copiii nu fac nimic toată ziua”, a povestit Ashna Mathema, în cadrul Housing Forum 2018.
În România, accesibilitatea locuințelor este problema principal: în 2016, 14,4% din populația totală era împovarată de costurile cu locuința, cheltuind mai mult de 40% din venitul disponibil pe acestea, procent care a rămas neschimbat din 2010. Aproape jumătate dintre România trăiesc în condiții de supraaglomerare. În medie, în anul 2012, locuințele din România aveau 43,9 metri pătrați, față de media UE-28 de 95,9 metri pătrați, potrivit Eurostat.
Peste 35% din cele 8.5 milioane de locuințe au nevoie de reparații. În mediul rural, principalele probleme sunt cele legate de asigurarea accesului la utilități: în special, 1 din trei români nu sunt racordați la apă și canalizare și nu au parte de servicii sociale. Unde mai pui că 30% dintre români nu au acces la facilități sanitare, având gospodării cu WC-urile în spatele casei. Suntem pe primul loc în UE la rata deprivării de utilități în gospodării.
Problema locuirii este una generalizată. 1 din 8 persoane din lume locuiește în slums, conform UN Habitat, totalizând în 2016 aproximativ 1 miliard de oameni.
Citește și: FOTO&VIDEO | Andreea Marin i-a prezentat pe eroii Invictus. Libertatea și Fundația Ringer au donat 10.000 de euro pentru soldații răniți în războaie