După ce Libertatea a spus povestea Seminei Ferencz, care i-a
invitat la nunta fiicei pe cei care au primit organele fiului ei, o altă mamă
ne-a scris: “Din păcate, eu nu am la ce nuntă să îi invit, dar mi-ar plăcea să
îi cunosc, m-ar mulțumi sufletește să văd că fata mea trăiește prin cineva”, a
spus Felicia Bistriceanu, care este din Drobeta-Turnu Severin.
s-au făcut în fiecare dintre anii 2013 și 2014, perioada de vârf a donării de organe din România
au avut loc în 2019 până în prezent, în România
au acceptat donația în 2019 până în prezent
Legea transplantului interzice divulgarea “oricărei informaţii privind identitatea donatorului decedat, precum şi a primitorului, exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord” (art. 56).
Felicia Bistriceanu și-a pierdut
fiica de doar 20 de ani, pe Lorena, în urmă cu doi ani. “Fata mea era o fată
sănătoasă, frumoasă, veselă”. Până într-o dimineață de august 2017, când fetei
i s-a făcut brusc rău. “S-a spălat, și-a făcut un 3 în 1, și-a aprins o țigară,
a tras trei fumuri din ea și a căzut”, i-a povestit mamei prietenul tinerei,
care locuia împreună cu ea în Timișoara.
Felicia uda trandafirii din curtea
casei din Drobeta-Turnu Severin, când i-a sunat telefonul. Era cealaltă fată,
care i-a spus că surorii ei i s-a făcut rău, dar că e la spital și că va fi
bine. Câteva ore mai târziu, mama a primit un al doilea telefon de la fiică: “Vino
de urgență la Timișoara”.
“Am ajuns la Timișoara și n-am mai
vorbit niciodată cu Lore”, își amintește mama și vocea i se stinge. I-au dat
lacrimile. Știe și azi cum a arătat ultima zi petrecută împreună, cu puțin timp
înainte ca fetei să i se facă rău – era duminică și au mâncat împreună ciorbă
de burtă și sarmale.
La spital, medicii i-au spus că fiica
ei are un anevrism cerebral care e inoperabil: “Ori va muri pe masa de
operație, ori va rămâne o legumă”, își amintește Felicia că a sunat prognosticul.
“Ne-a întrebat dacă suntem de acord
cu prelevarea de organe. Medicii au vorbit frumos cu noi”, spune mama. Alături
de ea, la spital, erau soțul, băiatul și cealaltă fiică. “Ne-am uitat unii la
alții și am zis pe loc da, salvăm alte
vieți”.
Felicia Bistriceanu spune că a luat
această decizie într-un moment greu al vieții ei din toate punctele de vedere:
“Făceam chimioterapie, abia mă operasem de cancer, nu mai aveam păr pe cap”.
Mama a donat rinichii, plămânii și
ficatul Lorenei. “Cu prelevarea de alte țesuturi, cornee, n-am fost de acord,
nici să nu o mutileze și nici să nu o țină prea mult”, spune mama. “I-au făcut
slujbă cu preot înainte de prelevare”, își amintește femeia, care este
creștin-ortodoxă.
După pierderea fiicei, Felicia s-a
mutat, împreună cu familia, în Germania, unde lucrează ca ajutor de bucătar.
“Am vrut să evadăm”.
“Nu pretindem nimic, avem tot ce ne
trebuie”, spune mama Lorenei. “M-ar mulțumi sufletește să văd că fata mea
trăiește prin cineva. Poate mi-ar alina cumva durerea”.