„Turismul roșu” din China: câștig economic, mândrie națională și îndoctrinare comunistă

Zhang Yiwen lucrează de 11 ani ca ghid la casa memorială a fostului lider comunist al Chinei, Deng Xiaoping, în Guang’an, provincia Sichuan.

„Bunicul Deng are un loc important în inima noastră”, spune Zhang pentru CNN, cu referire la cel care a condus China de la sfârșitul anilor 70 până la începutul anilor 90, și care este creditat cu deschiderea și modernizarea țării.

La finalul lui 2020, Zhang a fost una dintre persoanele alese să facă parte din programul „Cinci Ghizi Buni”, una dintre numeroasele inițiative ale guvernului central de a consolida industria „turismului roșu”.

Concret, Ministerul Turismului și al Culturii a ales 100 de ghizi din așa-numitele „obiective roșii” – locuri cu semnificație culturală și istorică legate de trecutul Partidului Comunist.

Cei aleși au călătorit la Beijing pentru a primi o instruire specială, cu scopul de a deveni, în cuvintele guvernului, „minunați naratori ai poveștilor roșii”.

Deși conceptul „turismului roșu” există de zeci de ani, el nu a fost inclus oficial în planul național turistic până în 2004.

Unii analiști spun că el prezintă o versiune cosmetizată a istoriei. Alții spun pur și simplu că este vorba despre îndoctrinare, scrie CNN.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Chiar liderul actual al țării, Xi Jinping, a promovat „turismul roșu” în numeroase rânduri, de când a preluat puterea, în 2012, alimentând o creștere rapidă a acestui segment de nișă.

Drept urmare, „obiectivele roșii” – de la memoriale ale revoluției comuniste la copaci plantați de lideri comuniști – s-au dezvoltat semnificativ în ultimii ani.

În creștere, mulțumită pandemiei

„Turismul roșu” a crescut și mai mult în ultimul an, în care chinezii au fost forțați de pandemie să rămână în țară.

În 2020, numărul celor care au vizitat „obiectivele roșii” a depășit 100 de milioane și a contribuit cu 11% la turismul intern, spune Mimi Li, profesoară asociată la Universitatea Politehnică din Hong Kong. „E chiar fenomenal”, adaugă ea.

Momentul este unul foarte bun pentru jucătorii din industrie, care speră să capitalizeze această creștere, mai ales ținând cont de faptul că China se pregătește să sărbătorească în iulie aniversarea a 100 de ani de la fondarea Partidului Comunist.

Tot mai multe inițiative în acest sens sunt anunțate aproape săptămânal, pentru a coincide cu această sărbătoare, nu doar în sectorul de stat, dar și în cel privat.

Ctrip, cea mai mare platformă de rezervări turistice din China, a lansat 100 de rute unice pentru „pelerinii roșii”, la începutul acestui an.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Unele dintre pachetele turistice oferă doritorilor posibilitatea de a recita jurământul de admitere în Partidul Comunist sau de a cânta cântece revoluționare.

Compania a estimat că această campanie va atrage în jur de 50 de milioane de călători în 2021.

„Cei mai mulți cercetători clasifică turismul roșu ca pe un turism legat de tradiții. Pentru locuri precum Jinggangshan sau Yanan, turismul roșu reprezintă un venit garantat”, spune Li, cu referire la cele două fiefuri revoluționare comuniste.

La Yanan, în nordul provinciei Shaanxi, numeroși vizitatori se îngrămădesc în fostele locuințe ale liderilor comuniști, în sălile în care au avut loc în trecut congresele partidului sau în diverse săli de expoziție.

Mulți poartă uniforme de revoluționari, mulți rostesc din nou jurământul de admitere în partid, în vreme ce elevii ascultă cursuri în aer liber, în care li se explică de ce istoria a ales Partidul Comunist pentru a conduce China, scrie CNN.

Iar autoritățile din Yanan fac investiții serioase pentru a promova orașul – un nou aeroport, noi hoteluri.

În 2019, mai bine de 73 de milioane de vizitatori au ajuns în orașul cu două milioane de locuitori, dublând practic cifra turiștilor înregistrată cu doar trei ani în urmă.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Turiști tot mai tineri

Profesoara Li spune că atunci când a debutat, „turismul roșu” era mai degrabă concentrat pe educație, o activitate obligatorie pentru elevi și oficialii guvernului.

Dar lucrul acesta s-a schimbat. „Vedem tot mai mulți turiști care vizitează aceste obiective nu pentru că sunt obligați, ci pentru că vor să o facă”, explică el.

În plus, acești turiști sunt tot mai tineri.

Potrivit datelor platformei de turism Tongcheng-Elong, călătorii cu vârste între 21 și 30 de ani au făcut 40% dintre rezervările legate de „turismul roșu”, cu ocazia sărbătorii recente de 1 Mai.

Lucrul este confirmat chiar de Zhang, ghidul de la casa memorială a lui Deng Xiaoping.

Îmbunătățirea facilităților și a serviciilor, suvenirurile mai creative și folosirea tehnologiei par să fi ajutat „obiectivele roșii” să fie mai atractive pentru generațiile tinere.

Dar principalul argument al acestei creșteri este preocuparea pentru identitatea națională.

„Tinerii de azi sunt mai mândri și mai încrezători și se identifică mai puternic cu țara și națiunea”, spune Zhang. „Vor să afle cum a reușit China să crească de la o țară săracă la ceea ce este azi”, explică ea.

Și profesoara Li spune că tinerii chinezi arată o apreciere mai mare pentru mărcile naționale, de la modă la cosmetice.

„Vor să folosească produse fabricate în țară și vor să-și cunoască țara mai bine”, explică ea.

Partea întunecată a „turismului roșu”

În vreme ce obiectivele istorice atrag numeroși turiști în întreaga lume, diferența este că „obiectivele roșii” oferă aproape întotdeauna o singură parte a istoriei.

Criticii spun că aceste locuri se concentrează pe reușitele liderilor comuniști, în vreme ce trec cu vederea eșecurile uneori catastrofale, de multe ori falsificând istoria.

„Regimul chinez vrea evident să promoveze turismul roșu, în scopuri comerciale, dar și ideologice”, explică Simon Shen, un influent comentator politic din Hong Kong.

„Este considerată o materie de bază pentru educația patriotică. Cât de eficientă este, rămâne de văzut”, spune el.

Dar profesoara Li insistă că folosirea obiectivelor istorice ca modalitate de a „educa” cetățenii nu este o strategie exclusiv chineză. Ce îi lipsește țării, spune ea, este un marketing sofisticat. „În alte țări, precum SUA, o fac foarte implicit”, spune Li.

Cum arată istoria povestită de Partidul Comunist?

În Muzeul Războiului de Rezistență al Partidului Comunist din China Împotriva Agresiunii Japoneze, aflat în Beijing, expoziția se concentrează, spre exemplu, pe sacrificiul Partidului Comunist în timpul conflictului sino-japonez în anii 1930 și 1940, și explică că partidul a fost cel care a condus țara spre victorie.

Pagina de istorie a site-ului oficial al muzeului spune totodată că Kuomintang, partidul dominant al Chinei între 1928 și 1949, nu s-a arătat dispus să reziste în fața invaziei japoneze și critică „rezistența pasivă” a acestuia în timpul războiului.

Doar că aceasta este o afirmație respinsă de mulți cercetători din afara Chinei, scrie CNN.

Zhang Yu, secretar general al Centrului Independent Chinez PEN, aflat în Suedia, a declarat într-un interviu pentru Voice of America că „turismul roșu” îi face pe vizitatori să creadă în versiunea comunistă a istoriei, printr-o „subtilă îndoctrinare”.

„Cea mai eficientă parte (a turismului roșu) este că nu e complet fals”, spune Zhang. „Obiectivele sunt jumătate reale, jumătate false. Cel mai important scop este să îi facă pe oameni să creadă că fără Partidul Comunist, țara asta este terminată”, spune el.

Mike Robinson, director al Ironbridge International Institute for Cultural Heritage, din Marea Britanie, care a cercetat extensiv „turismul roșu” din China spune și el că acesta are „complexități” și „anomalii”.

Dar specialistul consideră că ar fi „naiv” să respingi pur și simplu conceptul.

„Pentru autoritățile chineze, prioritatea ar trebui să fie extinderea turismului roșu într-un program sustenabil pentru comunitățile marginale, apoi deschiderea lui către audiența internațională, printr-o interpretare onestă”, consideră Robinson.

Dar Shen este mai pesimist în această privință și compară „turismul roșu” din China cu cel din Coreea de Nord.

„În țări precum Coreea de Nord, care are astfel de rute turistice pentru străini, puțini oameni ar putea fi manipulați”, spune el.

Diferența este că China are mijloacele economice pentru a promova versiunea proprie la scară globală.

„Drept rezultat, unii turiști care vizitează aceste obiective ar putea deveni parte a propagandei Partidului Comunist, dacă nu vor primi o informare corectă în avansa sau după aceea”, subliniază el.

„Turismul roșu” și reducerea sărăciei

Nu totul ține de propagandă.

Robinson, care a publicat un raport pe tema turismului și a sustenabilității pentru UNESCO, scoate în evidență o legătură între creșterea „turismului roșu” și beneficiile pentru comunitățile locale.

Guangan este unul dintre exemple. Fosta locuință a lui Deng a fost primul „obiectiv roșu” din Sichuan care a primit clasificarea 5A, cel mai important în China.

După renovări și modernizări, complexul turistic a ajuns la 3,19 kilometri pătrați și include un muzeu, un lac și o piață cu o statuie de bronz.

Comunitatea locală a avut de câștigat.

În 2019, orașul cu mai puțin de jumătate de milion de locuitori a primit mai bine de trei milioane de turiști.

„Politica turistică este condusă de economie”, spune Robinson. „Nu este o întâmplare că turismul roșu este asociat cu programele de regenerare rurală, diversificare agricolă și de îmbunătățire a vieții locale”, explică el.

„Turismul roșu” este, în același timp, o reamintire, pentru turiști și localnici, a faptului că în China, Partidul Comunist este responsabil pentru tot și toate, observă CNN.

Urmărește-ne pe Google News