ComenteazăPe 15 februarie, Ministerul Culturii a lansat în consultare publică un proiect de ordonanță de urgență privind Statutul lucrătorului cultural profesionist (care poate fi consultat aici). Actul legislativ ce privește reformarea sistemului de finanțare a sectorului cultural face parte din jaloanele asumate de România prin PNRR – Componenta 11. Turism și Cultură.
Unele dintre prevederile proiectului de OUG au determinat-o pe regizoarea Theo Herghelegiu să transmită Ministerului Culturii o scrisoare deschisă, ce conține o serie de nemulțumiri. Însă artista menționează în document că „vocea pe care o «auziți» în acest mesaj nu este una singulară”.
În scrisoare se arată că prevederile actului normativ îi dezavantajează pe artiștii români din următoarele motive: e un proces birocratic suplimentar și inutil, care i-ar obliga să înființeze PFA-uri, pentru a obține statutul de „lucrător cultural profesionist”. Această titulatură se acordă prin considerente fiscale: candidatul trebuie să dovedească la ANAF că 50% din veniturile sale sunt obținute din activități culturale.
„În momentul în care devine un pas obligatoriu; în momentul în care competența, talentul, notorietatea, funcția și necesitatea respectivului artist în comunitate nu mai au nicio valoare per se, ci sunt condiționate de suma veniturilor și de obținerea unui certificat PFA, în acel moment, domnule ministru, noi încetăm a mai fi o societate emancipată, în rândul lumii civilizate”, se arată în documentul trimis la minister.
- Theo Herghelegiu este regizoare de teatru, dramaturgă, scenaristă, profesoară de teatru și traducătoare. A regizat peste 50 de spectacole de teatru și a scris numeroase piese de teatru, puse în scenă atât de regizori români, cât și străini. În 1998, a fondat prima companie independentă de teatru din România postcomunistă, Teatrul Inexistent.
Concret, autoarea scrisorii acuză că activitatea artiștilor nu poate fi recunoscută în lipsa actelor doveditoare depuse la administrația fiscală.
Profesioniști suntem toți aceia pe care îi validează studiile, cariera și experiența în domeniu. NU, domnule ministru, artiștii nu doresc să depună cereri la Agenția de Administrare Fiscală care să hotărască dacă ei sunt sau nu profesioniști, în funcție de câți bani au obținut din cultură în ultimii 3 ani în sectorul independent.
Fragment din scrisoarea deschisă:
O altă scrisoare deschisă a fost trimisă ministrului culturii, Lucian Romașcanu, de către Laurențiu Constantin, directorul Festivalului de Muzică Veche Bucureşti, cu o experienţă de peste 20 de ani ca manager cultural. Acesta arată în document că proiectul de OUG „deschide posibilitatea înrolării în domeniul cultural a oricăror persoane neîncadrate, oferindu-le condiția atractivă a unor asistați social pe banii statului, prin dobândirea calității de «lucrător cultural»” și propune ca persoanele care activează în domeniile de suport din cultură să beneficieze de protecție prin amendarea legislației muncii. În plus, Laurențiu Constantin spune că proiectul de lege nu precizează sursele de finanțare.
Fostul secretar de stat în Ministerul Culturii și una dintre persoanele aflate în echipa de implementare a proiectului de OUG, Iulia Popovici, răspunde criticilor lansate de artiști în scrisoarea publică. Într-un dialog cu Libertatea, Iulia Popovici spune că miza proiectului de OUG este să transforme artiștii independenți și alți lucrători din domeniul culturii într-o categorie fiscală recognoscibilă, astfel încât aceștia să poată beneficia de mai multă protecție socială din partea statului.
Lucrătorul cultural profesionist nu e doar o titulatură, ci e un regim fiscal
Libertatea: De ce este utilă diferențierea între artist, lucrător cultural și lucrător cultural profesionist, care apare în proiectul de ordonanță de urgență?
Iulia Popovici: Este vorba de o organizare fiscală. Ca să creezi o operă de artă, o lucrare, un festival, un spectacol, e nevoie și de oameni care lucrează în cultură, dar care nu sunt nici autori, nici artiști. De pildă, în cazul unui film, există producătorul, pictorul de scenă, cameramanul şi o grămadă de alte categorii. În cazul festivalurilor, există organizatorul de festival, cei care fac traducerile, cei care se ocupă de invitaţii etc. Ca să nu mai vorbim de educatorii culturali sau de mediatorii culturali. Toți aceștia sunt lucrători culturali. Pentru unii nu există standarde ocupaționale, nu există un cod al ocupațiilor. „Lucrătorul cultural profesionist” este pur și simplu un regim fiscal.
– De care nu poate beneficia, de pildă, un actor cu contract individual de muncă la un teatru.
– El nu mai poate beneficia, pentru că are deja protecția socială cea mai înaltă pe care o poți avea, cea care derivă dintr-un contract de muncă. Acest regim fiscal este menit să-ţi asigure protecţia socială. Problema pe care o resimțim noi este, în primul rând, faptul că modul de lucru din prezent îl lasă pe artist, pe autor, pe omul care lucrează în cultură fără niciun acces la protecție de muncă dacă păţeşte ceva. Şi nimeni în cultură nu câștigă suficient de mult ca să-și plătească toate asigurările medicale, tratamentul de cancer sau alte tratamente.
– În proiectul de ordonanță de urgență scrie că, pentru a fi lucrător cultural profesionist, trebuie să te înregistrezi la ANAF și să demonstrezi că cel puțin 50% din veniturile tale vin din sectoarele culturale. O persoană care înregistrează, de exemplu, multe venituri din chirii, pentru că a moștenit multe case, deşi meseria sa este aceea de actor, nu poate beneficia de acest contract, nu?
– „Lucrătorul cultural profesionist” se referă la un regim fiscal care oferă protecţie socială unor categorii care nu au avut-o până acum. Dacă tu ești multimilionar înseamnă că poți să acoperi singur protecția socială, n-ai nevoie de deduceri și de facilități de la stat. Dacă principala sursă de venit sunt chiriile, atunci aia este principala ta formă de existenţă fiscală. Statutul de „lucrător cultural profesionist” nu spune cine lucrează în cultură și cine nu. El este doar un regim fiscal menit să-i ajute pe cei care își câștigă existența din cultură.
„UNESCO a propus criteriul de diferențiere să fie unul fiscal”
– Potrivit textului ordonanței, statutul de „lucrător cultural profesionist” vine cu niște beneficii – concedii medicale, indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii; indemnizații pentru maternitate; indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav; indemnizații de risc maternal. Aceste lucruri nu le obţii din alte contracte, din chirii, ca să păstrăm exemplul nostru.
– Sunt absolut convinsă că vor fi câteva cazuri excepționale și foarte diverse care să nu se încadreze. Dar vi se pare că, în domeniul cultural, oamenii care își câștigă predominant existența din chirii să fie elementul decisiv care trebuie luat în considerare? Este cultura noastră una de rentieri?
– Exemplul potenţialilor rentieri e menit doar să înţelegem de ce există acest procent de 50%. În plus, de ce s-a preferat ca banii să circule prin PFA?
– Declaraţia la ANAF poate fi făcută pe persoană fizică; dar obligaţia de a avea un PFA este pur şi simplu o confuzie. Discuția despre statutul oamenilor care lucrează în cultură este una provocată de UNESCO acum mulți ani. UNESCO este instituția care a propus criteriul de diferențiere să fie unul fiscal. Când trăiești din această profesie, ea nu mai este un hobby, este domeniul în care investești, iar statul trebuie să te ajute să-ți câștigi mai simplu existența.
Procentul pe care îl propunea UNESCO era de 75 % din venit, să ştiţi. Noi, pentru că știm cât de diversă e viaţa în România, am optat pentru 50%. În mod normal, statul român ar trebui să ofere acces diferențiat la toate formele de protecție pentru toate categoriile de oameni în această țară.
Am făcut balet cu toţii în acel act normativ ca să eliminăm PFA din viaţa noastră. Pentru că PFA este o entitate comercială. Persoana fizică autorizată poate să angajeze alte persoane. Ea are coduri CAEN. Funcţionează pe o piaţă comercială.
Or, noi ne-am străduit să facem în aşa fel încât cei care lucrează în cultură să nu fie considerați entități comerciale. Sau un ONG mai mic. PFA-urile nu se pot sindicaliza pentru că, potrivit directivei privind competiția, sunt, pe piața liberă competitivă, niște agenți comerciali.
Nu e obligatoriu să fii lucrător cultural profesionist, e o alegere
– Artiștii s-au arătat nemulțumiți de toată această birocrație. Unii consideră că este inutilă, atât timp cât puteau funcționa la fel de bine prin contracte de drepturi de autor.
– Aici este o mare confuzie. În primul rând, sistemul ăsta este de opt-in (alegerea expresă a unei persoane, n.r.). Nu te obligă nimeni! Poți să fii artist în continuare cu contracte de drepturi de autor.
Faptul că trebuie să trimiți o hârtie la ANAF este pentru că statul trebuie să afle că tu ești în acea situație ca să te poată număra și ca să poată să ofere aceste facilități. Dacă tu nu informezi statul că ești „lucrător cultural profesionist”, el n-are de unde să ştie. De ce? Pentru că toate contractele despre care am discutat – contracte de drepturi de autor, de exemplu – sunt contracte sub semnătură privată, deci nu se înregistrează nicăieri.
„Nu suntem niște justițiari ai luptei împotriva evaziunii fiscale”
– Dar studentul care iese de pe băncile școlii, din UNATC? Atinge el pragul acesta de 50%, cel puţin la începutul carierei sale?
– Da. Pentru că e vorba despre venituri impozabile. Bursa de studiu, de pildă, nu e impozabilă, nici banii de acasă. În lege scrie „venit impozabil”. Toți actorii, toți studenții de la UNATC pe care-i ştiu au colaborări plătite și independente, cel puțin în ultimul an.
Un asemenea regim fiscal ajută și prin faptul că informez statul, adică există un registru din care statul ştie câţi oameni are, ce fac ei şi ce venituri au şi nu mai e confuz într-o situație de criză. Or, situaţia asta de criză poate veni din nou, mai devreme sau mai târziu. Iar în felul ăsta știi cui te adresezi. Nu încerci să ajuți un mediu cultural care este format din SRL-uri cu același cod CAEN ca ăia pentru care lucrează, din PFA-uri, din contracte de prestări servicii cu caracter ocazional, din drepturi de autor, prestații artistice și Dumnezeu mai știe ce.
Libertatea i-a cerut și Ministerului Culturii un punct de vedere pe acest subiect. Îl vom publica imediat ce îl vom primi.