Cuprins:
Partidul lui Kickl a câștigat alegerile cu 29,21% din voturi (58 de mandate), cu aproape trei puncte procentuale în fața Partidului Popular (ÖVP, conservator), care s-a clasat pe locul doi cu 26,48% din voturi și 52 de mandate.
Herbet Kickl insistă să fie un „Volkskanzler”
Victoria obținută duminică de FPÖ sub conducerea lui Kickl este doar cea mai recentă dintr-un șir de succese electorale înregistrate extrema-dreaptă în Europa. Liderul politic austriac a lăudat imediat alegătorii pentru „optimismul, curajul și încrederea” lor în scrierea unei „bucăți de istorie”.
FPÖ a mai făcut parte dintr-o coaliție guvernamentală, dar ca actor politic de rang secund după ÖVP. Odată cu închiderea urnelor, liderul ÖVP, cancelarul în exercițiu Karl Nehammer, a exclus continuarea coaliției sub conducerea principalului său rival, Herbert Kickl, subliniind că este „imposibil să formezi un guvern cu cineva care adoră teoriile conspirației”.
Prezența la vot a fost ridicată, de 74,9%, la sfârșitul unei campanii dominate de problemele-gemene ale migrației și azilului, dar și de inflație și războiul din Ucraina.
Pe măsură ce jumătate din harta Austriei s-a albăstrit în culoarea FPÖ, secretarul general al partidului, Michael Schnedlitz, a apreciat că „bărbații și femeile“ din țara sa „au făcut istorie astăzi”, dar a refuzat să comenteze pe tema componenței viitorului guvern.
Liderul FPÖ a promis să construiască o „fortăreață” în care să fie restabilite securitatea, prosperitatea și pacea și s-a aliniat ideologic cu premierul ultraconservator al vecinului estic al țării sale, Viktor Orban. El s-a declarat totodată dispus să colaboreze cu toate celelalte patru formațiuni parlamentare în vederea formării noului guvern sub conducerea sa, dar planul său este refuzat din start.
Cinci partide în Parlamentul Austriei
FPÖ și ÖVP au intrat în Parlamentul austriac (183 de mandate) alături de alte trei formațiuni politice, și anume Partidul Social-Democrat (SPÖ) – 21,05% din voturi și 41 de mandate -, liberalii din NEOS – 8,96% din voturi și 17 mandate – și Verzii – 8,03% din voturi și 15 mandate.
Dacă FPÖ, SPÖ și NEOS sunt pe plus în urma alegerilor de duminică, cu 27, respectiv 1 și 2 mandate față de legislativul precedent, ÖVP și Verzii sunt pe minus, cu 19, respectiv 11 mandate. FPÖ și ÖVP și-au împărțit victoriile în landuri, câte patru de fiecare, în timp ce SPÖ a câștigat în Viena, capitala țării.
Kickl insistă să devină „Volkskanzler” („Cancelarul poporului”), un termen care aduce aminte de fostul lider nazist Adolf Hitler. Ori FPÖ a fost fondat chiar de naziști, pe 7 aprilie 1956. Cu două zile înainte de deschiderea urnelor, unii dintre candidații FPÖ au fost filmați intonând un cântec al SS (organizație paramilitară din Germania nazistă) la o înmormântare.
Pe măsură ce victoria FPÖ se contura, un mic grup de protestatari apărea în fața Parlamentului austriac purtând bannere anti-naziste. Liderul social-democrat Andreas Babler a avertizat la rândul său că Austria nu trebuie să o ia pe calea Ungariei.
Nimeni nu vrea la guvernare sub conducerea lui Kickl
Formarea unei coaliții se va dovedi complicată pentru Kickl, considerat un politican dezbinator. Social-democrații, Verzii și NEOS au exclus deja un parteneriat cu FPÖ.
Singura coaliție posibilă pe care o poate forma FPÖ este alături de conservatori, deși formațiunea politică de extremă-dreapta ar trebui să găsească o soluție la refuzul liderului ÖVP de a fi subordonat lui Kickl.
Deși extremistul de dreapta Geert Wilders a câștigat alegerile din Țările de Jos în noiembrie anul trecut, totuși el a fost nevoit să renunțe la cererea sa de a deveni prim-ministru pentru a propulsa partidul său la guvernare în fruntea unei coaliții alături de alte trei formațiuni politice. Însă Kickl este dornic să-și conducă țara, promițându-le austriecilor să acționeze ca „slujitor și protector”.
Posibile coaliții excluzând FPÖ
Analistul politic Thomas Hofer a declarat pentru BBC News că nu este deloc clar dacă președintele austriac Alexander Van der Bellen îi va acorda lui Herbert Kickl „un mandat direct pentru a forma o coaliție” guvernamentală.
ÖVP ar putea de asemenea să formeze o coaliție fragilă alături de social-democrați, plus NEOS sau Verzii. Cu 93 de mandate împreună, ÖVP și SPÖ dispun de o majoritate la limită, pe care ar putea să o crească la 110 mandate alături de NEOS sau la 108 mandate alături de Verzi.
În același timp, Karl Nehammer ar putea fi presat din interiorul ÖVP pentru a renunța la obiecția sa față de Herbert Kickl. Un lider al FPÖ i-a sugerat chiar lui Nehammer să demisioneze după această „înfrângere istorică”, dar acest scenariu a fost respins de secretarul general al ÖVP.
Președintele Van der Bellen și-a exprimat în trecut rezerve cu privire la FPÖ din cauza criticilor sale la adresa Uniunii Europene și a lipsei de solidaritate față de Ucraina invadată de Rusia. Invocând neutralitatea Austriei, FPÖ se opune sancțiunilor aplicate de UE împotriva Rusiei, în timp ce mulți dintre deputații săi au boicotat discursul susținut de președintele ucrainean Volodimir Zelenski în Parlamentul de la Viena.
Extrema dreaptă, în creștere în Europa
Victoria lui Kickl este în concordanţă cu tendinţa de dreapta din întreaga Europă, în special cu Geert Wilders şi formaţiunea sa radicală Partidul Libertăţii din Olanda, partidul italian de extremă-dreapta Fratelli dItalia (Fraţii Italiei) condus de premierul Giorgia Meloni şi formaţiunea naţionalistă Rassemblement National a lui Marine Le Pen în Franţa, notează DPA, potrivit Agerpres.
În plus, partidul Alternativa pentru Germania a obţinut un mare succes în alegerile din landurile Saxonia, Turingia şi Brandenburg, înregistrând prima victorie a unei formațiuni politice de extremă-dreapta într-un scrutin regional de la căderea regimului nazist al lui Adolf Hitler.
Giorgia Meloni conduce o coaliție de dreapta, în calitate de lideră a Frații Italiei, dar, spre deosebire de Herbert Kickl, prim-ministra de la Roma și-a acordat sprijinul complet apărării Ucrainei de către UE în fața invaziei ruse la scară largă.
Drumul spre o victorie istorică
Kickl a profitat de temerile austriecilor legate de imigrație și a profitat la maximum de furia față de gestionarea de gestionarea pandemiei de COVID-19, îmbrățișând teorii conspiraționiste.
Pentru Kickl și partidul său, victoria de duminică reprezintă o revenire semnificativă față de alegerile din 2019, când au fost afectați de un scandal implicându-l pe fostul lider Heinz-Christian Strache. Într-o înregistrare video făcută în secret în Ibiza în 2019, Strache, liderul FPÖ la acea vreme, promitea contracte guvernamentale presupusei nepoate a unui oligarh rus în schimbul unor investiții financiare în campania sa electorală.
Sub conducerea lui Kickl, FPÖ i-a reapropiat pe aşa-numiţii adepţi ai mişcării identitare, clasificaţi ca extremişti de dreapta care promovează supremaţia albilor. În manifestul său electoral, FPÖ militează pentru o politică extrem de restrictivă pe tema imigrației sub sloganul „Fortăreaţa Austria – Fortăreaţa Libertate”.
Partidul cere ca migranţii să fie returnaţi în ţările lor de origine şi doreşte mai multă „omogenitate” în societatea austriacă, ca alternativă la diversitatea adesea căutată la nivel internaţional.
Potrivit observatorilor electorali, FPÖ a beneficiat enorm de marea nemulţumire a populaţiei. Austria se află în mijlocul unei crize economice, iar şomajul este în creştere. De altfel, atitudinea strictă anti-imigraţie a FPÖ este considerată populară.
Un punct de cotitură pentru Austria
Rezultatul alegerilor reprezintă un punct de cotitură pentru Austria din mai multe puncte de vedere, subliniază DPA. Niciodată până acum ÖVP și SPÖ nu au fost atât de slabe în acelaşi timp. Social-democraţii s-au clasat doar pe locul trei pentru prima dată, în timp ce conservartorii au înregistrat unul dintre cele mai slabe rezultate electorale.
Cu toate acestea, pe fondul respingerii unanime a liderului politic Kickl, un scenariu probabil este ca Nehammer să primească sarcina de a forma o nouă coaliție de guvernare. Prima alternativă pentru FPÖ este SPÖ. O astel de alianţă este considerată dificilă, deoarece liderul SPÖ, Andreas Babler, i-a mutat pe social-democraţi mult spre stânga, prin cereri precum reducerea săptămânii de lucru la 32 de ore. În afară de Nehammer, Babler riscă la rândul său să-și piardă calitatea de lider de partid.